KorAP: Find »[drukola/base=rob & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...173 >

4,307 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927

de picioare Nzua, nici alți câțiva nu stăteau adunați lângă scribi. Tot așa se mirau că aveau să plece în țara depărtată și niște oameni foarte bătrâni ca Agbongbotile și Tankoko, se mirau că Tatrakpo ședea printre ei ca orice rob de rând, se mirau că fiecare avea dreptul să ia cu sine câte o singură femeie, deși unii aveau mai multe, iar Tatrakpo ținuse în cortul lui șaisprezece soții. Femeile care plecau aleseseră ce mai puteau alege din nenorocitul lor

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
cumplită, Mai-Baka era liniștit. Acum înțelegea urgia robiei și începea să bănuiască ce îl așteaptă, dar știa că nu se cade să se vaite tocmai omul cel mai voinic din toată oaza. Timpul era spre amiază. Numărătoarea și înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii. Deocamdată, nimeni nu avea nevoie de el. Văzîndu-l obosit și crezîndu-l înfometat, unul dintre robii vechi, veniți

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
înscrierea noilor robi se sfîrșise: erau peste trei mii. Obosit de starea sufletească în care se afla, Auta s-a așezat la umbra unei colibe pustii. Deocamdată, nimeni nu avea nevoie de el. Văzîndu-l obosit și crezîndu-l înfometat, unul dintre robii vechi, veniți o dată cu armata, îi aduse o mână de curmale și un ulcior cu apă proaspătă și îl privi cu tristețe. Auta se uită cu ochi pierduți după bunul sclav care pleca, dar nu mâncă. Era cu sufletul atât de

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-l sperie pentru a-i stoarce vreo făgăduială sau vreun hatâr. Totuși, își ridică ochii spre fața lui și i-o urmări: arăta într-adevăr îngrozită. Tela urmă cu glas tulburat: - Dincolo de oază au stat ieri niște oameni și niște robi. Zeul a trimis atunci suliți de foc. Au căzut la două sute de pași de ei, nu i-au nimerit. Dar asta a fost numai o amenințare. Oamenii și robii au fugit. Eu nu știam și m-am dus azi acolo

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
glas tulburat: - Dincolo de oază au stat ieri niște oameni și niște robi. Zeul a trimis atunci suliți de foc. Au căzut la două sute de pași de ei, nu i-au nimerit. Dar asta a fost numai o amenințare. Oamenii și robii au fugit. Eu nu știam și m-am dus azi acolo. Am văzut nisipul răscolit, nu ca de vânt, altfel. Și am zărit niște ulcioare mici care străluceau. Niciodată n-au fost acolo ulcioare care să strălucească. Am vrut să

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
azi acolo. Am văzut nisipul răscolit, nu ca de vânt, altfel. Și am zărit niște ulcioare mici care străluceau. Niciodată n-au fost acolo ulcioare care să strălucească. Am vrut să mă apropii și chiar atunci mi-a spus un rob: "Nu te duce!" Și mi-a spus ce s-a întîmplat ieri. - Și nu te-ai dus? Tela îl privi cu groază: - Cum să mă duc? Zeul m-ar pedepsi cine știe cum. Am venit să-ți spun ție. Auta asculta încordat

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ajunse în oază, se opri locului uimit de starea în care se găsea: orice urmă a grelei oboseli pierise. Dimpotrivă, parcă se simțea mai sănătos ca oricând. Numai gândurile îi sfâșiau mintea. În tabără era larmă. Soldații își strângeau corturile. Robii încărcau poveri pe tauri și asini și se încărcau ei înșiși cu poveri. Noaptea se lăsa repede. Zărindu-l de departe, un soldat veni la Auta cu sufletul la gură. Îi spuse gîfîind: - Unde ai fost?... Strălucitorul Puarem s-a

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
armatei. Ajunse cu aceste gânduri în fața lui Puarem și se opri închinîndu-i-se până la pământ. - Dacă înțeleptul Tefnaht nu ți-ar fi luat apărarea, aș fi pus sclavii să te biciuiască aici, în fața mea! răcni marea căpetenie. Tu uiți că ești rob și că nu-ți este îngăduit să faci nimic după dorința ta. Unde ai hoinărit acum când trebuia să fii gata de plecare? Tefnaht îl privea pătrunzător, de alături. Auta îndură, tăcut, mânia lui Puarem. - Știu că ai fost după

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ta. Unde ai hoinărit acum când trebuia să fii gata de plecare? Tefnaht îl privea pătrunzător, de alături. Auta îndură, tăcut, mânia lui Puarem. - Știu că ai fost după nurii acestor femei negre, care put ca și tine, câine de rob! mai spuse căpetenia. Ochii lui Auta se umplură de sânge, dar gura lui rămase închisă. Se uită drept în ochii lui Puarem. Tefnaht simți că sclavul e gata să izbucnească și atunci îi spuse cu glas mai blând decât al

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-mi la întrebare dacă nu vrei să fii biciuit! Eu n-am spus că știu: am spus că nu mă îndoiesc... Ce poți căuta altceva decât... Tefnaht îl întrerupse: - Dacă nu e așa, dezvinovățește-te. Și nu uita că ești rob. Dacă n-ai fi robul Marelui Preot, n-ai mai fi nimic. Să nu uiți! Era silit să răspundă, oricât de scârbă i-ar fi fost. Zise încet: - Poate că stăpânul Puarem a ascultat vorbele cuiva care vrea să-mi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
vrei să fii biciuit! Eu n-am spus că știu: am spus că nu mă îndoiesc... Ce poți căuta altceva decât... Tefnaht îl întrerupse: - Dacă nu e așa, dezvinovățește-te. Și nu uita că ești rob. Dacă n-ai fi robul Marelui Preot, n-ai mai fi nimic. Să nu uiți! Era silit să răspundă, oricât de scârbă i-ar fi fost. Zise încet: - Poate că stăpânul Puarem a ascultat vorbele cuiva care vrea să-mi facă rău. Să afle stăpânul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
pe drum. Vru să mai spună ceva, dar preotul îi făcu un semn și căpetenia tăcu, înghițind un nod. Apoi zise cu glas uscat: Pregătește-te să pleci chiar acum înainte. Te vor însoți câțiva soldați, dar ia și un rob sau doi dintre localnici, dintre cei care cunosc bine locurile. După ce ajungeți aproape de oaza cu oameni albi mașauașa, vă opriți. Să faceți focurile așa ca să nu se vadă decât dinspre noi, din spatele tău când stai cu fața spre răsărit. Sfârșind

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
tot ce se mai putea jefui, ieșeau călări pe tauri voinici Auta și Iahuben, având între ei pe Agbongbotile și pe Mai-Baka. În urma lor, pe alți tauri, veneau alți trei ostași. Puarem nu mai putea să aibă încredere în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
pe alți tauri, veneau alți trei ostași. Puarem nu mai putea să aibă încredere în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și tot atâtea roabe, astfel că înmulțirea lor în Atlantida nu mai părea greu de înfăptuit. Armata străbătuse deșertul fără pierderi însemnate și intrase apoi

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
în trei robi păziți de un singur soldat. CAPITOLUL VIII De la plecarea atlanților din oaza pustiită trecuseră câteva luni. Fără a socoti femeile, Puarem sporise numărul robilor luați până la numărul soldaților aduși cu sine. Erau acum aproape patru mii de robi noi și tot atâtea roabe, astfel că înmulțirea lor în Atlantida nu mai părea greu de înfăptuit. Armata străbătuse deșertul fără pierderi însemnate și intrase apoi, venind dinspre miazăzi, în valea râului Hapi, iar după aceea se urcase pe cursul

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
îndeletniciri deosebite; își făcuseră datoria omorând și robind destui oameni și luând nenumărate prăzi pentru stăpâni și pentru ei înșiși. În așteptarea corăbiilor atlante, fiecare își vedea de ale lui. Armele erau curățate, tot așa coifurile și scuturile, și sclipeau. Robii erau bine păziți, și averile luate. Tot ce se putea jefui, era jefuit. Unora, sutașii le dădeau învoire să se ducă de dimineață până seară la Behdet, oraș vesel în care erau femei, bere și vin. Alții se desfătau privind

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ca să-l scape. Biciuit fu și Mai-Baka și lăsat patru zile fără hrană. Astfel, Auta trebui să se mulțumească numai cu tovărășia lui Iahuben. Când era singur, căuta să stea cât mai des de vorbă cu oamenii rome și cu robii lor care nu erau atât de păziți, dornic necontenit de a ști mai mult, de a afla ce încă nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
Când era singur, căuta să stea cât mai des de vorbă cu oamenii rome și cu robii lor care nu erau atât de păziți, dornic necontenit de a ști mai mult, de a afla ce încă nu bănuise. Mai ales robii localnicilor îi dădeau știri îmbelșugate despre obiceiurile și traiul sau limba țărilor din care au fost aduși. Câteodată stătea ceasuri în șir în apropierea marelui râu și îl privea cu nesaț. Aceste două îndeletniciri îl îmbiară de la o vreme și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
privi. - Parcă sunt niște cozi de vacă înțepenite și întoarse cu smocul în sus, zise el. De ce le-or fi lăsând băștinașii să crească degeaba? Mai bine le-ar tăia. Ar rămâne râul curat. Dinspre pădure veneau câteva zeci de robi și de roabe, unii tineri, cu fața neagră și dinții albi, alții cu chipurile albe împrejmuite de bărbi negre. Erau mânați cu biciul. Poverile grele din spinările lor nu-i lăsau să meargă atât de repede cât voiau slujbașii rome

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
aducă aminte ce spunea la început. Auta îl ajută: - Voiai să-mi spui de stea. - Da, se lumină soldatul. L-am întrebat eu. Nu mi-a spus fără să-l întreb. Eu eram îngrijorat, ca și tine, de mărimea stelei. Robul acela Mai-Baka zicea că-i ochiul unui zeu ticălos. Dar uite ce mi-a spus Merib: că preoții lor i-au învățat să nu se teamă de ea, pentru că nici nu e stea, ci este tot ochi, dar ochiul zeiței

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
ori. În Atlantida nu crește. Numai în Ta Kemet. Când plecăm, o corabie va duce numai papirus. Iahuben clătină din cap: - Nu pricep cum se poate face sul de scris din bețele acelea! Tu știi? Ai văzut vreodată? - Când eram rob aici, înainte de a fi fost luat în Atlantida, am și făcut. Nu e ușor, trebuie răbdare și multă grijă. Mâinile care nu vor să fie lovite cu nuiaua trebuie să fie îndemînatice. Cu un ac desfaci fâșii late și subțiri

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
căută pe Auta, în ceasurile când avu răgaz, și-l rugă să se ducă împreună spre malul râului. Vremea era plăcută. Anotimpul ahet era pe sfârșite și se apropia anotimpul pert. Apele lui Hapi se retrăgeau între maluri. Țăranii și robii se grăbeau acum să are și să semene ogoarele umede și negre, și după ei păstorii mânau peste semănături turmele de oi, ca să intre sămânța în pământ, să n-o spulbere vântul și să n-o usuce soarele. Auta și

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
pânze de corăbii, mulțumit de aurul pe care-l răpise, mulțumit de antilopele din țarcuri, de lâna tunsă de pe miile de oi a căror carne fusese mâncată de soldații săi și mai cu seamă mulțumit de cele câteva mii de robi și roabe, printre care harnicii și repezii bărbați ai neamurilor daza și teda, și pricepuții meșteri sau frumoasele cântărețe rome. Acum, soldații atlanți își pregăteau armele și sacii, iar scribii făceau socoteala prăzii luată pentru rege și preoți, hotărând câte

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
preot s-a prăbușit... - Să-mi îngăduie stăpânul să adaug ceva, spuse Auta. - Adaugă! - Tatăl tatălui stăpânului meu, al înțeleptului Tefnaht, s-a prăbușit la pământ pentru că piatra a căzut cu greutate și a împins văzduhul dimprejur. Pietrele găsite de robul tău erau prea mici ca să împingă văzduhul și erau căzute din ajun... - Știu, îl întrerupse Tefnaht plictisit. Și tu știi bine că chiar de le-ai fi pipăit fără să leșini, tot n-ai fi aflat nimic. Mulțumește-te cu

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
dacă pipăi o piatră venită din cer? Preotul ei tot n-ai să poți fi! - Da, stăpâne, dar... - Viața omului e scurtă. Ce rost are să fie otrăvită cu întrebări la care nu poate răspunde nimeni! Nu uita că ești un rob mai fericit decât toți robii și chiar decât mulți oameni liberi. Mulțumește-te cu ce ai, ca să nu pierzi într-o zi totul. Eu te sfătuiesc, pentru că nu ești neînțelept, să-ți alegi clipa cea mai fericită din viața ta

Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]