55,533 matches
-
puținele piese antrenante, cu iz românesc, folclorizantă în maniera basarabeană Zdob și Zdub, e vorba de “Hardjock” de Marcel Crăciunescu, cântată de autor sub pseudonimul Șăl: ei bine, onorabilii jurați (Mădălin Voicu-președinte, Alexandra Cepraga, Nico, Nancy Brandes, fostul lider de la “Roșu și Negru”, venit din Israel, Bobby Stoica, fost la “Voltaj”, deci nici un compozitor membru al UCMR!) i-au dat nota ZERO, deși nota nu ar trebui să existe la acest nivel, nemaivorbind că și compoziția lui Virgil Popescu a primit
Varz? ? la TVR by Ana-Maria SZABO () [Corola-journal/Journalistic/83389_a_84714]
-
conceput el ca regie și coregrafie de creatorii lui Claudia Martins și Rafael Carriço, cu fraze dansante frumos rostite prin intermediul vocabularului neoclasic și modern, cu linii elegant - romantice, ingenios susținute de costume obișnuite, dar și spectaculoase, ca în cazul rochiei roșii și albe, cu propoziții duioase ce se insinuau printr-o fericită succesiune de mișcări în abisurile amintirilor, toate infiltrate cu tact, dar multă precizie în capitole dure, vehemente, violente, crude chiar - bine înfipte în cinematograficul horror -; așa cum a fost conceput
Bravo, Dans Vortice! by Doina Moga () [Corola-journal/Journalistic/83431_a_84756]
-
vers citeț încheie piesa "Din tren" prin: "Un viaduct subțire ca un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre de control" (hrușcioviene), "Racheta sovietică", "Tot mai sus!", "Rânduri pentru Partid" - unde fanaticul de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
un strigăt". Urmează vreo șase poeme "libere", dar neîmplinite artistic. Vin la rând diverse celebrări ascultând de "comanda socială": "Zidar", deja amintitul "Miner", "Șarja de oțel", "La furnale", "Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre de control" (hrușcioviene), "Racheta sovietică", "Tot mai sus!", "Rânduri pentru Partid" - unde fanaticul de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți aparține, Partid"; două viersuiri comemorează răscoala din 1907
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
Schela roșie - cu foarte comunistul distih: "Mi-e generația etaj / În schela roșie-a Comunii"; "Tunel", "Barajul de la Bicaz", "Lenin", "Cifre de control" (hrușcioviene), "Racheta sovietică", "Tot mai sus!", "Rânduri pentru Partid" - unde fanaticul de mine (!) mă ofeream regimului: "harta roșie-a trupului meu / îți aparține, Partid"; două viersuiri comemorează răscoala din 1907, alta greva minerilor din 1929, și nu mi-am permis să uit nici greva ceferiștilor din 1933, celebrându-i și pe comuniștii morți în ilegalitate. Reprodusă în diferite
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
ochi deschis în spiritele navigatorilor; e vorba, vai, de "comunismul vis"! Dar, înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o interesantă cezură la mijloc (Corăbii
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
înfine, "țărmul gândit" a fost atins, iar acum "începe vasta debarcare". Finalul nu e mai puțin dezolant, cu cei ce-au ajuns la țărmul comunist ("tremură zori de-asupră-i, roșu fald"), care se bucură văzând alte flote, adică țări unde regimul roșu e pe cale să se instaleze: "Cum ies din zări și năzuiesc spre noi / Corăbii noi, corăbii noi, corăbii noi"... Deși armonios, cu o interesantă cezură la mijloc (Corăbii noi, coră // bii noi, corăbii noi"), versul ultim are ceva "hămăit"... Adagiul
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
de aparat", beneficiind de "privatizările" la modă efectuate de structurile ierarhice baronizate. Bucureștiul a fost multă vreme singurul "refugiu" al opoziției civile românești, refuzând la toate alegerile locale postcomuniste candidații FSN, PDSR, PSD, cum s-a numit succesiv "partidul" oligarhiei roșii românești. Deciziile "naționale" nu s-au luat însă, cum bine se știe, de către Primăria Capitalei, care a suferit mai mereu presiunile instituțiilor administrației centrale, imixtiunile acesteia. Guvernele "de stânga" au modificat de multe ori regulile jocului în chiar desfășurarea lui
O bătălie hotărâtoare by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/8437_a_9762]
-
el un mic zeu muritor/ pe care-l plimbă tata într-o cvadrigă/ când vine iarna iar păsările călătoare/ de aici se văd ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
ca niște iluzii înghițite de nori" ( Pereții cu sfială vorbesc). Ascultăm jelania pentru o divină, cândva, casă roșie a iubirii, un ou de lemn, camuflând astăzi deznădejdea totală: "O mătăsoase zile de ce ne-ați alungat/ din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă că ferestrele/ camerelor au geamuri de fier/ pentru că-n ele e noapte totdeauna" (Casa ca un ou roșu de lemn). Destinul poetic, inițierea
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
din casa ca un ou roșu de lemn/ ce palat de miri ne-a fost cînd eram tineri?/ Acum acolo țipă o ființă că ferestrele/ camerelor au geamuri de fier/ pentru că-n ele e noapte totdeauna" (Casa ca un ou roșu de lemn). Destinul poetic, inițierea gândită ascensional, conduc, inevitabil, la derealizare: "tocmai acum cînd ochii mei/ nu mai au grija propriului chip să-l susțină/ tocmai acum cînd ochii mei/ sînt un lac fără fund un triunghi al Bermudelor/ pe
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
Cred c-aș avea ce să-l întreb. Cred c-aș ști să-l ascult. Nu despre spectaculoasa lui biografie, nu despre tatăl mort la Auschwitz, nu despre felul în care, adolescent, a fost găsit împreună cu sora sa prin Crucea Roșie, nu despre pasiunea de a desena, de a cânta la vioară "fără partituri, muzică țigănească și romanțe ungurești, iar la serbările școlare - tangouri și valsuri englezești". Nu, pe acest bărbat falnic, lent și debordând de ironie l-aș întreba ce
Cu cine v-ar plăcea să vă beți cafeaua? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8460_a_9785]
-
o notație frumoasă și sensibilă: "Soarele are acum un contur diform / ca o monedă veche într-o dimineață / în care ai ieșit să te privești în rîu, / desculț, cu simțurile jumătate-n somn. // Vipera pe faleza de marmoră albă, / vipera roșie scînteietoare dormea. // Deasupra sa un nor de argint își lăsa ceața / în care dacă intri poți s-o întîlnești pe ea"; făcînd abstracție de posibilele ecouri de lectură ("faleza de marmoră albă") și de savantul contrapunct coloristic din restul poemului
O retrospectivă by Romulus Bucur () [Corola-journal/Journalistic/8478_a_9803]
-
Tory, care roșise, - dar de ce roșise Tory? - mă gândeam, și îmi amintisem pe loc ziua când îi fusesem prezentat prima dată, - spusesem aplecându-mă și depunându-i pe mână sărutul convențional,... "o, dar aveți cele mai frumos tăiate și mai roșii unghii din Europa!"... Totul, așa dar, de aici pornise!... 25 martie 1958, G., măritată cu un important scriitor român de pe timpuri, este genul de femeie pe care autorul, înconjurat numai de "femmes de lettre" fine, citite, atent cu eroinele sale
Note cu femei din '58 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8495_a_9820]
-
Angelo Mitchievici Ultimul film al lui Andrzej Wajda, Katyn, a cărui premieră a avut loc la Varșovia pe 17 septembrie, ziua în care Armata Roșie a atacat Polonia în 1939, beneficiază de "reclama" tragică a unui eveniment controversat, și trecut mult timp sub tăcere de cancelariile occidentale din motive diplomatice. Este vorba despre execuția în cursul anului 1940 de către NKVD, poliția secretă a Uniunii Sovietice
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
au dat mîna pentru a intra împreună în cartea recordurilor la atrocități. Scena cu care debutează filmul devine exemplară, pe un pod se întîlnesc două grupuri de polonezi, cei care fug din fața ocupantului nazist și cei care fug de Armata Roșie. La fel, în film ca și în realitate, discursul de propagandă al celor două totalitarisme sună la fel, instrumentînd ambele la fel de cinic asasinatul de la Katyn. Nu este vorba doar de ceea ce nemții numesc "Schuldfrage" chestiunea vinovăției, ci și despre supraviețuirea
Remember Katyn! by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8481_a_9806]
-
fără cuvinte că Lear își mărturisește neputința. Și vina. Corpul gol al Bufonului, ca un Pierrot rămas doar cu gulerul alb, de dantelă, ciorapii vărgați, pînă la genunchi, și cu melonul ce-i ascunde sexul. Bufonul clovn trist și mitenele roșii. Singura pată de culoare într-o lume de alb, griuri pale și nisipiuri. Seducția lui Dodin... grația actorilor lui, felul în care ridică un deget sau pășesc, felul în care rostesc, în care conduc emoția, tehnica îndelung și fără oprire
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
pune multe semne de întrebare în legătură cu toate acțiunile lui sus amintite, contradictorii, unul, cel cu Regina mamă - dacă el este un alter ego al lui Siegfried - devenind și un act incestuos - regina fiind văzută, oricum, în vis, ca o bufniță (roșie!). Dincolo însă de aceste ambiguități, spectacolul este conceput coregrafic în două stiluri distincte, de valori diferite. De certă valoare sunt două duete, concepute într-un stil neoclasico - modern, care trebuie să-i fie propriu coregrafului, după siguranța cu care-l
Riscul de a reconfigura o capodoperă by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8502_a_9827]
-
de viață, este înțelegătoare (până la proba contrarie). Personaj memorabil, ea alternează generozitățile datorate unui suflet "mare și risipit" cu violențele năpraznice ale unei mame autoritare. Îi înghite mofturile răsfățatei Nina, însă când aceasta îi subtilizează banii pentru gustarea de la Flacăra Roșie, serviciul ei, o bate sângeros, făcând-o să înțeleagă că viața are totuși regulile ei. În această familie a l'italienne, în care toți se ceartă și se iubesc pe un diapazon înalt, Ciocioana exprimă cel mai bine etosul pe
Flacăra Roșie (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8512_a_9837]
-
la o serie de clișee ale suspansului, pînă la urmă indispensabile, cel putin nu le trivializează menținînd filmul pe latura să afectiv-psihologică și evitînd să-l transforme într-un horror clasic sau o banală poveste cu stafii. Coșmarescul urmează firul roșu al povestirii și o anumită ordine integratoare, vii și morții comunica, insă comunicarea trece prin filtrul jocului ceea ce-i conferă notă particulară, stranie și maladiva. Lăură plonjează tot mai adînc în trecut pentru a dezgropa o istorie macabră care-i
Jocul și umbra by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8520_a_9845]
-
că destinul poporului nostru este de a duce mai departe faima și flamura Bizanțului, privilegiu părăsit de maica Rosia, devenită U.R.S.S. în privința Bucureștilor a făcut curioasa observație că orașul îi părea izbitor de asemănător cu Sankt Petersburgul de dinaintea revoluției roșii. Memoria îmi joacă o festă în ce privește contextul: îl impresionase masa de oameni trecând hipnotic în ambele sensuri, pe Cale, sau, dimpotrivă, aspectul adormit al unui oraș cu infinită siestă? Ceea ce știu este că pe atunci Bucureștilor li se spunea Micul Paris
Un om, un destin, un card by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8525_a_9850]
-
e o carte poate fi considerat un adevărat recital Nicolae Balotă, un spectacol cu un singur interpret, inepuizabil, care reflectează în fața unor vechi monumente, râde la comediile franțuzești, polemizează cu Sartre sau cu adepții de azi ai marxismului, privește luna roșie și se gândește la violența care domină secolul douăzeci, încearcă să înțeleagă tânăra generație, își aduce aminte de propria sa tinerețe, mărturisește ce cărți l-au influențat ș.a.m.d. Iar toate acestea într-un mod liber și uneori de-
Nicolae Balota, un erou al culturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8518_a_9843]
-
situații transpare prea puțin, notele sublim-absurdiste ale poveștii sub pierdute făcînd loc unui tipizat de cultură latino în versiune victoriană cum spuneam. Unele cadre riscă să devină interesante, precum unul care decupează doar o parte din chipuri și o umbrelă roșie care traversează strada. De asemenea, Bardem reușește să imprime personajului o emoție aparte, iar relația dintre Florentino și mama lui, Tránsito, excelent interpretată de Fernanda Montenegro, este construită nuanțat, cu mare sensibilitate, mai ales în momentul bolii sale însoțită de
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
filozofie de viață, dar eu, unul, nu sunt prea încântat de ea. Cred că avem dreptul fiecare la ceea ce una din papesele feminismului, Virginia Woolf, cerea în anii '30: "a room of one's own". Exact în aceeași epocă, țarul roșu de la Kremlin visa la o omenire stivuită după principiul sardelei, în conserve în care uleiul era produs chiar de oameni, iar intimitatea însemna dreptul de a te freca necontenit de inși necunoscuți. Obsesia comunismului de a elimina orice spațiu necontrolabil
V-ați autodenunțat vreodată? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8568_a_9893]
-
al sincronismului. În anul de grație 1831, când s-au fost tipărite Poeziile deosebite sau cântece de lume ale mândrului și balcanicului "iubăreț", Goethe tipărea partea a doua din Faust, Edgar Allan Poe își publica poemele, Stendhal dădea la iveală Roșu și negru: "Tată de cuvinte, mult a mai suferit Anton Pann de pe urma inimii sale care-i stârnea stihul". Căci, vorba lui Ienăchiță, poezia se face și din inimă nu numai din cap. La fel, mărețe idealuri și fondator de limbă
Nichita Stănescu și critica literară by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8570_a_9895]