3,443 matches
-
i-am pus pe cei doi tineri zdraveni să mă care pe scări în locul ăsta foarte inaccesibil, Lon? Privi de jur-împrejurul camerei. - Am vrut să parcurg eu însumi traseul. Ah, scuzați-mă, ar fi trebuit să spun că voiam să mă rostogolesc singur pe traseu. Apoi începu să se miște cu un aer de expert prin încăpere, folosindu-se de comanda prin atingere. Se opri lângă șemineu și aruncă o privire în sus. - Cred că am găsit infractorul, Lon, continuă el privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
de panică întipărită în ochii ei albaștri și strălucitori, femeia se strecură printre Sachs și Kadesky și o luă către ușă. - Oprește-o, Roland, strigă Rhyme. Bell alergă în față și se puse ca o barieră în calea ei. Se rostogoliră către colțul încăperii. Era puternică, dar Bell reuși să îi pună cătușele. Apoi se ridică, gâfâind din pricina efortului, și își scoase de la centură telefonul Motorola pentru a solicita o echipă în vederea transportării unui prizonier în Centrul de Detenție. Cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
Nu pot acum. Îmbrățișarea lui slăbi imediat, iar Leigh se bucură că era prea întuneric ca să-i vadă expresia de pe chip. — Russ, îmi pare rău, doar că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și în câteva minute respirația lui își reluă ritmul constant al somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Și, cum e? întrebă Russell. E chiar atât de nebun cum zice lumea? Leigh se întrebă când a avut Russell timp să căute pe Google despre Jesse. — Cum adică? E...nu știu, ca orice scriitor. Toți sunt sonați. Russell se rostogoli pe spate și își acoperi ochii cu brațul să se ferească de soarele dimineții ce se strecura înăuntru printre jaluzele. — Da, dar a vândut cinci milioane de exemplare și a câștigat premiul Pulitzer, apoi a dispărut. Timp de șase ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
între 18 și 25 de ani. Au! Emmy reproduse conținutul acestei conversații prietenelor ei care, până termină ea de povestit, pur și simplu râdeau cu lacrimi. — Nu-se-poate-așa-ceva! zise Leigh gata să leșine. Se apucă cu mâinile de stomac și se rostogoli pe podea. Avea douăzeci și trei de ani, querida? Pe bune? Nici nu știam chestia asta! Și, bineînțeles, habar n-aveam că hobby-ul lui era să facă dragoste pe marginea piscinei cu femei care nici măcar nu bănuiesc... — Femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
În cuterul vaporului. Un tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut să lovească roata din fața lui. Două avioane de luptă trecură razant de-a lungul malului, curentul iscat de elicele lor măturînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tanc japonez Înainta de-a lungul Bundului, șenilele lui scoțînd scîntei pe liniile de tramvai. Ocoli brusc un tramvai abandonat și strivi o ricșă de un stîlp de telegraf. Desprinzîndu-se dintre rămășițe, o roată deformată se rostogoli pe drum. Se rostogolea alături de ofițerul japonez care comanda trupele de asalt, cu sabia ridicată, de parcă ar fi vrut să lovească roata din fața lui. Două avioane de luptă trecură razant de-a lungul malului, curentul iscat de elicele lor măturînd colibele de bambus de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
acolo, urmări cargoul alunecînd mai departe În noapte, apoi Își Întoarse privirea spre stelele de deasupra capului. Cu o vară Înainte, Învățase singur principalele constelații. — Basie... Jim simți cum Îl cuprinde amețeala; cerul nopții aluneca peste el. Pierzîndu-și echilibrul, se rostogoli pe acoperișul cabinei, apoi se ridică În capul oaselor și-i văzu pe șoferul și pe soldatul japonez venind cu pași mari dinspre ghereta de pază. Țineau niște șipci În mîini și Jim crezu că veneau să-l bată pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
maronie spălă praful de pe cauciucul uzat, scoțînd la vedere numele fabricantului, imprimat pe o latură - era vorba de o companie britanică, Dunlop. Camionul se aplecă Într-o parte sprijinindu-se pe arcurile lui slabe. Undeva, În spatele lui, un trup se rostogoli pe podeaua camionului, dar Jim era fascinat de apa care șiroia peste capacul zimțat al butucului, țîșnind prin roată precum jetul unei fîntîni secrete. — La stînga... la stînga...! Strigă Jim, dar soldatul de lîngă parapetul din spate urla deja cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
numere razele de lumină. Fiecare chinez cunoștea acest adevăr simplu Încă de la naștere. Odată ce prozonierii britanici vor accepta acest adevăr, nu se vor mai teme de drumul lor spre locul execuției... — Doamnă Philips... M-am gîndit la război. Jim se rostogoli În iarbă. Voia să-i explice doamnei Philips că ea era de fapt moartă, dar bătrîna misionară adormise. Jim Îi studie ochii spălăciți și gura deschisă ce dezvăluia o placă dentară crăpată. — Doamnă Philips, nu trebuie să ne mai Îngrijorăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de lîngă japonez. Aplecîndu-se peste cadavru, Îi atinse buzele albite cu degetul arătător, gata să-i strecoare Îmbucătura de șuncă În gură. Dinții neregulați se Închiseră În jurul degetului lui, tăindu-i pielița unghiei. Jim scăpă cutia de carne, care se rostogoli prin iarbă În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o țină cât mai mult În aer cu ajutorul piciorului, pe urmă o ridica În sus și o ținea cât mai mult cu fruntea. Număra cu voce tare fiecare lovitură. Când ajunge la un număr mare de lovituri, mingea Îi scapă, rostogolindu-se spre tine. Mingea rostogolită vă face să intrați În vorbă. Că l-ai văzut de multe ori când venea de la școală, școala lui este undeva departe, mergi cu tramvaiul șase stații spre Malaxa, că și el te-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În șoaptă cu gura plină de bale, discutați dacă sunt sau nu oameni În Lună. Normal. În timp ce vorbiți despre posibilitatea existenței vieții pe Lună și pe alte planete, chiar În clipa În care Îți muști limba, din buzunar, ți se rostogolesc două castane care țopăie la vale pe cartonul asfaltat și cad În curte peste un cazan de rufe Întors cu gura În jos. Întâi un sunet ritmic inegal și apoi un zgomot puternic de gong. Tirip, titirip, tip, bang! Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
tufănele se zvârcolesc mlticolore printre firele de iarbă, de fân tremurător. Ea aleargă spre tine, venind dintr-o toamnă fabuloasă, neîntâlnită, tainică, cu belșugul acela ireal În brațe, belșug de flori, struguri, mere, rodii, cu fructele lumii umplându-i brațele, rostogolindu-se printre picioarele ei de sfântă Într-un chip niciodată văzut ci poate doar visat sau scris de mâna nefericită a vreunui izgonit pe nedrept de la banchetul vieții. „Mamă, am palton, mamă, am un palton de lână, adevărat, am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
a veacului trecut. Ochii și mintea ei au dus dincolo de mormânt imaginea capitalei, a unei Viene devastate de război, ea căutându-și fratele ce pleca pe frontul italian, „toate, iubirea, primăvara, anii, necazurile, tot, sunt Încă vii În ochii capului rostogolit pe eșafod”, ehe, „ce zici, vere” Îți spune o rudă venită de pe undeva de la Sibiu mușcând din mărul „pomului de mort”, „mai știm și noi cum e cu viața asta”, are sare la subraț și duhnește a palincă, „uite, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
goală, „nu vă bateți joc de mine că sunt necăjit, lăsați-mă să mor, nu-mi faceți rușinea asta”, dar ei Îl țin cu putere și-l poartă În spatele colibei și-l aruncă În lanul de urzici bătrâne și-l rostogolesc pe toate părțile. Bitancu urlă Întâi de durere, dar el este slab și prăpădit și Într-un timp nu mai poate țipa, doar scâncește În colțul colibei, unde l-au așezat gol, acoperit cu țolul greu și aspru. Lungile nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
o găsise. Vântul Îi răsfoia foile caietului pe care Îl ținea sub aripa ocrotitoare. O vedea de sus de tot, din Înălțimi, ea era singură pe țărmul mării și privea spre soarele care răsărise și se legăna deasupra valurilor. Marea rostogolea la picioarele ei scoici, pietre și scândurele șlefuite de apa sărată. În dreptul picioarelor, pe nisip, se opri, adusă de ape, o jucărioară făcută dintr-un cartof de mâna vreunui copil. Ea Îl ridică, Îl puse În palmă, și Petru, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
să scriu o carte... Înerc să termin o carte... Dar femeia nu-l mai auzea. Asta a priceput și Petru. Ea așezase omulețul de cartof pe nisipul ud al plajei ca pe un dar care trebuia restituit mării. Omulețul se rostogoli de câteva ori, purtat de vălul subțire și Înspumat al unui val, și plecă În adâncuri. Femeia privea absentă la aceleași neschimbătoare vapoare din larg. Pescărușul se desprinse de pe umărul ei, se ridică Încet spre cer și se gândi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
al bărbatului În pala vântului. Undeva Între tampoane, legând vagoanele pline de bogățiile lumii Într-un triaj Înghețat. Același vânt, măturând soda, cimentul și otrăvite chimicale scurse din sacii vagoanelor descărcate. Praf, talaș, fumurii resturi, gunoaie În agonie. Același vânt rostogolind o folie de plastic, fășâind electrostatic peste acest univers sumbru de șine, macazuri, locomotive cu aburi și trenuri rapide, expresuri de zi fugind spre mereu neștiute depărtări. Plătind datorii. Miliarde. Se apropie Crăciunul și vântul bate lihnit peste triaje. Zgribulită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în sus către păsări și te-ai întors jos în mizeria lăsată de ele, iar împreună cu tine s-a întors rucsacul tău acoperit cu abțibilduri. Două caiete au ajuns lângă marginea trotuarului într-o baltă neagră. Casca ți s-a rostogolit pe stradă ca o țeastă goală, nu o legaseși. Pașii cuiva s-au apropiat imediat de tine. Țineai ochii deschiși, gura murdară nu mai avea incisivi. Asfaltul îți intrase în piele, înțepându-ți obrajii ca o barbă. Muzica se întrerupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cald, dă-i drumul!, izbucni un băiat înalt, murdar de var, arătând spre ventilatorul oprit, în timp ce se îndrepta spre jocul de fotbal, urmat de un tip mic și îndesat. Cu o mișcare bruscă trase de pârghia cilindrică și mingile ieșiră rostogolindu-se din burta de lemn. Îndesatul aruncă prima minge în câmp, lăsând-o să cadă de la înălțime cu un gest puternic, care corespundea probabil unui soi de ritual, și jocul începu. Cei doi vorbeau puțin, cu mâinile încleștate pe manete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mi-ar fi plăcut să ascult o melodie. Oricare. Îmi veni în minte chipul femeii aceleia, prea machiat, legănându-se grosolan și amețit, în lumina izvorâtă din partea inferioară a cutiei muzicale. O minge sări din jocul de fotbal și se rostogoli pe podea. Înainte de a ieși, am lăsat un bacșiș bun băiatului, care lăsă buretele cu care ștergea tejgheaua și înșfăcă banii cu mâna udă. M-am îndreptat din nou către atelier. În fața mea o liotă de copii pe jumătate dezbrăcați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am învârtit-o. Am răsucit butonul radioului în căutarea unui post cu muzică. Mi-am sprijinit capul pe spătarul scaunului. Stăteam la umbră, afară zăpușeala continua să bâzâie în același pustiu. Din când în când câte un țipăt izolat se rostogolea jos din cine știe ce gaură. Am stins radioul. Mi-am întins picioarele dincolo de pedale, am închis ochii pe jumătate și am văzut-o. Printre gene, în deschiderea aceea de cinemascop. Traversa fundația sprijinită pe coloane de ciment a marelui bloc neterminat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-abia se făcea simțit. Așezai plasele pe jos. O cutie de bere se rostogoli sub masă. Ea nu se aplecă s-o ridice. Stătea sprijinită de perete, privea spre fereastră, printre obloanele întredeschise. Mi-am lărgit nodul la cravată, în timp ce mă apropiam. Îmi simțeam testicolele grele, mă dureau. De data asta am luat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
împingeam bărbia în sus, vroiam să înving, s-o înving. — Te culci des cu bărbați pe care nu-i cunoști? Nu-și schimbă expresia, dar primise o lovitură. Privi drept în față și nu știu în care grădină i se rostogoliră gândurile. Privirea îi era îmbâcsită ca aceea a câinelui. Nu, nu aveam nici un drept să o jignesc, mi-am deschis palmele și m-am ascuns înăuntru. Spune-mi că nu e adevărat, spune-mi că numai cu mine te tăvălești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]