4,531 matches
-
Este celebrat înainte de postul mare în toate municipiile țării, însă cele mai impunătoare petreceri au loc în Rio de Janeiro, Salvador, Recife și Olinda. În Brazilia coabitează un număr însemnat de religii, iar constituția statului garantează deplina libertate confesională. Biserica Romano-Catolică este dominantă, Brazilia fiind statul cu populația cea mai mare a catolicilor din lume. Deși separarea statului de biserică s-a produs târziu în comparație cu alte state, abia spre sfârșitul secolului al XIX-lea, Biserica a continuat să aibă de multe
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Credințele tradiționale africane și tradiția catolică au cunoscut o simbioză ce a condus la apariția unor religii afro-braziliene cum ar fi macumba, candomblé și umbanda, în timp ce amerindieni practică diverse religii ancestrale. Conform datelor recensământului din 2000, 75% dintre brazilieni erau romano-catolici, 16% — protestanți, 1% — ortodocși și alți creștini, 1,332% — spiritiști, 0,309% — practicanți ai unor religii africane, 0,01% — practicanți ai religiilor amerindiene, iar 0,806% au declarat altă religie. De asemenea, 7,354% din brazilieni s-au declarat ca
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
Montreal și Orchestra Simfonică. Complexul olimpic din estul orașului include un modern muzeu ecologic ("Biodome"), un insectar și a doua cea mai mare grădină botanică din lume. Poreclit "Cetatea sfinților", Montreal este faimos pentru frumoasele sale biserici. Sunt patru biserici romano-catolice: Catedrala "Marie-Reine-du-Monde", Bazilica Notre-Dame, Biserica Saint Patrick și Oratoriul ("Oratoire Saint-Joseph"). Ultima este biserica cea mai mare din Canada, iar cupola sa este cea mai mare din lume după Basilia Sfântul Petru din Roma. Alte biserici faimoase, cunoscute ca locuri
Montréal () [Corola-website/Science/297833_a_299162]
-
pe fondul religios și social au loc la începutul secolului XVI. Au venit la apogeu între ani 1524-1525, când Biserica Sfânta Maria a fost profanată. Majoritatea locuitorilor atunci au schimbat confesiunea în favoarea luteranismului. O singură biserică din oraș a rămas romano-catolică. Pomerania Occidentală și-a păstrat independență până în 1648, când s-a sfârșit Războiul de Treizeci de Ani. Casa ducală locală, Grifiții, a dispărut în 1637. Teritoriul ducatului a intrat sub controlul Brandenburgului și conform Păcii Westfalice, Słupsk a devenit o
Słupsk () [Corola-website/Science/297841_a_299170]
-
de prizonieri de război sovietici, precum și regimul de exterminare la care au fost supuse persoanele trimise la muncă forțată, homosexualii, persoanele handicapate fizic și/sau psihic, cetățeni polonezi și ai altor popoare slave, opozanți religioși (martori ai lui Iehova, prelați romano-catolici) și opozanți politici. Însă majoritatea istoricilor nu includ aceste grupuri în definiția "holocaustului", restrângând semantica acestui termen la genocidul evreilor. sau ceea ce naziștii au numit Soluția finală a problemei evreiești. Ținând cont de toate victimele persecuțiilor naziștilor, numărul morților crește
Holocaust () [Corola-website/Science/297775_a_299104]
-
protestante). Alte minorități practică iudaismul și alte religii. Mulți Belaruși au trecut la Biserica Ortodoxă Rusă după anexarea de către Rusia a zonelor belaruse din Uniunea Polono-Lituaniană. Ca urmare, Biserica Ortodoxă Rusă este principala organizație religioasă ca număr de aderenți. Minoritatea romano-catolică din Belarus, care constituie circa 15% din populație și este concentrată în vestul țării, în special în zona orașului Hrodna, este formată atât din belaruși, cât și din membrii minorităților poloneză și lituaniană. Într-o declarație dată mass-media în ce privește legăturile
Belarus () [Corola-website/Science/297847_a_299176]
-
care au răspuns cu „fără religie” în cadrul studiilor efectuate). Majoritatea acestor religii implică credința într-un zeu sau în mai mulți zei . Pe continentul european, credința în Dumnezeu este cea mai răspândită în țările ortodoxe (România, Grecia), musulmane (Turcia) sau romano-catolice (Polonia, Portugalia) . Pe 14 septembrie 2007, Ernie Chambers a depus un dosar la tribunalul din districtul Douglas prin care l-a dat în judecată pe Dumnezeu pentru că provoacă "„inundații teribile, cutremure cumplite, uragane înfricoșătoare, tornade terifiante, boli pestilențiale, foamete grozavă
Dumnezeu () [Corola-website/Science/297907_a_299236]
-
le-a avut în legalizarea, sprijinirea și organizarea Bisericii creștine, Constantin cel Mare este venerat ca sfânt în Bisericile Ortodoxe, în Biserica Greco-Catolică, la data de 21 mai, odată cu Sfânta Elena, mama sa, precum și în Bisericile vechi orientale (necalcedoniene). Biserica Romano-Catolică o sărbătorește pe Sfânta Elena la 18 august. Constantin cel Mare este considerat în Biserica Ortodoxă ca fiind „egal al Apostolilor”, "isapostolos" (Ισαπόστολος Κωνσταντίνος), iar Biserica Ortodoxă Română îl numește „"Sfânt Împărat, întocmai cu Apostolii"”. Rodney Stark, sociolog al religiei
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
în Orient au rămas și biserici în comuniune cu Roma, sau biserici care au revenit la această comuniune ca urmare a raporturilor organice cu Cetatea eternă (de exemplu, Bisericile Orientale și cele numite Uniate: armeană, coptă, caldee, ucraineană). În Biserica romano-catolică, spre deosebire de cea bizantină, caracterizată de o accentuare crescândă a figurii papei și a instituției politico-statale a Sfântului Scaun (Statul Papal), au fost repetate mișcări de contestare pe tot parcursul Evului Mediu, mișcări ce au condus la ulterioare desprinderi, mai mici
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
Crescândul amestec între Biserica catolică și puterea politică (numită „brațul secular al bisericii”) a stat la originea ulterioarelor fapte traumatice, cum au fost, de exemplu, proclamarea cruciadelor pentru eliberarea Țării Sfinte, transferarea sediului papal la Avignon, Schisma Apuseană a bisericii Romano-Catolice dintre anii 1378-1417. Ruptura cea mai importantă și cu grave urmări pentru întreaga creștinătate a avut loc însă în secolul al XVI-lea, cu afirmarea Reformei protestante, provocată de starea gravă de decădere religioasă și morală a Scaunului Romei și
Creștinism () [Corola-website/Science/296540_a_297869]
-
la 19 aprilie 2005 în urma Conclavului din 2005, ca succesor al papei Ioan Paul al II-lea. În același timp, a deținut funcția de episcop al Romei și suveran al statului Vatican. Este al 265-lea papă în istoria Bisericii Romano-Catolice și primul papă german după 482 de ani (ultimul papă german a fost Papa Adrian al VI-lea, în perioada 1522-1523). Înaintea alegerii sale ca papă, cardinalul Ratzinger a fost decan al colegiului cardinalilor, prefect al Congregației pentru Doctrina Credinței
Papa Benedict al XVI-lea () [Corola-website/Science/298425_a_299754]
-
cercurile mai interioare ale francmasoneriei, în timp ce ceilalți membri ai acestei organizații, care nu le cunosc, continuă să se bucure de învățătura și de prietenia pe care le găsesc în ea. Despre Masonerie există două puncte de vedere: Un timp, Biserica Romano-Catolică a reprezentat o putere spirituală dar și lumească care nu admitea ca oameni de credințe si religii diferite să interacționeze cu catolicii, pentru a nu da naștere unor erezii. Biserica Romei percepea această confruntare de idei, precum și promovarea liberului cuget
Francmasonerie () [Corola-website/Science/298443_a_299772]
-
Aladár Körösföi-Kriesch (1863-1920) a pictat în anul 1898 marele tablou (3 x 4 m) cu Francisc David (magh. "Dávid Ferenc"), expus în trecut pe peretele holului Muzeului de Istorie. Tabloul înfățișează Dieta Transilvaniei în ședința din ianuarie 1568, din Biserica Romano-Catolică din Turda (pe-atunci biserică unitariană). La acea sesiune, întemeietorul Bisericii Unitariene, David Francisc, a prezentat și a obținut recunoașterea religiei unitariene și libertatea religioasă, proclamată de principele Transilvaniei, Ioan Sigismund Zápolya, prezent la sesiune. Pictura a fost depozitată timp
Palatul Princiar din Turda () [Corola-website/Science/307060_a_308389]
-
vechii incinte. Mult mai mică față de antica urbe romană, ea s-a dezvoltat folosind adăpostul zidurilor construite de către romani. Cea mai veche fortificație de pe teritoriul actualului oraș Cluj-Napoca datează din jurul anului 1000 și s-a amplasat la Cluj-Mănăștur, în jurul bisericii romano-catolice actuale (relicva fostei mănăstiri benedictine). Stăpânit de episcopii Transilvaniei, satul Cluj nu a reușit să-și dezvolte o fortificație independentă decât după ce a redevenit stăpânire regală, la începutul secolului al XIV-lea, în vremea domniei regelui Carol Robert. Prima incintă
Prima cetate medievală a Clujului () [Corola-website/Science/307296_a_308625]
-
I d.Hr. și în prima jumătate a secolului II d.Hr., fiind recunoscuți ca lideri ai Bisericii primare, dar ale căror scrieri nu au fost incluse în canonul biblic al Noului Testament, cel puțin așa cum a fost finalizat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă de Răsărit și creștinismul protestant. Denumirea romano-catolică de părinți apostolici a fost folosită din secolul XVII (vezi mai jos) pentru a sublinia faptul că acești autori au făcut parte din generația care a avut un contact personal cu
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
d.Hr., fiind recunoscuți ca lideri ai Bisericii primare, dar ale căror scrieri nu au fost incluse în canonul biblic al Noului Testament, cel puțin așa cum a fost finalizat în Biserica Romano-Catolică, Biserica Ortodoxă de Răsărit și creștinismul protestant. Denumirea romano-catolică de părinți apostolici a fost folosită din secolul XVII (vezi mai jos) pentru a sublinia faptul că acești autori au făcut parte din generația care a avut un contact personal cu apostolii. Astfel, ei fac legătura dintre apostoli, care l-
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
care au înflorit în timpurile apostolice"), al cărei titlu a fost abreviat la "Bibliotheca Patrum Apostolicorum" de către L. J. Ittig, în ediția lui (Leipzig, 1699) cu aceleași scrieri. De atunci, termenul a fost folosit peste tot, în special de către scriitorii romano-catolici (alte tradiții nu fac o distincție între părinții apostolici și părinții Bisericii, în general). Nu toți creștinii folosesc termenul "părinți apostolici". Autoritatea rezonantă în această exprimare sugerează că acești scriitori furnizează legăturile istorice autentice cu generația apostolică. Pentru acei creștini
Părinți apostolici () [Corola-website/Science/307349_a_308678]
-
Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma. Sfântul Ștefan diaconul este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocși și greco-catolici pe 27 decembrie.
Sfântul Ștefan () [Corola-website/Science/308539_a_309868]
-
a fost un masacru comis asupra protestanților din Franța. Masacrul a fost declanșat de puterea de stat în noaptea dintre 23 și 24 august 1572, zi în care în calendarul romano-catolic este comemorat Sf. Bartolomeu. Masacrul a durat câteva zile la Paris, de unde s-a extins în 20 de alte orașe, în care a durat câteva săptămâni. Au fost atacați și masacrați aproape 30.000 de hughenoți, fiind considerat de unii
Noaptea Sfântului Bartolomeu () [Corola-website/Science/308555_a_309884]
-
doctorat ale Facultății de Teologie Ortodoxă din Salonic, cu un proiect despre problema Bisericii Unite Transilvănene. Munca de cercetare va fi încununată prin susținerea lucrării cu titlul „Considerarea istorică a cauzelor și consecințelor unirii Bisericii Ortodoxe din Transilvania cu Biserica Romano-Catolică”, sub îndrumarea științifică a prof. dr. Apostolos Glavinas, susținută pe 3 martie 2005. Comisia, formată din opt profesori greci, va acorda acestei lucrări calificativul "Arista" („excepțional”), propunând publicarea ei. În ziua de 4 octombrie 2000 Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe
Ambrozie Sinaitul () [Corola-website/Science/308633_a_309962]
-
rămas până astăzi sub jurisdicția greacă sau rusă, credincioșii acestora privind cu suspiciune pe orice reprezentant al Patriarhiei Române. Drumul organizării administrative a noii mitropolii a fost foarte anevoios. Pentru început a fost sprijinit de Institutul Bisericilor Răsăritene al episcopiei romano-catolice din Regensburg. Acolo a avut la îndemână suportul necesar desfășurării activități. Această fază a durat până în anul 2001. În 1999 Mitropolia a cumpărat la Nürnberg o fostă mănăstire evanghelică, cunoscută cu numele "Epifaniaskirche", pe care a restaurat-o din temelii
Serafim Joantă () [Corola-website/Science/308646_a_309975]
-
folosite în bătălii. Deși subiectivă, relatarea primei cruciade este de o mare valoare pentru istorie fiind singura scriere a unui martor ocular de origine bizantină existentă. Alexiada ne permite a observa evenimentele epocii din perpectivă bizantină. Oponentă determinantă a Bisericii Romano-Catolice și o entuziastă admiratoare a Imperiului Bizantin, Ana considera cruciadele periculoase din punct de vedere politic și religios. Cartea contribuie de asemenea la întelegerea mentalitații și percepției feminine în vremea Bizanțului. Stilul literar al Anei Comnena este influențat de operele
Ana Comnena () [Corola-website/Science/308761_a_310090]
-
(n. 4 decembrie 1941, Fano, Pesaro și Urbino, Italia) este un arhiepiscop romano-catolic, între anii 2004-2007 nunțiu apostolic în Suedia, Danemarca, Finlanda, Islanda și Norvegia. În vara anului 1960 a luat bacalaureatul clasic la liceul Guido Nolfi din Fano, după care a plecat la Roma unde a frecventat Seminarul Pontifical Roman Major. După
Giovanni Tonucci () [Corola-website/Science/308781_a_310110]
-
în prezent se numește Saint-Michel-de-Montaigne, nu prea departe de Bordeaux. Familia lui era deosebit de înstărită : bunicul său, Ramon Eyquem, făcuse avere ca negustor de heringi și cumpărase moșia în 1477. Tatăl său, Pierre Eyquem, a fost pentru un timp soldat romano-catolic în Italia, dobândind acolo o concepție progresistă despre educație; de asemenea ajunsese primar în Bordeaux. Mama sa, Antoinette de Louppes, era fiica unui spaniol de origine evreiască convertit la protestantism și a unei mame romano-catolice. Deși a trăit mare parte
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]
-
fost pentru un timp soldat romano-catolic în Italia, dobândind acolo o concepție progresistă despre educație; de asemenea ajunsese primar în Bordeaux. Mama sa, Antoinette de Louppes, era fiica unui spaniol de origine evreiască convertit la protestantism și a unei mame romano-catolice. Deși a trăit mare parte din viața sa în apropierea fiului său, murind în urma acestuia, n-o menționează deloc în operele sale. În schimb, relația lui Michel cu tatăl său a jucat un rol important în viața și scrierile celui
Michel de Montaigne () [Corola-website/Science/308042_a_309371]