15,122 matches
-
să-i schimbe neînduplecata complacere în starea de feciorelnicie: vin roșu, fripturi în sânge, opulente smochine, miere de albine cu sâmburi de nuci, vin de coacăze și mult măcriș proaspăt. Timp de câteva zile nu se întâmplă nimic important: fata rezistă cu brio tuturor asalturilor pe care i le dădeau fără încetare globulele roșii, gândurile păcătoase, cei doi temniceri mustăcioși, dar foarte politicoși, anume aleși de tatăl ei ca să aibă ea pe ce-și odihni privirea, mulțimea de pretendenți care zilnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
la 7 versete mai interesante din „Cântarea Cântărilor” etc. etc. în timp ce visa toate astea, Amada se simțea foarte mândră de ea, gândindu-se că dacă în viață n-a reușit s-o facă nici zece minute, măcar în somn să reziste tentațiilor câteva zile. Și tocmai când socotea că e timpul să aleagă, oprindu-și privirea pe un conte de Savoya, tinerel, palid la față și plin de mușchi, ciolănoasa de Fibbia care dormea alături se răsuci în somn și-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu boierul, vorbind de una, de alta. Hotărât lucru, Răducu devenise, fără să vrea și fără să știe, centrul familiei, le - cum se zice - umplea casa, deși mai corect ar fi să spunem că le-o golea, deoarece nimeni nu rezista în aceeași încăpere cu el singur mai mult de un sfert de ceas, și acela îndurat pe ghimpi, căci prima reacție la vederea lui, a acestui ghemotoc de om, era s-o apuci în cea mai mare viteză la cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
altfel riscăm să nu ieșim vii de-aici. — Și vitele? îl întrebă maică-sa. — Le ducem la munte, să lingă roua ce se depune în zori pe pietre, răspunse Gacel, prea puțin convins. Cu puțin noroc, cămilele și caprele vor rezista. Și oile? Bănuiesc că vom pierde o mare parte din ele, dar asta depinde doar de voința lui Allah și de când se vor întoarce cei care se duc după apă. Și cine ai vrea să se ducă? — Doi dintre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cerc, astfel încât treceau ore fără să înainteze nici măcar o palmă. Când, epuizat și scăldat în sudoare, urca în sfârșit la suprafață, fratele său îi lua locul, și așa continuau pas cu pas, centimetru cu centimetru, cu acea capacitate de a rezista la căldură, oboseală și sete pe care numai cei din rasa lor o aveau. Cum acela trebuia să fie în principiu un autentic puț tuareg, servitorii nu aveau voie să coboare înăuntrul lui, singurele lor sarcini fiind să ridice coșurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire, ci, mai cu seamă, o ofensă de neacceptat. Când un tuareg moare de sete, acceptă faptul că nu și-a însușit învățăturile de generații ale strămoșilor, care timp de veacuri au rezistat în cel mai dezolant peisaj de pe pământ; și asta îi vor reproșa toți cei care l-au precedat în neființă atunci când se vor întâlni pe lumea cealaltă. Războiul era un mod frumos și nobil de-a muri, iar boala - un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
posibil, și săraci care trăiesc în mod demn doar cu cât au nevoie. Mi-ar plăcea ca vorbele tale să mă poată consola, dar sunt deja prea mulți ani de lipsuri, răspunse fata. Eu sunt tânără și puternică și pot rezista, dar uneori am impresia că mama nu va mai putea suporta mult timp. — Și pe mine mă îngrijorează, recunoscu Gacel. Și zilele astea am ajuns la concluzia că cel mai bine ar fi să vă întoarceți în nord, unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
nici o țară civilizată nu există vreun mijloc de comunicare dispus să se înfrunte cu lumea automobilului, care, împreună cu cele ale tutunului și răcoritoarelor, investește cei mai mulți bani în publicitate. Și este știut că în ziua de azi fără publicitate nimeni nu rezistă. — Înțeleg. — Mă bucur că înțelegeți, și sper să vă fie de învățătură. La vârsta dumneavoastră nu este indicat să fii prea ambițios și să-ți faci iluzii că fără nici un ajutor poți distruge un edificiu ridicat cu ani de sudoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
vechi zicători care, în puține cuvinte, concentra veacuri de experiență a nenumăraților călători pe pământul care nu servea decât doar pentru a fi străbătut, era condamnat dinainte să moară în această încercare. În general, capul, ceafa sau spatele, bine protejate, rezistă la soare, la căldură și la reverberația nisipului, de cinci ori mai bine decât pieptul, fața sau ochii; și dacă aceștia din urmă nu sunt destul de închiși la culoare, incapacitatea lor de a se apăra este impresionantă. Pe numărul nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
oră; era prevăzut să aterizeze în zori, căci noaptea nu poate. — Și cum crezi că vom supraviețui trei zile cu așa puțină apă? — Avem două soluție. — Prima...? — Să improvizăm niște corturi din parașute, să ne băgăm în ele și să rezistăm, bând cât mai puțină apă. — Și a doua? — Să înaintăm cât putem de repede, să găsim peștera și să luăm apa pe care-a adus-o elicopterul. Dacă au omorât prizonierii, le-a rămas destulă acestor lepădături. — Or să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dispărut de pe fața pământului în momentul în care n-au mai avut apă. Ori mă înșel foarte tare, ori asta o să ni se întâmple, aici și acum. Dacă ne gândim puțin, câți am mai rămas suntem în stare să mai rezistăm încă - mormăi oarecum orgolios Mecanicul, care se simțea în continuare răspunzător de previzibilul dezastru ce-i amenința. În chestia asta, acum e momentul să arătăm că avem sânge în noi. — Eu știu foarte bine când trebuie să arăt că am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lipsea aerul și era pe deplin conștient că acestea sunt simptomele unui adevărat colaps. Făcu un efort supraomenesc ca să nu bea. Știa că nu-i va servi la nimic să încerce să-și prelungească agonia. Era foarte greu însă să reziste tentației. Foarte, foarte greu. O mică scânteiere clipi în depărtare. Se opri, privi atent și își șterse transpirația ce-i cădea pe ochi, ca să ajungă la îngrozitoarea concluzie că nu fusese decât o iluzie optică. Întinderea de pământ era aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu două boxe, de care copiii nu aveau voie să se atingă, Rudolf l-a făcut praf Într-o săptămînă nereușind să-i descifreze codul. Este teribilă lupta aceasta cu obiectele. Totdeauna am crezut că cel mai greu este să reziști inconfortului, acum m-am convins că și mai greu e să faci față confortului. Copiii s-au acomodat imediat. Și-au și găsit prieteni de joacă. Chiar și eu mă descurc mai bine - probabil că femeile sînt totuși mai practice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
frică, nici supunere, nici toleranță țtoleranța este o noțiune care mă urmărește de mult - am să revin la ea), n-am mai vrut să-l văd. Era ceva În el dionisiac și răscolitor ca un pericol căruia nu-i puteai rezista pentru că se juca Îngrozitor de abil cu adevărul. Dar eu Îmbătrînisem cu vreo douăzeci de ani și n-am găsit alt răspuns decît o frază banală. Și ce realizezi dacă pleci? Nu faci decît să schimbi un pahar mic pe unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vă puteți măcina / stăruind În succese / care puteți vorbi numai / fără să vă oțeliți repetînd, repetînd; // Voi cei mai fini la gust / Nimiciți de falsa cunoaștere, / Voi care-ați fi putut ști de la Început, / Urîți, izolați, bănuiți: Luați aminte: Am rezistat furtunii // Mi-am Înfrînt exilul...“ Oare un conducător, un despot luminat, repetînd noaptea În veghea dinaintea somnului aceste cuvinte, fi-va În stare să-și convoace a doua zi parlamentul pentru a-i numi pe poeți singurii consilieri demni de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
i-l scoată sau măcar să-i provoace voma sau tusea că poate la efort Îl elimină de la sine. — Nu știu, nu știu... s-a dus alde Ghinea după mașină s-o ducă la urgență, da io zic că nu mai rezistă... veniți și dumneavoastră, poate-i faceți ceva că vă pricepeți mai bine. Ce pot să-i fac eu?! — Măcar să stați acolo, vă rog. CÎnd e mai mulți e mai ușor. — Bine, Îmi pun ceva pe mine și cobor. — Vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Cine știe că acolo unde nisipul a supt sîngele unui porumbel a existat cîndva un sacrificiu real? Nu mai am nici o dovadă că am posedat odinioară fișiere sistematice aduse la zi și sertărașe ținute Într-o impecabilă ordine, că puteam rezista oricărei concurențe, că puteam cîștiga pariuri și competiții... Ușile se Închid, eclipsa se lățește pe memoria mea - ce aburită, ce penibilă lună mai care aneantizează toate marginile și cultura ca apa curgînd de-a valma În circumvoluțiile mele. Penibile aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cînd le-am spus că e un scriitor cunoscut și nu poate fi lăsat acolo să se descompună ca un cîine unul a scuipat și nici capacul sicriului nu l-au mai putut Închide cum trebuie și nimeni nu mai rezista să se apropie că) — ...zicea că miroase, și ce dacă, eu mă și vedeam cu nouă kilograme de carne că-mi adusesem toată familia, vă dați seama, rasol de vită și fleică și pulpă — Da luași, că te văzui, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Apropo! Domnul Engelhard nu făcea ca mine? și-a luat paltonul și s-a făcut nevăzut. M-a înșelat cumsecade. Mi-am dat seama și nu m-a deranjat. Am adus vorba despre el din recunoștință. Artúr se încăpățâna și rezista. Eu nu știu nici măcar să mor. N-o să mă umplu de viermi - spunea el. Lacul va seca, o să curăț pădurea de peștii putreziți și o să privesc de pe ponton cum înverzește, cum behăie totul din nou, cu gândul mereu la voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
va trebui să reexaminăm totul. Nivelul alcoolului din sânge, să vedem dacă într-adevăr era nesigură pe picioare. Și, desigur, dacă era sub influența altor substanțe. S-a uitat la mine insistent. M-am foit ușor pe scaun, încercând să rezist impulsului de a-mi da cu mâna pe la nas ca să înlătur eventualele urme de praf alb. — Deci sunt singura care crede că nu e atât de simplu pe cât pare, am spus. A ridicat iar din umeri. Până acum, din toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sau ca să fiu mai precisă bucățile de covor, erau de un maro închis, cu model portocaliu și galben în formă de pătrate și vârtejuri. Aducea a anii ’70. în câțiva ani livingul va atinge culmile designului interior - asta dacă mai rezistă covorul până atunci. Bucățile de pâine prăjită erau aurii și musteau de margarină și Marmite; nu puteam să-mi imaginez ceva mai delicios. O vreme am mâncat în tăcere. Eu una tăceam ca să îmi îndrept toată atenția asupra feliei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
fac ceva cu gura așa că am fost bucuroasă să iau una. Eram încă încurcată de dispariția lui Nat. Ani de experiență m-au învățat să nu caut comportamentului masculin o explicație rațională, dar uneori tentația e prea mare ca să-i rezist. Și lucrezi tot timpul la galerie? îl auzeam pe Tim că mă întreabă. Nu, am răspuns alungându-mi gândurile legate de Nat. Sculptez. îmi iau slujbe ciudate când rămân fără bani, ceea ce se întâmplă destul de des. Și uneori țin locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
sigur era abstinența. Capacitatea de a picta îi era serios amenințată. Eram la fel de obosită și capacitatea mea de a desena era la fel de amenințată, dar acum pur și simplu nu era vorba despre mine. Nunu îmi spunea mereu că eu puteam rezista la tot pentru că eram mai tânără. Am înțeles imediat că apăruse un secret între noi și că absolut nimic - arta, filozofia sau literatura - nu puteau de aici înainte să dea răspuns și nici consolare problemei noastre intime. Doream să dorm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fi putut-o ajuta să nu moară de frică în fața satanicului director al Liceului de Reparat Garnituri de Tren. Cu o ultimă sforțare, icnind, nevinovata elevă reuși totuși să-și facă auzit glăsciorul: - Deschideți ușa, domnule director, vă implor... spuse, rezistând cu greu priveliștii nici unei priveliști pe care ajunsese să o întrupeze demonul Michael Clossettino. Făcând aerul să vibreze cu o energie ce aproape că-i scoase ochii din orbite Roxanei Dobrescu, Michael întinse o mână oribilă, ale cărei unghii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
genial, susură moșul, cu gura pungă. - Mă cheamă Luca, nu Cioran!! urlă Dinulescu. Te ucid!!! Cioran nu există!!! Lumea din spate se agita, încercând să-l doboare pe moș. - Dar v-am citit cărțile, murmură acesta, încercând și reușind să reziste valului imens de muiști ce se-apropia din spate. Pe toate! L’inconvénient d’être né, Écartèlement, Précis de decomposition... Sunt geniale! - Știu, spuse Luca, mândru, doar eu le-am scris. - Și-atunci pot să vă sug pula? - Să zicem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]