3,185 matches
-
lor Își bagă-n venă, la baie. Gospodărie serioasă. Mai pe șleau, În casa Hollinger nu domnea decența ireproșabilă. — Nu domnește ea În toată Estrella de Mar, și nici altundeva. Eu n-aș suporta să Înceapă unii să răscolească prin rufele mele murdare. — Paula, eu nu făceam judecăți morale. Așa, nici nu-i greu să te gîndești la o mulțime de oameni care ar fi avut motive serioase să dea foc la casă. Ce zici, dacă Andersson depistase că iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
straniu, ca și cînd s-ar fi propagat printr-un aer mult mai rarefiat.) Cum Îi merge? — Lucrează În grădina Închisorii și i-a mai revenit culoarea-n obraji. Vă transmite toată dragostea lui și vă mulțumește pentru pachete, pentru rufe și cărți. — Bun. Știe că mă străduiesc În continuare să descopăr ce s-a Întîmplat la casa Hollinger? Toată lumea știe, domnule Prentice. V-ați făcut mult de lucru prin Estrella de Mar. E posibil chiar să redeschid ancheta. SÎnt multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Chiar și-așa, tot sînt surprins, am spus În timp ce-i ștergeam mînjeala de mascara de pe obraji. — De mine? Ce naiba, muream de plictiseală. Munceam toată ziua la clinică și pe urmă stăteam pe balcon și mă uitam cum mi se usucă rufele. Bobby Crawford a făcut totul să pară mai incitant. — Paula, Înțeleg. CÎte filme a tras? — Vreo zece, douăzeci. Ăla a fost singurul pe care l-am făcut eu. Scena de viol a băgat spaima-n mine. — De ce erai În costum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
m-a făcut să presupun că dezvoltatorii olandezo-germani vînduseră proprietățile la preț redus. — Hai la casa aia de pe dreapta - aia cu piscina golită. Îmi indică o vilă micuță cu o tendă decolorată atîrnînd deasupra curții. Pe un cadru pentru uscat rufe era expusă la soare o colecție de bluze vulgare și lenjerie ieftină. — Mă Întorc În zece minute. Ăștia au nevoie de oarece consiliere artistică... Băgă mîna În geantă și scoase valijoara cu minicamere video și produse farmaceutice. La intrarea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
simplu îl năuceau. Chiar atunci, în mansardă zornăi soneria deșteptătorului pe care el îl pusese exact ca acasă, la capul patului, și Omar se trezi în alt timp, în cea dintâi zi din viața lui nouă, care mirosea ca o rufă proaspătă. Deschise fereastra și trase pe nări răcoarea de iarnă care nu se compara cu niciunul dintre agregatele lui de imitat frigul. El, care adora soarele și lumina incendiată din miezul verii, se lăsă prima oară cuprins de îmbrățișarea ninsorii
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
de șișic............................ Lume ............................... Didina.............................. Ghetele.............................. La spovedit............................ Moartea lui Marin Pisică.................... Ramazanul............................ Pomana lui Mielu........................ Sinefta............................... Nea Fane . . . .......................... Balul meseriașilor........................ Săptămâna brânzei ....................... "Rudele" lui Bică-Jumate................. Lapîrnaie............................ Aia mică.............................. La Borțoasa .......................... Priveghi........................... Stăpânul............................. Stere............................... În câmp la "Cățelu"................. Morcovii............................. Vânzarea........................... Peste rufe filfîia seara. Omul se opri. Gunoierii se întorceau grămadă. Trecură mai departe. - Noroc, șefule! aruncă unul. - Noroc! Grigore era îndesat, vânjos, îmbrăcat cu o haină groasă și pantaloni strânși pe pulpe. Mijlocul și-l sugrumase într-o curea lată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
butoi de vin acrișor, vînzîndu-l în câteva zile gunoierilor. Aceștia se bucuraseră că le aducea cineva băutură la îndemînă. Stere era tânăr și ager, cam duhos, nedezlegat la limbă, nu-și vindea lesne sufletul. Muncea cât șapte, își spăla singur rufele, mânca ce da Dumnezeu, se chinuia să agonisească ceva, să iasă din sărăcie. Sănătos, sănătos, așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de masă și o învălui tristețea. Totul i se păru murdar, cerul ca o leșie, zidurile casei, lămpile unsuroase care ardeau în pomi. Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
tînc, tînc, tînc... Bărbia îi cădea pe piept și tresărea speriat, deodată, lovind mai repede în coarde. Apoi iar îl pirotea somnul... Numai degetele nu i se odihneau. Linei îi veni să râdă. Lăsă perdeaua să cadă. Taică-său băgă rufele și darurile într-o ladă, pe care o cară cu Stere și cu Grigore până la spatele unei droști. Soba nașului fu pusă deasupra, cu picioarele de tablă în sus, să nu se turtească, lângă albia așezată cu grijă de gunoier
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ce face. Își băteau nevestele, se mai tăiau pentru vreo curviștină; altfel, oameni cumsecade. Printre ei, erau și vreo câțiva hoți de s-aveau bine cu cei din groapă. Nu călcau mahalaua. Tot prin cartiere pricopsite își făceau veacul. Cărau rufele scumpe de prin curți, le vindeau pe nimic, fugeau de sergenți, nimeni nu putea să spună pe unde dormeau. Aveau ibovnice care-i ascundeau. Nu munceau, mâncau și petreceau numai din ce dădeau la spate. Altfel, oamenii se știau. Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cu șișul. Când fl bătea vreunul mai mare, îi spunea cu dinții strînși: - Vine el nenea de la pârnaie, o să-ți facă mațele coadă de zmeu! Era legat cu hoții Cuțaridei. Le vindea ponturile: de unde să fure cherestea pe Filantropia, găini, rufe de la boieri. Nu bătea drumurile 121 degeaba. Târa ceata după el, să nu-l ia la ochi sergenții. Dar cu privirea, tot prin curți. Punea geana pe ceva, noaptea se lăsa la baltă, la căpetenii. Dincolo de apa puturoasă nu călca
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
văduva. Paraschiv dărâma patul cu ea. - Maică Precistă! se închina femeia. În așternutul răposatului! Și-i mai da sfârcurile și-l aprindea. Spre ziuă o lăsa dezvelită, horăind. Îl scula pe Gheorghe. Se apucau să strângă cămășile, cearșafurile, plapuma și rufele din lada de zestre. Făceau două baloturi, le înnodau bine - văduva, moartă-n somn, nu-i simțea. Prin geamuri cădea lumina zorilor. Se auzeau cocoșii. 157 I Plecau frumușel, deschideau poarta și de aici erau în șosea cât ai clipi
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rest se îngrijea spărgătorul. Starostele a pus două mii în mâna unui gardian, 246 care i-a adus neatinși bătrânului. I-au lăsat și lui o sută, restul -lau dat priceputului. La proces, a venit Didina cu alți bani și cu rufe de schimb. A făcut ce-a făcut, lucrurile au ajuns la ei. Sala tribunalului era plină de lume. Abia mai răsuflau de căldură. După două ceasuri au aflat bucuria: scăpaseră cu un an. A răsuflat Gheorghe. - Ieftin, ucenicule, tu ce
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Marioara fusese femeie frumoasă în tinerețe, avea și acum niște ochi de oftau șapte mahalale. Fata lor, Veta, ieșise din sărăcie, o bucată de carne mică și neagră. Crescuse cam sălbatică, mai mult aciuită prin duzi, pentru că mă-sa spăla rufe toată ziua și taică-său venea acasă numai seara. La școală se dusese greu, dar îi plăcuse și, când s-a întors cu coronița de frunze și medalie în piept, a ieșit toată strada s-o vadă. - A luat aia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
băiat! Călca ușor și se ținea drept, ca ofițerii. Pleca flu-ierînd, venea fluierând cântece de-ale lui. I-a plăcut Vetii. Într-o seară, chiriașul a chemat-o pe maică-sa și-a rugat-o să-i spele și lui rufele și să-i mai dea din când în când câte o mătură prin odaie, că n-avea timp. Atunci a intrat fata lui Aristică pentru prima dată la el. Înăuntru mirosea a sulfină și dușumelele pocneau sub pași. Pe masa
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de cărți groase, cu coperți de piele și câteva ramuri înverzite de salcie, care parcă înveseleau locul. Pe pereți, chiriașul așternuse preșuri colorate și tablouri. Nu mai cunoștea odaia lor rece. Maică-sa o chemase să-i ajute la strânsul rufelor, și ea n-ar mai fi terminat. - Atunci ai dumneata grijă, încheiase domnu Procopie înțelegerea, mai faci curat din când în când și pe-aici, c-așa-i la bărbatul singur. N-o să fie degeaba. Mai dau ceva peste chirie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mai trăit decât până la poarta gagicii. A mai apucat să bolborosească: - Să mă duceți cu lăutarii la locul meu, că mi-a plăcut... Sângele curgea din el și ochii i s-au împăienjenit. A mai văzut cerul ca scrobeala de rufe si duzii Cațaveiului, plini de păsări și țipăt. Nasul plângea pe umărul lui §i-i strângea mâna rece: - Mă frățioare, nu muri, mă, că ai nuntă azi, nu muri... Și-n loc de văl de mireasă, vecinele au pus la
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
acasă. Sâmbătă seara luau leafa. Cine nu se oprea întîi la Stere, după ce mânca, se lega la izmene și, în papuci, iute să nu i-o ia altul înainte, la negustor. Nevestele rămase acasă scoteau din magazii albiile mari de rufe, le umpleau cu apă fierbinte și își spălau copiii pe cap. După ce le frecau buricul cu untdelemn, îi înveleau în țoale, punîndu-i să se închine și să pupe icoanele cu margini de lemn în care mișunau cariile. Schimbau apoi așternuturile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dat și un potop de ploaie peste Cuțarida. Prăpădul începuse devreme. Pe la prânz cerul se albise tot. Dinspre margini se adunau norii, vălătuci-vălătuci. Apoi s-a iscat un vânt. Gutuile galbene se scuturau în grădini. Muierile alergau prin curți după rufe. Le luase vijelia cu prăjini cu tot. Alergau și ocărau. Marița se păruise cu o vecină, că li se încurcaseră trențele. Maidanul fusese cosit de scaieți. Pământul aspru și tare gemea sub biciul vântului. Peste malurile galbene fulgerele brăzdau cerul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Aubrey de Vere avea un creier de minune alcătuit și un duh scânteietor, el ar fi făcut fală clubului cel mai Închis și nu s-ar fi simțit la strâmt nici Într-o adunare de cărturari, pentru că, dacă mărturisea că rufele și le spăla la Londra, adăuga că tot astfel, În suta a optsprezecea, coconașii din Paris și le spălau În Flandra și cei din Bordeaux la Curaçao, și așa știa să vorbească de toate, cu asemănări din trecut, cu apropieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
care-mi tăia calea. *** Spre vădita mea surprindere, mă trezii în dimineața următoare cu sentimentul unor noi speramțe și posibilități. Îmi era atât de necunoscut, încât rămăsei pe loc, pur și simplu, inspirând mirosul la fel de puțin familiar de balsam de rufe pe care încă îl mai aveau așternuturile mele. Janey avusese dreptate, până la un punct; aveam nevoie de un nou proiect în care să mă implic cu totul. Totuși, problemele tehnice legate de mobilele pentru decor nu erau de ajuns pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
trei ani de dragoste. Așa că, după tradiție, a trebuit să-mi așez în mod solemn piciorul peste cel al Fatimei, verișoara mea, soția mea, în clipa în care intra în camera nupțială, în timp ce la ușă o femeie din vecini aștepta rufa îmbibată în sânge pe care avea s-o fluture, veselă și triumfătoare, pe sub nasul musafirilor, semn că mireasa era fecioară, că soțul era potent și că sărbătoarea putea începe. Ritualul mi s-a părut interminabil. Încă de dimineață, femeile care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înnodată sub bărbie. Dădea impresia că e pur și simplu adormită, iar respirația, sacadată mai înainte, redevenea regulată. M-am așezat lângă ea, gândindu-mă ce era de făcut. Puteam să mă rănesc la deget cu un ac, să pătez rufa cu sânge și să uit de noaptea nunții până a doua zi. Dar aveam oare să știu cum să îmbib țesătura albă în felul în care trebuia să fie îmbibată, fără ca vecina, martoră a nenumărate deflorări, să descopere înșelătoria? Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cenușie a mării 1. Buzele îmi fremătau la b-ul din numele ei, brațele mele repetau aceleași îmbrățișări, trupul meu regăsea același delir, aceleași repere, același refugiu. Fatima a devenit femeie în absență. Am deschis ușa, vecina a înhățat prețioasa rufă slobozindu-și strigătele de pasăre de noapte, musafirii au prins să se agite, muzica s-a pornit, pământul a început să vibreze sub pașii dansatorilor. M-au chemat și pe mine foarte curând ca să mă alătur sărbătorii. Au stăruit: aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ar fi putut-o lua în orice direcție. Mai merse câțiva metri, uitându-se în stânga, pe o alee atât de strâmtă, încât era învăluită de întuneric chiar și în lumina soarelui de dimineață. Era traversată de o frânghie de rufe și în depărtare se zăreau doi copii, băieți bănui ea, care dădeau cu șutul într-o cutie de conserve. Dacă o lua pe aici, poate că putea să o întrebe pe mama lor... Simți deodată o smucitură puternică din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]