3,881 matches
-
ne oprim. El oftă. —Din nou? — Adică nu o să mă mai văd cu tine. Nu mă suna, nu mai trece pe aici. Îmi iubesc copiii, îmi iubesc soțul. După o pauză, el spuse: —Bine. —Bine? —Bine, înțeleg. La revedere. —La revedere? Ce altceva mai e de spus? A pus telefonul la loc, simțindu-se neașteptat de înșelată. Unde era răsplata călduroasă pentru că făcuse ceea ce trebuia? În schimb, se simțea nesatisfăcută și goală - și extrem de rănită. Nu prea se împotrivise. Și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
înfrigurați. Ne revedem cu bucurie și mereu ne mirăm ce mari am crescut. Toți avem chipurile vesele și bronzate. Privim în jur: vechea curte a școlii este o mare de flori peste care plutește freamătul vocilor agitate, lăudăroase, zglobii. Bucuria revederii nu ține cont de vârstă. Dincolo de veselia pe care o arătăm, toți avem fluturi în stomac. An școlar nou, provocări, teme, examene, conflicte, prietenii. Îmi amintesc prima zi de școală în clasa I: ascultam cu toții, mirați, glasul doamnei învățătoare, chemările
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
caut pe tipul cu pornografia. Loew clătină din cap. — Având în vedere cele întâmplate, aș cataloga cererea ta drept ridicolă. Vogel și Koenig se duc la Tijuana. Tu te întorci la Arestări, iar tu, Bleichert, rămâi la cazul Short. La revedere, domnilor polițiști. Loew se întoarse în grabă la mașina cu însemnele poliției. Șoferul de patrulă întoarse mașina dintr-o mișcare și intră în trafic. — Trebuie să discut cu Kay, spuse Lee. Am dat din cap aprobator. Tocmai atunci trecu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
m-ar lăsa să cred notele tale de la Academie. Când îl vezi pe Blanchard, spune-i să predea legitimația și arma. Tu rămâi la cazul Short și te rog să te abții de la meciuri de box în incinta secției. La revedere, domnule polițist. M-am ridicat, am salutat, am făcut stânga-mprejur și am ieșit din birou, menținându-mi postura militărească până ce am ajuns în birou. Acolo am pus mâna pe telefon și am sunat la Lee acasă, la secția University
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
norocos c-a fost doar o întâlnire scurtă. — Ce vrei să spui? Telefonul din hol sună, iar Jane Chambers zise: — Trebuie să mă-ntorc la mesajele de condoleanțe. Mulțumesc că ai fost atât de amabil, domnule... — Spune-mi Bucky. La revedere, Jane. — La revedere. • • • Mi-am scris raportul la secția Wilshire, apoi am verificat raportul sinuciderii clasice a lui Chambers, Eldridge Thomas, mort în 02.04.1949. N-am aflat mare lucru: Jane Chambers a auzit împușcătura, a descoperit cadavrul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
fost doar o întâlnire scurtă. — Ce vrei să spui? Telefonul din hol sună, iar Jane Chambers zise: — Trebuie să mă-ntorc la mesajele de condoleanțe. Mulțumesc că ai fost atât de amabil, domnule... — Spune-mi Bucky. La revedere, Jane. — La revedere. • • • Mi-am scris raportul la secția Wilshire, apoi am verificat raportul sinuciderii clasice a lui Chambers, Eldridge Thomas, mort în 02.04.1949. N-am aflat mare lucru: Jane Chambers a auzit împușcătura, a descoperit cadavrul și a sunat imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
oprit să-mi strângă mâna și să-mi ureze noroc. Sergentul îmi făcu un tur tăcut al secției, după care mă lăsă în plata Domnului, cu o hartă a străzilor din marginea estică pe care trebuia să patrulez. În loc de „La revedere“, îmi spuse: — Să nu-i lași pe cioroi să-ți facă mizerii. Când i-am mulțumit, mi-a replicat: — Fritz Vogel mi-a fost prieten bun. Apoi s-a îndepărtat cu pași repezi. Am decis să mă remarc cât mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai apărut nici un prefix de Webster, dar au început să mi se arate frânturi de coșmar: Betty stând în stația de autobuz Wilshire în seara zilei de 12.01.1947, la șapte și treizeci, și făcându-mi cu mâna, „La revedere, Bucky!“, gata să sară în eternitate. Mi-a trecut prin cap să mă interesez la compania de autobuze, să aranjez interogarea tuturor șoferilor de pe acea rută. Apoi mi-am dat seama că-i prea târziu, fiindcă orice șofer care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ca vreuna din problemele astea să-i facă ei rău. Și mai trebuie să știe că tocmai Elizabeth Short ne oferea această a doua șansă. În apropiere de Boston avionul a fost înghițit de nori. Am împietrit de frică, de parcă revederea și paternitatea m-ar fi transformat într-o stâncă în cădere liberă. Atunci gândul mi s-a îndreptat spre Betty, ca o dorință, aproape ca o rugă. Norii s-au împrăștiat, iar avionul a început să coboare spre marele oraș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
când mă gândesc că v-am lăsat să-mi mâncați biscuiții, mucoșilor! Pici nerecunoscători! 24 O băutură se făcu două, două se făcură trei, trei se făcură un curry și Încă patru. Până să ajungă Logan să Își ia la revedere de la inspectorul Insch și agenta Watson, totul era din nou În ordine. Mă rog, cu inspectorul acolo, el și Jackie nu puteau face nimic, dar Logan avea sentimentul că ar fi putut. Dacă nu era Insch. Nimic din astea nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cine va mai scrie romanul?” o să Întrebe un individ tradițional, „dar ce, un roman se scrie?“, o să-i răspund, „un roman se citește; cel mai comod lucru e să scrii un roman citindu-l!“), sigur că da, iată soluția; la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun „la sfârșitul ro”, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime, sau mai puțin intime, simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
apărut la capătul aleii E. Înaintează maiestuoasă, cu acel mers solemn de marchiză; merge drept și nu se uită decât la mine. Eu nu o văd decât pe ea. Ne privim fără saț. E o bucurie atât de intensă a revederii, că nu mai putem să ne ascundem de ceilalți. Uităm unde suntem. Nu auzim nimic. Nu ne vedem decât ochii, niște telescoape imense ce se atrag reciproc Încleștate, reflectându-se unul Într-altul de la depărtări astrale. Ne cercetăm cu lăcomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care Îi despărțiseră nu lăsaseră urme pe fețele lor Încă tinere. Apoi, ea Îi desfăcu ștreangul de la gât, Îl luă de mână și Îl sui Într-o mașină. Capul lui, prea greu, se rezemă pe pieptul ei. Totul era minunat, revederea era chiar dureroasă... Mâna ei Îi rătăcea În neștire prin păr, ochii aruncau parcă fără sfârșit lacrimi mari de bucurie, de dragoste... Erau fericiți, chiar prea fericiți, viața li se deschidea luminoasă, viitorul prevestea plăceri nemaiîntâlnite... Visuri... Visuri fără rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ocolișuri retorice la alții ca să nu spună nimic. (luni seară) Într-o zi, am fost Împreună cu profesorul de română la școala Clocociov, unde făcusem clasele primare; am avut o mică serbare acolo doar vreo câțiva, printre care și E. La revederea spațiului acela de bucurie și libertate, am simțit pornirea să evadez din nou, cu chiote de sălbatic, În plaurul labirintic al grădinii În care noi, băieții, ne cufundam ca-n Vestul sălbatic În urmă cu cinci ani, ascunzându-ne câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
neafectate de artificiul retoric - „să scrii un roman citindu-l“ (p. 16). Marin Mincu Își declară aderența la un tip de structură epică non-progresivă, bazată pe o sintaxă a alternării, contrastului și recurenței unor fragmente excerptate din coduri diferite: „la revedere, ne mai vedem la sfârșitul lecturii, era să spun la sfârșitul ro, dar de ce să fie un roman, poate fi orice altceva, un dosar de scrisori, o mapă de fotografii, bilețele de la cunoștințe, jurnale intime sau mai puțin intime, simple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
se mulțumi să zâmbească galeș și să facă următoarea remarcă: - Ce vreme frumoasă. Nu-i așa, părinte? Clipi ușor descumpănit și răspunse: - Da, așa este, abținându-se de la tendința firească de a spune „fiica mea”. Se mulțumi să adauge: La revedere! Se opri apoi pe trotuarul din fața hotelului unde privi absent la spectacolul oferit de taxiurile care treceau în viteză, de asiaticii sau latino-americanii care se perindau prin fața lui, de autobuzele umplute la refuz și de agenții de livrări chinezi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
încruntându-se. Chiar trebuie să lucrezi? - Doar câteva ore. Prietenul domnului Balzac organizează un spectacol privat în această seară și va închide magazinul mai devreme pentru a merge să-l vadă. Kara o îmbrățișă pe Sachs și își luă la revedere. Făcură schimb de numere de telefon și își promiseră că vor ține legătura. Rhyme îi mulțumi pentru ajutorul de la cazul lui Weir. - Vom veni să te vedem și în Las Vegas, promise Thom. Rhyme porni Storm Arrow-ul și se îndreptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de la Cirque Fantastique. Nu, nu se gândea decât dacă va ajunge la timp. Pe coridorul îngust, se auzeau pași apăsând podeaua. Trecea pe lângă uși închise și uși deschise. Auzea fragmente din programul TV și fragmente de muzică, auzea discuții de la revedere, căci familiiile se pregăteau să își încheie vizitele de duminică după-amiaza. Își auzea propriii pași fantomatici. Se opri la intrarea în cameră. Trase de câteva ori aer în piept pentru a-și calma vocea și, mai emoționată decât fusese vreodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
E posibil să nu am timp. Probabil că nu o să am. Își aranjă mai bine geanta pe umăr. - Acum? întrebă. Pleci chiar acum? - Da. Cred că e cel mai bine. Aprobă din cap. - Deci., spuse Kara. Iluzionistul articulă un „la revedere, deci” formal și apoi trecu dincolo de tejghea, fără să o mai bage în seamă și altceva. Luptând să își țină lacrimile în frâu, păsi către ușă. - Stai, o strigă el când ieșea. Balzac se duse în partea din spate a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
e foarte dificil să invoc dogmatica pentru a face un caz cu adevărat bun, iar constrângerea de a mima că simt ceva despre care știu foarte bine că nu simt e menită să se vadă. Astfel că, spunându-i la revedere lui Ben (Judy era sus în pat, cu o durere de cap), hotărâsem în mare măsură că „viziunea“ inelului lui Stacey și somnambulismul se explicau lesne în termeni de suprasolicitare. Am decis să-mi dau un mic test: îi promisesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
iar tot și m-au cântărit iar (aveam nevoie de asta ca de-o gaură-n cap, cum zice mama) și după aia m-am întors în cameră câteva minute și-am sunat-o pe mama să-i zic la revedere în caz de ceva. (Am un telefon lângă pat și un televizor al meu și parcă-i la hotel aici, că-s în rezervă! Mișto!!) Asta m-a supărat rău, că nu suportam gându’ s-o las singură. Nu-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
trăiesc așa oricum, da’ știam că ea-i așa-ngrijorată și speriată și de asta mă simțeam așa nasol. Da’ am făcut-o și-am reușit să nu plâng prea tare și după aia a trebuit să-i zic la revedere lu’ Charlie. Ei, asta a fost ok. Adică, e foarte drăguț și din astea, și-a fost bun cu mine, că a plătit și din astea, da’ nu se pune problema c-ar fi din familie și din astea - înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Em. Emmy. Cum ți se spune? — Și-așa, și-așa. Dar prietenii apropiați mi-au spus întotdeauna Em, prefer așa. Îi zâmbi cât putu de cuceritor. — Păi eu, ăă, dimineață plec, deci cred că ar trebui să ne spunem la revedere. — Oh. Pleci? Acasă? Ea își dădu seama că nici măcar nu știa unde locuiește el. — Nu acasă, din păcate. Plec la Geneva pentru două zile, apoi, posibil, la Zurich, depinde. Se pare că ești ocupat. — Da, uneori am foarte multe deplasări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mângâie pe față cu dosul mâinii. — Mmm, și mie mi-a fost dor de tine. Cum a fost tura? — Ăă, mă scuzați, zise Emmy întrerupându-le schimbul intim de cuvinte. Îmi pare tare rău că trebuie să întrerup această dulce revedere, dar cum voi doi sunteți deja căsătoriți, iar eu n-am cui să fac confidențe, aș vrea să ne concentrăm încă puțin asupra mea... Kevin râse și o bătu pe Izzie cu palma ușor la fund. — Mi se pare corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ar plăcea, îl întrerupse ea. Acum sunt expertă și văd că ai mare nevoie de ajutor. Paul zâmbi și chiar și Adriana își zise că arăta absolut fermecător. — Excelent! Mă duc să-mi iau haina și să le spun la revedere prietenilor mei. Ne întâlnim la ieșire în două minute? Emmy clătină din cap și îl privi întorcându-se la bar. — Doar n-ai de gând să te duci, nu-i așa? întrebă Adriana într-un fel care arăta că știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]