11,877 matches
-
a persoanei fiind frica. Frica resimțită peste tot și în toți, "frică al serviciu, frică acasă, frică în pat cu nevasta, frică la W.C.! Mai dă-o dracului de frică!", strigă Ilie într-un moment de tîrzie, mică și trecătoare revoltă. Mimînd sentimentele, gîndurile, comportamentele, viața îi refuză ca pe un fals, iar moartea îi primește ca pe o cacialma. Și-ți vine să rîzi. Reacția martorului e între nedumerire și un straniu comic. Nici urmă de tragic. Celelalte două personaje
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță: ...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte foarte bine scrisă, cu cîteav culmi dramaturgice (scena cu "la mulți ani", revolta în fața avertismentelor venite din pereți; în partea a doua nu e clară semnificația vecinilor... EUGEN TODORAN, regizor: Tematica piesei oferă un prilej pentru un spectacol notabil. OANA POPESCU, scriitoare: ...este necesară eliminarea unor lucruri conjuncturale, și să se salveze semnificația
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se interferează celui de agresiune externă, declanșînd comportamente diferențiate, dar în egală măsură așezate sub semnul fricii care depersonalizează, a fost încredințat actorilor Constantin Popa Mihai, Ada Gârțoman-Suhar Maria, Emil Coșeru Val, Ruxandra Bucescu Irina. Un statut deosebit, pendulînd între revoltă și neputință, este cel al personajului Alex Adi Carauleanu. Cvartetul "familial" amintit evoluează expresiv și convingător, prilejuind, alternativ, momente solistice fiecăruia dintre interpreți, cu un ușor plus de frecvență pentru Ada Gârțoman-Suhar. Constantin Paiu ("Opinia", nr. 451, 1991) Regulamentul de
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se distrează observîndu-l, hărțuindu-l, iar stejarul îi are în custodie pe ai săi pentru a nu-l supăra pe marele corb și ciorile frățești. Stop!; există mici și trecătoare, și zadarnice fioruri de luciditate (Alex, Irina, Val, Bunica), de revoltă, de evadare chiar, dar sînt anulate de forțele unui coșmar care nu suportă normalitatea. Așa se face că, în final, victimele, e adevărat, sub presiunea stăpînului, interior, îngenuncheat și el acum, așa cum cere regula jocului, dansează cu invadatorii. Stop! Constantin
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
le-au luat proprietățile, le-au ucis părinții, frații și surorile în închisorile comuniste? Ce s-a schimbat? Ce se poate schimba? Finalul piesei intervine înainte de a avea vreun răspuns la aceste întrebări. Eroul principal Octav după ce a trecut prin revoltă, indignare, protest, după ce a renunțat la toate astea și s-a lăsat în voia curenților zilei, compromisul și cinismul, încearcă și... sinuciderea! Dar gestul lui nu prea pare să aibă importanță și nici vreun efect de vreme ce peste toate se ridică
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște prieteni... Gh. P. doi: ... (un fel de scîncet tot la ureche) Gh. P. unu: ...da, și niște rude... Gh. P. doi: (geamăt, plîns) ...eu... despre... niște... din străinătate. Gh. P. unu: (cu revoltă și rușine) ...și eu..., că au fugit din țară... de silă... și ură... și disperare... și frică... Gh. P. doi: (țipînd) ...și despre tine am... Gh. P. unu: (țipînd) ...da... și eu despre tine... (următoarele replici se vor rosti simultan
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de mineri... la urmă internarea în spital... și gata! Doctorul: Lasă, lasă..., nu mă lua repede... Cunosc foarte bine tema... nonconformist... inadaptabil... protestatar... doar sunt medic... și nu ginecolog, ci psihiatru... Octav: Și-i frumos, dom' doctor, să bagi o revoltă, o disperare a omului, un strigăt printre bolile matale...?! Nu-i frumos, dom' doctor! Doctorul: (renunțînd la menajamentele profesionale) Ehei, drăguțele, ție nu-ți trebuie psihiatru... Octav: Așa-i ca da! Ah, mama iar a greșit! Așa-i că eu
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
ce poți să faci? (Octav nu răspunde nu pentru că n-ar avea un răspuns, ci pentru că tipul de întrebare îl blochează) Mona: (calmînd oarecum tonalitățile) Octav, știi bine că te-am admirat pentru curajul de a ieși în stradă... Dar revolta ta de acum în care reproșezi orice și oricui..., în care biciuiești pe toată lumea... Tu cînd vorbești parcă tragi cu mitraliera! Octav: ...Îmi cer scuze dacă te-am executat... Mona: (cu enervare și disperarea dinaintea unui hohot de plîns) Și
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
de la conducerea URSS, s-a referit și la acceptarea de către acesta a propunerii conducerii P.C.R. ca, din 1958, să înceapă dislocarea trupelor (din păcate rămâneau "consilierii sovietici" care supravegheau totul) pentru a le reamplasa în țările unde se produseseră deja revolte deschise contra ocupanților (vezi Ungaria în 1956 și Polonia în 1958). Privită astăzi prin retrospectiva evenimentelor care i-au succedat, actul curajos al României socialiste de stabilire a relațiilor cu "Germania de vest capitalistă" a permis nu numai lansarea cu
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
oficialitățile țării de reședință ne-au făcut să medităm adânc asupra datei de inaugurare. Era evident că o manifestare în inima Parisului, Cetatea Luminilor, consacrată aniversării unui dictator, era mai mult decât inoportună. În Franța erau încă foarte vii ecourile revoltei anticomuniste din Brașov, izbucnită la 15 noiembrie 1987, la fostele uzine de autocamioane "Steagul Roșu", ca și ale altor "reușite" ale regimului totalitar. În pofida dispozițiilor anterioare privind data inaugurării, înarmat cu informațiile care rezultau din analiza făcută, am supus șefului
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
opera poporului francez, ci opera forțelor politice care au acaparat puterea". Mișcarea muncitorească și democratică din România cerea guvernului francez "să pună capăt politicii aventuriste din Vietnam" ("Drepturile Omului" din 16 octombrie 1885). O altă publicație "Lumea Nouă" relata despre revoltele din Vietnam împotriva francezilor, exprimând simțămintele românilor de profundă simpatie pentru un popor, care, "împins de disperare și provocat ia armele în mâini și preferă o moarte vie decât o viața moartă" ("Lumea Nouă", 13 februarie 1895). În primul război
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
urmărite cu interes eforturile liderului vietnamez Ho Shi Minh, în februarie 1930, și ale partidului creat de acesta Partidul Comunist Indochinez pentru organizarea rezistenței și luptei diverselor clase și pături sociale muncitori, țărani, burghezie mică și mijlocie, îndeosebi după înăbușirea revoltelor din anii 1929-1930. Gazeta "Facla" din 19 mai 1930 aprecia că răscoala garnizoanei din Yen Bay "constituie un avertisment greu pentru Franța". Ziarul "Scânteia" (1 aprilie 1921) arăta că măsurile întreprinse de forțele franceze dovedeau teama colonialiștilor în fața avântului mișcării
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
ostilitate crescândă, nu numai de moșerimea direct vizată, ci și de clasa mijlocie și de biserică. Poziția ostilă față de reformă a început să treacă în ritm alert de la opoziție la o atitudine dușmănoasă, apoi la protest general și curând, la revolta care a cuprins toate categoriile sociale din întreaga țară. Moșierii, care în bună parte își duceau traiul în străinătate, trimiteau, prin contrabandă, armament și muniții triburilor din Nordul Iranului. Acestea s-au răsculat și au început o luptă de gherilă
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
s-au răsculat și au început o luptă de gherilă împotriva armatei. Comercianții din bazar (clasa mijlocie cea mai numeroasă) s-au raliat protestanților, atacând și incendiind clădirile și mașinile instituțiilor de stat și pe cele publice. Preoții îndemnau la revoltă, chiar la răsturnarea monarhiei. Câteva săptămâni, Teheranul, mai ales străzile și piețele din apropierea bazarului, cartierul guvernamental s-au transformat într-un adevărat teatru de război. Unitățile motorizate ale armatei, dotate cu armament și muniție, trăgeau din plin, făcând victime în
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
văile mai închise, protejate de intemperii, iar vara urcă pe pantele munților, în zonele apărate de arșița soarelui. Reforma agrară, care viza exproprierea marilor latifundiari afecta în egală măsură interesele conducătorilor triburilor. De aceea și aceștia s-au raliat la revolta moșierilor. Răscoala triburilor a dat multă bătaie de cap guvernului. Unitățile armatei regale nu puteau pune capăt răscoalei, care lua o amploare din ce în ce mai mare. Moșierii aflați în Europa se îngrijeau ca, prin portul Khorramsharh (cel mai mare din Orientul Mijlociu), să
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
plin de ascunzișuri. Desanții lansați cu elicopterele erau căsăpiți în momentul în care se apropiau de sol. După schimbări succesive în conducerea operațiunilor, s-a găsit un general căruia i-a venit o idee cu care a reușit să stăpânească revolta. Învățând din metodele folosite de rebeli, a comandat manechini cu figuri de parașutiști, conținând în realitate încărcătură explozibilă, care, țintite de rebeli, explodau. Detalii cu lux de amănunte ne-a dat însuși autorul și utilizatorul invenției, generalul V. L-am
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
să fie în același timp și conducătorul laic. Primii organizatori împotriva regimului erau înalții preoți, în frunte cu aiatollahul șeful suprem al bisericii din Qom. Armata, care la început apăra monarhia, treptat a trecut de partea răzvrătiților, apoi a răsculaților. Revolta a cuprins încet-încet și garda națională, iar în final și pe cea regală. Se produceau arestări masive. Șeful suprem al bisericii a fost molestat chiar în catedrala din Qom, după care s-a stins din viață. Urmașul lui, aiatollahul Khomeini
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
bisericii a fost molestat chiar în catedrala din Qom, după care s-a stins din viață. Urmașul lui, aiatollahul Khomeini, a fost reținut și întemnițat, apoi exilat în Irak, în Turcia și în cele din urmă în Franța, de unde conducea revolta. Atentatele împotriva șahului continuau. În 1964, Corpul diplomatic a fost invitat la aeroport să participe la întoarcerea șahului dintr-o vizită, în cursul căreia inspecta aplicarea reformei agrare. Diplomații s-au adunat la capătul pistei de aterizare, în fața sălii de
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
între partizanii taberelor adverse, ci se traduceau în provocări masive și în rândul populației cu scopul de a o deruta și a o determina să se alăture clerului. La Qom și în mai multe orașe erau organizate diverse acțiuni de revoltă, dintre care cea mai zguduitoare era incendierea unui cinematograf. Forțat de recrudescența luptelor conduse personal de aiatollahul Khomeini, la insistențele Frontului Național, intelectualitatea, recunoscând gravitatea situației, a adresat șahului o scrisoare deschisă, solicitându-i din nou să guverneze pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
principal, în jurul căruia era centrată varianta precedentă a romanului) sau striviți de un sistem care nu acceptă verticalitatea morală (cazul juristului Șerban Strava, neadaptatul a cărui distrugere psihică și fizică constituie oglinda de umbră în care se adâncesc spaimele și revoltele adolescentine). În sfârșit, varianta integrală, necenzurată, Țarcul (2002), potențează prin accente de profundă demascare a unui regim funciar odios trama narativă deja configurată. SCRIERI: Neliniște în detașament, București, 1956; Seri albastre, București, 1960; Seri albastre, I-II, București, 1964; Colegi
ANTON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285386_a_286715]
-
în cazul poeziei. Octav Șuluțiu scrie la „Cronica literară” despre un roman al lui Sergiu Dan, Unde începe noaptea, despre Turmele lui Eusebiu Camilar, despre Fantezii răsăritene de Mihail Sadoveanu, despre opera Hortensiei Papadat-Bengescu (Marele Premiu Național de literatură), despre Revolte de F. Aderca, despre un volum de nuvele al Luciei Demetrius, Album de familie. Urmează, în serie, comentarii ale aceluiași cronicar dedicate romanelor Cișmigiu et Co. de Grigore Băjenaru, Soarele negru de Ticu Archip, Trubendal de Virgiliu Monda, Marele ospăț
APARAREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285403_a_286732]
-
limbă cheare” ( S-a dus bucuria de la noi...). În dispoziție elegiacă, melancolia găsindu-și un spațiu de rezonanță în decorul autumnal, samarineanul cântă de „dor și jale”, atent la ritmuri și chiar la muzicalitatea rostirii. Își împărtășește mâhnirile, iar alteori revolta, în versuri ce mărturisesc hotărât influența lui G. Coșbuc, din a cărui lirică a și încercat unele echivalențe în aromână (Moartea lui Fulger, Nunta Zamfirei, El Zorab, Noi vrem pământ). În același grai, folosindu-se de o traducere a lui
ARAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285412_a_286741]
-
care acționează cu personaje conceptuale, fără identitate particulară, fără trăire psihologică. E aici o cădere în deriziune a înseși istoriei, și - cu toate că titlul trimite spre anumite fenomene contemporane dilatate sub comunism -, naratorul lărgește considerabil perspectiva dezbaterii ideilor, atemporalizându-și mesajul. O revoltă a boemei (studenții) se ridică împotriva terorii modificatoare de perspective, exercitată de un regim al modernizării exprese, ce desființează valorile umane, tinzând să le anuleze. Lupta se dă într-un cimitir, pe care „temnițarii”, excavatorul puterii, vor să-l demoleze
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
doctrină, eroism, estetică, etică, experiență, fenomen istoric, figură de stil, formă, frivolitate, ideal, idee, instituție, joc, legislație, manieră, martiriu, mistică, mit, mod de viață, modă, mondenitate, morală, narcisism, nihilism, ordin monahal, paradox, practică socială, principiu, profesie, proiecție imaginară, reacție, religie, revoltă, revoluție, satanism, scenariu, sectă, seducție, sistem de apărare, stare, stoicism, spiritualitate, stil, strategie, șarlatanie, univers, utopie, vanitate, vocație. Așadar? Infracțiunetc "Infracțiune" Dacă simpla enumerare a acestor accepții poate nedumeri, ba chiar intriga, e la fel de adevărat că ea dă În același
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cultivarea ideii de frumos În propria lui persoană”, superioritatea aristocratică a spiritului, adorarea distincției, simplitatea eleganței, originalitatea, plăcerea de a uimi și „orgolioasa satisfacție de a nu fi niciodată uimit”, un cult de sine Însuși exacerbat, spiritul de opoziție și revoltă, blazarea, răceala, refuzul trivialității, al vulgarității. Cu o rară intuiție (venită probabil din faptul că dandysmul nu e, pentru el, doar un obiect de analiză, ci și - până la un punct - un mod de a trăi), Baudelaire trasează Întregul „program” al
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]