6,418 matches
-
depusă o cerere de brevet de invenție ulterioară de către solicitantul cererii anterioare sau de către succesorul său în drepturi, atunci în cererea ulterioară poate fi revendicat un drept de prioritate pentru aceeași invenție, denumit drept de prioritate internă. Dacă a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară, cererea anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre. ... (2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
drepturi, atunci în cererea ulterioară poate fi revendicat un drept de prioritate pentru aceeași invenție, denumit drept de prioritate internă. Dacă a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară, cererea anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre. ... (2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau într-un termen de două luni de la data depunerii acestei cereri. ... (3) Prioritatea internă a unei cereri
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
prioritate internă. Dacă a fost revendicat un drept de prioritate internă într-o cerere ulterioară, cererea anterioară a cărei prioritate a fost revendicată este considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre. ... (2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau într-un termen de două luni de la data depunerii acestei cereri. ... (3) Prioritatea internă a unei cereri anterioare, revendicată într-o cerere ulterioară, nu va fi recunoscută dacă: ... a) cel puțin una dintre cererile de
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
considerată ca fiind retrasă, dacă nu s-a luat o hotărâre. ... (2) Prioritatea internă poate fi revendicată odată cu depunerea cererii ulterioare sau într-un termen de două luni de la data depunerii acestei cereri. ... (3) Prioritatea internă a unei cereri anterioare, revendicată într-o cerere ulterioară, nu va fi recunoscută dacă: ... a) cel puțin una dintre cererile de brevet de invenție a beneficiat de o prioritate, în condițiile prevăzute la art. 16; ... b) în cererea anterioară au fost revendicate priorități interne și
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
unei cereri anterioare, revendicată într-o cerere ulterioară, nu va fi recunoscută dacă: ... a) cel puțin una dintre cererile de brevet de invenție a beneficiat de o prioritate, în condițiile prevăzute la art. 16; ... b) în cererea anterioară au fost revendicate priorități interne și una dintre ele are dată anterioară termenului de 12 luni calculat de la data de depozit a cererii ulterioare; ... c) actul de prioritate internă nu a fost depus în termenul prevăzut de regulamentul de aplicare a prezentei legi
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
12 luni calculat de la data de depozit a cererii ulterioare; ... c) actul de prioritate internă nu a fost depus în termenul prevăzut de regulamentul de aplicare a prezentei legi. Articolul 21 (1) În cazul în care solicitantul a omis să revendice prioritatea odată cu depunerea cererii, revendicarea poate fi făcută în condițiile prevăzute de regulamentul de aplicare a prezentei legi, cel mai târziu în termen de două luni de la această dată, cu plata taxei legale. ... (2) Actele de prioritate se depun într-
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
de un alt brevet, acordat pentru o cerere de brevet a cărei dată de depozit național reglementar este anterioară, o licență obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizată numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții suplimentare: ... a) invenția revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de interes economic substanțial în raport cu invenția revendicată în brevetul anterior; ... b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licență reciprocă, în condiții rezonabile pentru utilizarea invenției revendicate în brevetul ulterior; ... c) utilizarea
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
național reglementar este anterioară, o licență obligatorie pentru exploatarea brevetului ulterior va putea fi autorizată numai dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții suplimentare: ... a) invenția revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de interes economic substanțial în raport cu invenția revendicată în brevetul anterior; ... b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licență reciprocă, în condiții rezonabile pentru utilizarea invenției revendicate în brevetul ulterior; ... c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă, cu excepția cazului în care este transmis și brevetul ulterior
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
următoarele condiții suplimentare: ... a) invenția revendicată în brevetul ulterior presupune un progres tehnologic important, de interes economic substanțial în raport cu invenția revendicată în brevetul anterior; ... b) titularul brevetului anterior are dreptul la o licență reciprocă, în condiții rezonabile pentru utilizarea invenției revendicate în brevetul ulterior; ... c) utilizarea autorizată în raport cu brevetul anterior este netransmisibilă, cu excepția cazului în care este transmis și brevetul ulterior. ... Articolul 44 (1) Licențele obligatorii sunt neexclusive și se acordă de Tribunalul București, în condiții determinate în ceea ce privește întinderea și durata
LEGE nr. 64 din 11 octombrie 1991 (*republicată*) privind brevetele de invenţie*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/107592_a_108921]
-
Andrei și cu mine, o lungă plimbare prin pădurea apropiată. Ambii m-au rugat atunci să le dau un sfat, se simțeau profund rușinați și umiliți de cele ce se Întâmplau cu Întreaga cultură, dar și cu țara, și-și revendicau responsabilitatea, ca și dorința de „a face ceva”, de a da un semn că „nu suntem morți cu toții!...” Fără o prea mare doză de fantezie, le-am propus același scenariu pe care i-l sugerasem cu câțiva ani Înainte și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
la nord de România, În Ungaria, Cehoslovacia, Polonia și chiar În Rusia Sovietică produseseră conflicte majore Între suprastructura politică și cea culturală! Ei bine, iată pe scurt cum arăta, În viziunea mea un pic naivă, dar pe care mi-o revendic și azi, „singurul meu sprijin” pe care „mă puteam baza” dacă atunci, aflat „la adăpost”, la München, aș fi ales „calea cea mai grea”, adică Întoarcerea În țară! Cum am și ales-o! Dar... prezentul nu conține valori! Cea mai
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
etc. - poză, „teatru” care irita, dar și amuza, ca un joc cu multiple măști, „reprezentând” un fel de ligă „În spirit” a tinerilor de pe Întreg continentul, dincolo de națiuni și clișeele sau reflexele acestora -, azi, când „a Învins”, Își mai poate revendica acest statut? Nu s-a academizat cumva, spre satisfacția ironică a „domnilor burghezi”, intrarea În Academia Franceză a lui Ionesco, unul dintre „revoluționari”, maestru al „absurdului”, o victorie sau un semn al „sfârșitului revoltei”, un ultim ecou al acelui râset
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
susținută, probabil -, dar mai interesant mi se pare a observa că autorul exprimă în peisajul românesc intelectual o poziție pe care-o recunoaștem ca hrănindu-se din valori cultivate de o anume stângă a culturii românești, a cărei filozofie se revendică apăsat dintr-o anume interpretare a valorilor naționale. Dubla sacrificare a lui Eminescu (devenită triplă apoi) ar putea fi numită istoria unui destin. Pentru amatorii de scenarii care guvernează lumea, cartea este parțial expresia unui asemenea scenariu, în care faptele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
atât de alterată, cu mici excepții, cum ar fi Rosa del Conte. Decizia argumentată perfect: Eminescu este "piatra de hotar în zorii poeziei moderne", cel puțin pe criteriul transformării dinamismului formelor în sfera esteticului, pentru motivul că simbolismul românesc îl revendică, dar mai ales pentru întâlnirea cu principiul simultaneist relativist al lui Einstein (apreciere aparținând mai multor eminescologi, care a stârnit un șuvoi de ironii, dar care trebuie mai curând să ne pună sintagmă pe gânduri): sunt date La iveală o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
românească. Copiii noștri vor avea poate de ce să plângă noi am râs destul". Cercetarea hermeneutică a lui Theodor Codreanu se angajează să pătrundă în tainele caragialismului. Pentru aceasta autorul recurge la o "poetică a oglinzii" a cărei paternitate și-o revendică, evident concepută pe temeiul unor "sugestii" inspirate, în primul rând, de Eminescu și Caragiale. "Metoda" oferă ocazia de a dezbate cu energie și, totodată, cu meticulozitate, structuri de adâncime ale eminescianismului, caragialismului, bacovianismului. Nu insist pentru că aceste însemnări nu vor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sau drama sfâșierii (2003), ajunsă în numai doi ani la a treia ediție. Istoricul literar propune de fiecare dată abordări estetice cu largă deschidere filozofică, dar și cu o înțelegere sociologică sau istorică de mare adâncime. Opera domniei sale nu se revendică neapărat criticii literare, ale cărei precepte le folosește însă atunci când se oprește asupra unor cărți cu ochiul celui preocupat să descopere valoarea. Sensibilitatea sa deosebită, am spune înnăscută, descoperă în marile panorame estetico-filozofice ce-i sunt caracteristice, nuanțe de o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și Derrida, urmă și arhi-urmă) de securitate în anii dictaturii comuniste (diversiunea Gogu Rădulescu), apoi nuanțat sau pe de-a dreptul, postmodernismul românesc (înțelegându-i esența inumană, și Eugen Simion, și Nicolae Manolescu s-au distanțat de el) și-a revendicat, ca și în alte părți, rădăcini din Nietzsche și Heidegger, alți gânditori moderni, dar, uneori și din cei vechi, cum ar fi Platon (vezi recitirea Pharmakon-ului de către Derrida și căutarea diferanței pentru justificarea manifestatului haosmic al diferenței) machiindu-și astfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aceștia sunt chiar zeii printre care autorului îi place să trăiască în zbuciumatul crâmpei de existență din jurul vârstei de 20-25 de ani. Dacă primul volum din lucrare ni-l prezintă pe autor ca un boț iscoditor, doritor de a se revendica în calitatea de ființă, de a-și stabili coordonatele geografice și spirituale între care evoluează, deși voit autorul își impune o zgârcenie a datelor sale biologice, în al doilea volum, ca într-un veritabil Bildungsroman aflăm câteva elemente punctuale din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
slujba dovedirii unicității istoriei sale. Confruntarea se face atât cu istoricii literari români, cât și cu teoreticienii și istoricii literari străini...". Oricum, Th. Codreanu, aduce dovezi că "scrierea la două mâini" nu este o noutate pe care și-o poate revendica N. Manolescu, procedeul fiind consemnat de către americanul John D. Caputo într-o carte a sa, apărută în 2007: "Scriem cu ambele mâini. Critica radicală și delimitarea reprezintă mâna stângă, dar mâna dreaptă este afirmarea a ceva ce dorim cu o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
strâmt al reacredinței și al dogmei despre care Blaga spunea că este "setoasă de sânge". În spiritul toleranței creștine și atenție! al dialogismului democratic, pentru care, declară că pledează "ultimii avatari ai marxismului cultural", ideologii "corectitudinii politice", Theodor Codreanu, își revendică tranșant filiația din Ibrăileanu, care "a înțeles că rostul spiritului critic este tocmai... înțelegerea și nu îngenuncherea adversarului, terminată cu o "execuție"". În continuare propune un model de a polemiza opus celui practicat de intoleranții noii ideologii internaționale: "A nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de "adânc al calmei creste", copleșitor-geometrizator de Logos al cercului / sferei de se înscrie mereu în pătratul / cubul lui Dumnezeu, relevat omenirii de "întâiul Zalmoxis" (din orizontul anului 1600 î. H.), conditio sine qua non a oricărei construcții ce-și revendică o "secțiune de aur", "paradoxizare" a lumilor paralele / secante, anticipând noua estetică a secundei jumătăți din secolul al XX-lea, sau estetica paradoxismului (incluzând, bineînțeles, și transmodernismul, în accepțiunea codreniană, dinspre oglindirea postmodernismului din plan "complementar"), paradoxism întemeiat între anii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Crohmălniceanu, care l-au pus la index pe Barbu pentru ermetismul său de factură burghezo-retrogradă. O secțiune aparte a acestei prime părți este dedicată monografiilor apărute după moartea poetului, dintre care se distinge preferința pentru Basarab Nicolescu, din care se revendică o bună parte a armăturii teoretice a lui Theodor Codreanu. Nu lipsesc nici aici accentele polemice, menite să pună în lumină slăbiciunile interpretative ale celor menționați. Se rețin, în acest sens, săgețile împotriva numelor grele din exegeza barbiană, începând cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
carte, chiar dacă acest lucru se produce la trei ani de la apariția cărții. Doar autentica dorință de cunoaștere, autorul asumându-și "victoria în înfrângere", ar putea să conducă pe cineva în concentrările semantice barbiene, în axiomatica unui atât de dificil poet, revendicat de avangardă și de modernitatea tradițională deopotrivă, asociat, pe rând, valérysmului, mallarméismului, spiritualismului precreștin ș.a.m.d. Argumentul lui Codreanu (preluat și pe coperta ultimă a lucrării) este hotărâtor și depărtează, posibil, căutătorii în literatura obscură sau în ermetismul sintactic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
cu istoria și terminând cu literatura... Schimbarea care a intervenit, între timp, este stângismul de dreapta: stimulanții "anticomuniști", descinși din familia foștilor doctrinari cominterniști, se erijează azi în campioni ai "dreptei", asigurându-ne că sunt "neoconservatori" și, în consecință, își revendică legitimitatea de a judeca și conservatorismul lui Eminescu" (p. 187). Vindicativii inși "de dreapta" au convertit servirea unui regim politic într-o abordare plină de cezuri a societății, istoriei și culturii, ce afectează, desigur, valori naționale larg recunoscute. Theodor Codreanu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fiind conduse de ofițeri activi și de rezervă din armata regulată. Nu întâmplător, primele acțiuni de acest tip au fost inițiate la 5 octombrie 1938, în ajunul Conferinței ungaro-cehe de la Komarom, când au fost atacate diferite puncte strategice din teritoriile revendicate de Budapesta. Nu este exclus ca, pe de altă parte, aceste atacuri să fi avut și un scop de presiune asupra negociatorilor cehoslovaci, care să fie astfel atenționați asupra consecințelor unor poziții dure în cadrul negocierilor. Primul atac s-a înregistrat
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]