3,312 matches
-
unui Cristos redemptor atunci el trebuia să se poziționeze la stînga acolo unde se joacă dintotdeauna meciul justiției sociale. Noi suntem urmașii acestei eroine aproape mitice, nici noi nu mai avem fiabilitatea așteptării. Timpul este grăbit. Și atunci cînd la rugile noastre Mesia sosește noi nu avem sau nu știm ce să facem cu această sosire. Nu știm să gestionăm un miracol. Timpurile noastre nu mai sunt coapte pentru a relaționa cu misterul revelat sau În curs de revelare. Noi știm
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
bulevard/ se poate îndrăgosti de alte cruci/ și poate face alte cruci/ și poate numi cimitirul maternitatea de cruci./ dar ce mă îngrijorează e faptul că nu știu unde/ se roagă aceste cruci. dăruiește-mi buzele tale/ și voi face din ele ruga mea". Ca și în numeroase alte situații, autorul acestui discurs electrizat, ab initio, de certitudini funerare, se repliază destul de repede, deviind semnul și sensul tragicei predestinări, grație certitudinii ce îi infuzează întreaga operă: aceea a preeminenței erosului asupra morții și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pe care poetul le înțelege cu amărăciune. Poemele ocazionale precum Anul nou păstrează astfel intacte trăsăturile unei lirici încă proaspete, adăugându-le doar un bemol... rococo: "Prin găuri de flaut/ e valsul trist al portativelor/ și sună-a colindă sau rugă/ Sunt versuri ieșite din front/ și nesperat se conjugă// Poartă-n casă/ poartă naltă de rai/ ce separă golul de plin/ s-a deschis/ și-n brațele mele duble/ pot de două ori să mă-nchin// Îți voi da un
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cea specifică, iar ceremonialul apropierii de divinitate are treptele și miza așteptate (Cum depărtările gândurilor dor, Cântarea Cântărilor, Doamne, lumina mea, Nevrednic sunt, Doamne, de Tine). Fiorul trăirii este însă autentic, iar lirismul capătă adesea străluciri îmbietoare, ca în această Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Rugă unde inplozia de candoare și ludic echilibrează încărcătura de solemnitate inerentă acestui tip de comunicare poetică: "Dulce Domn/ copil din somn/ gând deschis,/ copil din vis,/ gând curat,/ copil de-mpărat,/ pe tron de aur,/ pe frunte cu laur;/ rugă stelară,/ la pragul de seară,/ de mamă, de tată,/ de ochii de fată,/ de ziua de mâine,/ de abur de pâine,/ de stropul de soare,/ de-alin și iertare..." Stanțe-le deturnează spectaculos semnul major al liricii lui Dumitru Spătaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a știrbi din pasiunea încă vie. Fiecare pagină de jurnal liric nu acumulează niciodată declarații patetice ori detalii voit sensibilizatoare ale dublei suferințe a femeii în luptă cu teribilul cancer ori a celui amenințat să rămână singur. Agonia asistată, splendida Rugă a femeii ("Lasă-mă să trag eu toate ponoasele,/ să fiu eu cea care suferă./ tu rimează un nufăr cu o nufără,/ îngrijește crinul,/ soarbe și pentru mine o picătură din vinul/ care a mai rămas-/ Amână cât poți acel
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imaginile acustice), ci poartă către altă dimensiune: Piața Navona, noaptea, pe bănci / Stăteam întins tăcerea căutăm / iar ochii mei cu drepte și inele de spirale / uneau luminătorii aceiași ce copil fiind vedeam / întins pe pietrele râului Platani / Silabisind în întuneric rugi (Reîntoarcerile).328 Există numeroase puncte de contact între experiență descrisă de creatorul romantic în Viață solitara și imaginea quasimodiană amintită: Din când în când m-așez pe-un dâmb, la malul / însingurat al unui lac, de frunze / încununat și plante
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
lume este de preferat, chiar și în cazul tinerilor: Și tu, din tinerețe încă planșa / și pururi invocată, / frumoasă Moarte, singura ce-n lume / ne mântui de dureri și-amărăciune / de te-am slăvit vreodată (...) nu zăbovi: te-nchină / acestor rugi necunoscute ție / și văduvește-mi ochii plânși de-a zilei / lumină, o, pământului regina (Dragoste și moarte, vv. 96-103).504 În poezia leopardiană dragostea este una dintre iluziile tinereții: odată spulberata, lasă să se întrezărească silueta morții: Bucuria / e cea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
blestem și să plâng/ Lumea supusă ochiului meu stâng,/ Ajută-mă să plâng și să accept,/ Lumea ascunsă ochiului meu drept,// Ajută-mă să plâng și să suport/ Catapeteasma ochiului tău mort/ Și nemaideslușitul paradis,/ Strivit, în ochiul tău închis." (Rugă) În ultimul volum, Refluxul sensurilor, 2004, definiția sensurilor mișcătoare și multiple ale poeziei, dar și ale realității, totodată, este redată, în mod dealiat. Sensurile sunt fluide și mereu mișcătoare. Ele nu se opresc, în blocuri de ciment, rezistente la orice
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
le> mele merite, cu adevărat însemnate, și ostenelile mele de mai mulți ani în unele privințe numai nemulțumitoare pentru mine și va aduce însămnata slujbă de acum la cunoștința Înălțimii sale, Domnului stăpânitor". Obiectivul urmărit era devoalat în încheierea scrisorii: ruga instituția-destinatar, Epitropia, "a mijloci o recunoștință vrednică meritelor mele, prin o distincție onorabilă (subl. ns.), care adeseori se hotărăște pentru merite mai mici, ba uneori, încă numai prin o protecție"43. Gestul său, aparent inoportun, dar care sugera oarecare frustrare
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
Hristos. să spui că veșnice grădini în ceruri eu le-am pregătit. din Edenul Sfintei-Treimi i-am prigonit fiindc-au greșit și dă-le zmirnă, pâine, pești, să-și ducă truda tot mereu. Tu mamă, spune-le că ești o rugă din cuvântul meu. ascultă-mi marele cuvânt, ce ți-l trimit din lerui...ler: când termini treaba pre pământ Maria să te-ntorci în cer... TÂLCURI îmi pun toată lipoaspirația și chiar inima artificială într-o casetă modernă audio, care
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
se zidesc în bronzuri. destinul nostru ne tot bate. rupem răstimpi din calendare iar casele ni-s pușcărie. visăm Hristoși căzuți din ceruri să vină să ne reînvie. ca vulpile ce-mpușcă vulturi prin iernile de vis meschine, se urcă rugile la ceruri dar poate-s Doamne prea puține... D Lestine iterare 56 EDENUL TRĂDĂRII domnișoara Pogonat umblă despletită. polițistul treaz împușcă zilnic teroriști. orbul de la colț pictează albatroși de fum. în senat deliberează domnii altruiști. o duduie nașparlie croiește polemici
George Filip. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Poezii () [Corola-journal/Imaginative/87_a_63]
-
înfrunziri într-o împăcare de iarbă prin care susură soarele, ușor pământul diluat în sevele urcând, rămâi Nu atât liniile rostirii tale în marmură, nu atât trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri cât mai ales firea ta, o rugă fără de gând într-o lume debusolată. doar, și numai în vis o luăm agale prin empatia pădurii fără de grabă, abia auzit ca murmurul Nilului în papirus. când au sunat la ușă erai bătrân erai senil nu știu cine sunteți, dar intrați și
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/8510_a_9835]
-
Isus în grădina Ghețimani Cu ramuri noduroase, împovărați de ani Foșneau adânc măslinii-n grădina Ghețimani în jurul Lui, sub cerul larg deschis, învățăceii toți dormeau, cum le-a fost scris. Cățuilor alături li se răcise seul. Lăsară-un om în rugă, veghea doar Dumnezeul. Părea o noapte fără timp și ceas, Cel Veșnic lăsând zilei doar ce i-a mai rămas. Știai, Isuse, că sosise ora Să ștergi cu suferința păcatul tuturora. Doar învierea Ta în veci de veci e trează
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/8707_a_10032]
-
specifice altor genuri de raportare spirituală a omului la lume, la care apelează artiștii, poeții și mulți scriitori, cercetătorii vechilor culturi, ale miturilor, riturilor și religiilor, se dovedesc a fi și ele insuficiente pentru calmare. Multe speranțe se refac prin rugile creștine exprimate în câteva zeci de limbi din cele două civilizații contingui: civilizația occidentală, în variantele catolică, reformată, protestantă și civilizația bizantină influențată de moravurile arabe, culminantă între secolele al IX-lea și al XI-lea, prelungită până în secolele al
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
erotic amantul bolnav de lassitude. Interesant mai este un medalion de N. Vermont, la pagina 59, înfățișând o femeie cu o privire teribilă, sfidătoare, cu părul înfuriat, posibilă imagine a feminității devorante, vindicative și nu a celei visătoare, pierdute în rugă, dezgolită lângă trupul amanților, din desenele aceluiași. Dincolo de atmosfera erotizat macabră a acestor desene (care răspunde sensibilității decadente) avem și un sentimentalism noir, la limita cu kitschul, ilustrativ în epocă. În ultimul număr (număr dublu 5-6), o serie de Hors-textes
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Paltinul apare ca „nuntaș” la nunta-moarte a păstorului mioritic: „Brazi și păltinași/ i-am avut nuntași”. Paltinul și bradul sunt arbori cosmici, coloane ale cerului, stâlpi ai pământului. Acești copaci sunt primii afectați de stihiile haotice daimonice: „Domnul se ndura/ Ruga-i asculta/ și sufla un vânt/ Un vânt pe pământ/ Paltini că-ndoia/ brazi că despoia/ Munții răsturna.” (Mănăstirea Argeșului. În cadrul fitomitologiei, paltimul este considerat ca arbore consacrat unor zei sau eroi, mai puțin important decât bradul arbore sacru. Alături de
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
străveziu apropo la Hasdeu "Membrele societății sînt datoare a-și boteza copiii cu nume străbune ca Caracala, ca Cornelia, ca Catone." În postura de spiritual spiritist (spre care îl îndemnase catastrofala moarte a Iuliei) lui Hasdeu i se dedică o Rugă a spiritistului, pastișă după Luceafărul ("Pe veci rămîne pur încai / Oriunde el va trece."), un reportaj despre castelul de la Cîmpina în care persiflează durerea venerabilului părinte ("La Cîmpina își construi, tot prin inspirație spiritistă, un castel de care rîse subțire
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
viață: „Tot ce sunt sau ce sper să devin îi datorez îngerului care a fost mama”, se confesa Abraham Lincoln. Mereu în rugăciune, mama pioasă este temelia care nu se va zdruncina pentru copil niciodată, scriitorul rus N. Gogol remarca: „Ruga mamei apără de orice primejdie pe apă și pe uscat.” Mama rămâne o mare enigmă, un mister: „Multe minuni sunt în univers, dar capodopera creațiunii este tot inima unei mame” (E. Bersot). Inima mamei este un microcosmos în sine, căci
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
fi dat de mine, Ce bătaie!” Și în lirica lui Octavian Goga întâlnim imaginea unei mame îndurerate, la vârsta senectuții, pioasă, plângând aceeași înstrăinare, aceeași îndepărtare a urmașilor de spațiul protector al satului străvechi: „Așa... vă treceți, bieți bătrâni, Cu rugi la Preacurata, Și plânge mama pe ceaslov, Și-n barbă plânge tata...” („Bătrâni”) Duioșia cântecelor de leagăn, îngânate lângă pătuțul pruncilor, alungă orice durere și orice lacrimă deoarece numai mama este capabilă de a-și ocroti copiii și de a
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
dealurile Sărmașului, de pe Valea Topliței și Subcetate, din Hodoșa și Călnaci, Îndreptându-se spre Părăul Doamnei unde se afla Mănăstirea din Moglănești. Și aceasta Încă cu trei veacuri În urmă. Ei, țăranii, credincioși din tată-n fiu, veneau aici la rugă și când mănăstirea era a ortodocșilor și când era a greco-catolicilor. Cei care Îi Învrăjbeau erau doar stăpânii vremurilor de atunci. Ei mergeau să se Închine lui Dumnezeu, care este unul singur În trinitatea lui, fie că spunem Sfântul Duh
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
care treceau, pe unde aveau să le fie masul. În două zile ajungeau. Puneau În căruță un sac-doi de grâu și câte ceva din celelalte recolte și le duceau acolo la acei călugări care sunt oamenii lui Dumnezeu și or Înălța rugi și pentru ei. Ajunși acolo, Își descărcau darurile și, după ce participau la Sfânta Slujbă, luau Înapoi drumul spre casă, mulțumiți că și-au făcut datoria. Apoi, caii obosiți de drum n-aveau decât să se odihnească. Mult nu mai era
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
nejustificată. În aceste momente suferă Ion Creangă cel mai mult. Acum consideră pierdute bătăliile sale cu umanitatea, dar și cu oamenii, simțind stingându-se, încet, dar sigur, orice urmă de sacralitate din profanul vieții sale. Dar, ca rezultat al unei rugi insistente și fierbinți, „Domnul” revine la catedră după doi ani, pășind din nou pe calea împlinirii destinului său de apostol. Această reabilitare vine ca o recunoaștere tacită, dar sigură, a calității acțiunilor didactice crengiene. Bucuria catedrei nu-i va mai
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
curând el va muri, Dacă vorbesc de timp, ființa lui deja a și tăcut. Dacă vorbesc de spațiu, un zeu s-aruncă și-l alungă Dacă vorbesc de ani, e ca să îi distrugă Dacă ascult tăcerea, un zeu strigă la rugă Iar strigătele lui îmi pun sorții pe fugă. Raymond Queneau, Les Ziaux Primele patru versuri și începutul versului 5 descriu o situație pe care o vom considera că formează prima macro-propoziție (P. Expl. 0). Întrebarea corespunde celei de-a doua
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
apoi / dangăne, / dangăne, / plin suspin, / un amin / pentru noi / amândoi...” sau la trecutul, obsesie a durerii, care impune „zvon durut de cântec al chemării” (Popas) sau la eloJiul înaintașilor (Mormântul lui Decebal). Cu verticalitatea-i binecunoscută, poetul adresează o ultimă rugă către Marele Demiurg: „Prea înălțate Stăpâne, / pentru puținul bine / pe care l-am făcut în viață / te rog să Pă repartizezi / singur într o garsonieră / pe care o mai ai liberă în Raiul sau Iadul cuvenit de drept”: „pentru a
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]