2,891 matches
-
în O noapte furtunoasă, prin masa anonimă ce forma substratul acestui liberalism, ci prin conducători. În această comedie, Caragiale satirizează numai liberalismul, căci, cum am văzut, aici nu mai e vorba de o clasă - mahalaua - ori numai de anumite caractere ridicole, ori inteligenții obtuze. Aici e vorba de toate categoriile sociale care întrupează formele noi, reprezentîndu-le: profesiile liberale, intelectualii, Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu, Tipătescu: proprietarii mari, Trahanache; politicienii de la centru ai partidului, Agamiță Dandanache; dăscălimea, Ionescu, Popescu; micii funcționari, Pristanda; cetățenii de
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
în numele ce le dă Caragiale acestor doi); alții, unelte ale infamiei celor de sus, ca nenorocitul Pristanda; alții, materie inertă, ca Cetățeanul turmentat, care nu știe "cu cine să voteze"... Din această comedie lipsește "burghezul" liberal, Jupân Dumitrache, și poetul ridicol, Rică Venturiano, pentru ca galeria să fie completă. În schimb, deși nu sunt puși în scenă, dar îi vedem și îi simțim și pe supremii guvernanți din capitală, care dau ordine să se comită toate infamiile spre a fi ales Agamiță
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
fi ales Agamiță Dandanache, pentru a salva pe o "persoană înaltă", care pierduse un bilet de dragoste. Așadar, tot felul de clase, tot felul de inteligențe, tot felul de caractere - toți au ceva comun prin care sunt și mizerabili și ridicoli, și acel ceva este liberalismul lor, sau noua stare de suflet datorită liberalismului român. Iar cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Chiriac nu mai este un ruaj al "statului", unde nu mai este vorba de afacerile publice, de formele noi - acolo el vorbește curat românește și numai ici și colo întrebuințează câte un cuvânt nou, ridicol. Această apariție rară a cuvintelor ridicole, acolo unde nu e vorba de afacerile publice, este o contagiune. Limbajul lui Chiriac, calfă de cherestegiu, se contagiază de limbajul lui Chiriac, sergent în garda civică și cititor al Vocii patriotului naționale. Și iată-l și pe Spiridon. El
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
parte, aceiași patru-zecioptiști, aducând cultura străină, au creat pe autorii de mahala și pe organizatorii de pensioane; aceștia au creat pe Zița; Zița creează pe Veta. Iată lanțul. Această "civilizație", așadar, străbătând de sus în jos, a dat un aspect ridicol tuturor claselor, și acest ridicol este mahalaua pe care o zugrăvește Caragiale, mahalaua sufletească, recrutată din mai toate clasele. Numai boierimea, care a avut vreme și posibilitate să-și asimileze, în formă, această civilizație; și țărănimea, la care încă n-
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
clase nu i-au dat contingent în opera lui satirică - și, bineînțeles, nici intelectualii adevărați. Acum, evident, această "civilizație" străbate tot mai jos în păturile sociale: cu cât străbate mai jos, cu atâta unele pături sociale de sus pierd aspectul ridicol și cu atâta alte pături mai de jos, influențîndu-se de această civilizație, iau la rândul lor acel aspect. Să ne oprim acum puțin, în treacăt, asupra câtorva categorii de personaje din schițele lui Caragiale, spre a vedea cum zugrăvește el
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
o idee morală, iar ideea îmbracă numaidecât formele unui limbaj inflamat: „Un purgatoriu pentru trufiile netrebnice... da, printre aceste coloane capabile să susțină fiecare un secol ar trebui pedepsiți să treacă și să facă o cură de umilință toți obstinații ridicoli sau grotești ai suficienței agresive, să se rușineze și să plece smeriți.” Vizitând Sicilia și Sardinia, călătorul face reflecții despre sentimentul insularității: „Singurătatea Siciliei e centrifugă. Cea a Sardiniei, centripetă.” Roma îi pare un oraș cu suflet baroc, statuia lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
de poeme, tablouri de un realism dur, dar și altele, fantastic-onirice ori halucinante. Straniul și un comic hâd întovărășesc dialogul lui Ramses cu propria-i conștiință. El însuși este o reușită figură caricaturală. Personajul, slăbănog, strâmb, evoluează între tragic și ridicol, când înspăimântat de el și de „carnea grea și multă”, când autopersiflându-se și scoțând „panglici pe nas și pe gură”. Capriciile lui, pe măsura ritualurilor golite de noimă ale existenței, capătă, nu o dată, tentă absurdă. În încercarea de a fora
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285811_a_287140]
-
Preda în Rusan: 2001, 504-505). Ținând cont de tensiunile existente între București și Moscova pe tema integrării economice supranaționale, putem înțelege, politic, nu neapărat și economic, reacția deosebit de dură a autorităților române, care au catalogat "planul Valev" drept o încercare, ridicolă și deopotrivă deosebit de gravă, de a atenta la integritatea și suveranitatea națională a statului român (Preda în Rusan: 2001, 507; Montias: 1967, 219-223). Distanțarea treptată de Moscova, concretizată prin activitățile mai sus analizate, a culminat în aprilie 1964 prin emiterea
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
decât una dintre multele fațete ale unei realități romantic leniniste a cărei fezabilitate era acum mai îndepărtată ca niciodată. Și pentru marea majoritate a românilor, soarele răsărea "dinspre asfințit" (Vlad: 1987), în ciuda eforturilor paroxistice de îndoctrinare a populației, grotești și ridicole deopotrivă. Referindu-se la vizita din 1987 a sucesorului lui Cernenko la București, Mihai Dorin afirmă că "Ceaușescu nu a înțeles nimic din mesajul lui Gorbaciov" (Dorin: 2008, 37-53), iar acesta din urmă a fost nevoit să planifice debarcarea de la
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
civică venită "de jos" este imediat catalogată drept "contrarevoluționară" și tratată ca atare. Participarea politică este organizată, gestionată și supravegheată direct și permanent de către partidul-stat leninist. În Occident, genul acesta de implicare a societății în problematica politică este falacios și ridicol: prin eliminarea unor poli de putere alternativi și a unor mecanisme sociale corective, regimurile leniniste suprimă însăși ideea de politic, fondată pe concurență, negociere, alegere. În ciuda corectitudinii percepției, se uită însă că miza profundă a regimurilor leniniste nu este una
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
temută Siguran??) . El avea grij? de interesele lui Carol �n afaceri ? i de siguran? a personal? a acestuia ? i a Magdei Lupescu 58�A? a cum �? i amintea dna Liliana Pippidi-Iorga, Profesorul Iorga nu voia s? poarte acest ve? m�nt fascist ridicol. C?linescu l-a amenin? at c? -i va confiscă bibliotecă la care ? inea at�ț de mult. Iorga a cedat ? i a �mbr? cat uniformă �mpotriva voin? ei sale. A doua zi s-a �nt�lnit cu jurnali? ții �mbr? că? i
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
-l vânează. Joacă de parcă n-ar mai fi jucat nicicând și știind că n-o să mai joace nicicând. Că vremea lui s-a sfârșit și că la capătul drumului nu sunt alți lauri, nu e altă ieșire decât aceasta: banală, ridicolă, prăfuită. Trage linie și din toate socotelile, n-a mai rămas decât freamătul jocului. Iubirile din tinerețe, pe care și le amintește, cum zice regizorul, cu patimă virilă, s-au pierdut în fața scenei pe care Actorul n-a vrut "s-
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
se înscrie în PCDR (partidul celor dezamăgiți din România). Dacă n-ar fi perfect realiste doar vedem asta în fiecare zi am zice că Alexa Visarion a abordat aceste secvențe într-o cheie realist-absurdă... grotescă și hilară, tragică și violentă, ridicolă si disperată... oglindă a zile. Cel de al treilea palier le este rezervat celor trei personaje principale. Trăiesc aici și acum, sfârtecați de realitatea unor vremuri noi, pentru care nu sunt pregătiți... ei vin din plămăda mitului. Al arhetipului. Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
farmec degradarea ce a început să ne placă, însăilând idealuri ce se plictisesc de truda noastră. Atingem moartea fără rost, fardându-ne cu cioburi de veșnicie. Singuri și rostuiți de nimicuri ne batem stângaci în soartă, destrăbălându-ne sufletele în ridicole partide de sfâșiere... Ne lăfăim în râs-plânsul de zi cu zi, chiuind a viață... Strigăm metafore în semn de revoltă, hăulind amăreala dulceagă a trecerii. Trecem desăvârșiți și continuu... Suntem ceea ce ne aducem aminte despre noi că suntem." Andrei Finți
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pildă, de România cu Gabonul, un tratat, deci, cu un text tip compendiu, "inodor, incolor" și fără nici o tentă de apropiere între două state între care există doar relații "clasice", nicidecum de "frățietate" sau relații privilegiate. Dar o asemenea năzbâtie ridicolă și, totodată, descalificantă, de a pretinde să se insinueze despre posibilitatea agresiunii uneia împotriva celeilalte ori să se vorbească despre prietenie și respect reciproc între entitățile unei populații care aparțin aceleiași națiuni (vremelnic și nevolnic separată), reprezintă o jalnică ultragiere
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
virtuții bun]ț]ții e un exemplu de îmbun]ț]țire moral], cu sigurant] nu se contribuie la acest scop prin înv]tarea oamenilor cum s]-i trateze pe altii cu sadism și f]r] mil]. Pare de-a dreptul ridicol și absolut contrar bunului-simț s] afirmi c] atât un canadian aflat în Etapa 4, care adopt] idealurile egalit]ții, cât și un membru al celui de-al Treilea Reich din Etapă 4, care adopt] idealurile ideologiei naziste fac același progres
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
avusese oarecum justificarea, una emoțională, evident, din unghiul logicii istoriei (dacă o fi existînd așa ceva), fusese oricum irelevantă: și nefericiții flăcăi ruși și la fel de nefericiții mei frați rămîneau victimele unei abominabile sorți, iar idiosincraziile mele nediferențiat-antirusești (unele de-a dreptul ridicole, atunci cînd interlocutor îmi era bunul amic întru extravagante cogitații) se plasau alături de înțelepciune. Acum? Rușii morți, frații mei morți, medicul militar, bunul prieten morți și ei. De căutat vină cuiva? Terminînd, seara, de citit O Americă înfricoșătoare, dimineața, mă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în farse. Conflictul între generații este speculat la maxim în Comedie cu olteni (jucată în 1969), tratare în registru comic a motivului shakespearian din Romeo și Julieta. Două familii rivale se judecă de ani întregi pentru tot felul de pricini ridicole, însă dragostea copiilor lor le aduce în cele din urmă împăcarea. În aceeași realitate se plasează și comediile într-un act compuse pentru trupe de amatori. După cum mărturisește, V. a scris și piese care „conțin și un sâmbure de dramă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290598_a_291927]
-
și putere de decizie În hotărârile academice care le afectau viața. Eliberarea plutea În aer, aproape că puteai să o simți. Obosiți de exercițiile pentru raidurile aeriene nucleare, de războaiele reci și de bărbații În costume de flanelă gri, de ridicolă uniformitate, din suburbiile americane, tinerii se revoltau peste tot. Libertatea cuvântului, libertatea sexuală, muzica rock and roll, drogurile și curentul flower power au străbătut țara pătrunzând În fiecare așezare americană. Rebeliunea se afla În continuă transformare, uneori era dificil chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unui popor... Asistăm la un spectacol al alienării, trăit de unii cu demnitate sau cu resemnarea neputinței, cu speranța unei evadări, de alții cu umilința celor lipsiți de un sprijin interior, căutînd (și găsind, evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
a găsit acum una, și mi-a pus-o mie...! Bine, o să-ți răspund... Deși întrebarea ta vrea să mă pună la colțul celor slabi... Costache: ...Toți oamenii sînt slabi... Octav: Oh, tăticule, întotdeauna ai spus banalități cu cel mai ridicol aer episcopal...! Tu îi arăți omului o cutie de chibrituri și-i spui aceasta este o cutie de chibrituri! și te aștepți ca omul să înmărmurească de revelație... Sigur că sînt slab... Știu că sînt slab... dar tocmai de asta
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
Octav, eu te-am ghicit... Tu ataci din dorința de a te ataca pe tine... Octav: Nici măcar atîta, tata... Vorba lui Mona..., exerciții... antrenamente ușoare... trageri cu gloanțe oarbe... Și, culmea falsificării, cred că lupt de-adevărat... Ha! Scheciuri comice... ridicole... Costache: ... Pentru că tu vrei să ataci redute care ori sînt prea puternice, sau nu sînt deloc... Octav: ...Nu te contrazici deloc, tata... Cu alte cuvinte, tu spui că lupta e o absurditate...! Costache: Pentru că eu nu știu nici să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tulburării doamna S. nu acuză și simptome de agorafobie, accentuarea frecvenței și a severității atacurilor de panică îi provoacă teama de a nu se confrunta cu o asemenea problemă în anumite situații și de a nu deveni din această cauză ridicolă. Atacurile de panică au devenit cvasi sistematice atunci când pacienta se află într-un mare magazin, la cinema sau în mulțime. Ea este vânzătoare într-un mare magazin și nu mai poate, deci, lucra. Ea nu mai are curaj să se
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
sau reprezintă o necesitate (întâlnire cu editorul sau cu autorul, aniversare în familie, serată mondenă), ea are insomnii în mai multe nopți care preced evenimentul. Rușinea este cvasi constantă după fiecare scadență socială, uneori minoră (sentimentul că a fost ușor ridicolă în maniera în care a răspuns comentariilor brutăresei în legătură cu poluarea orașului), uneori intensă (dacă a roșit). Este capabilă să se gândească la comportamentul său perceput ca un eșec timp de mai multe zile. La fel ca mulți fobici sociali, Isabelle
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]