3,323 matches
-
Ierarhi. Celelalte două părți aparțineau de drept mănăstirii Sfântul Atanasie. Astfel mănăstirea Copou devine stăpână pe întreg satul Piscani și „vădzând domniia mea acea svântă mănăstire Copoul că iaste stricată și pustiită și descoperită,... am socotit ca să nu stea ace... rugă închisă și stricată, ce o am deschis și am acoperit-o și o am îngrădit și de toate ce-au trebuit o am grijit”. Vorba ceea, părinte: ai stăpâni, ai și necazuri! De unde până unde ai dat-o pe zicale
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
zapisul căpitanului Gheorghie Carp din 25 decembrie 1751 (7260), în care spune că având niște case în Iași din nevoie de bani le-a scos la vânzare... „Și, iată dumnealui Bosii biv vel jicniceriu leau cumpărat... ca să facă o svântă rugă, pominire Svântului Spiridon”. Numai că vânzarea nu a fost făcută după lege. De aceea la 31 mai 1752 (7260) căpitanul trebuie să recunoască: „și sculându-se rudele mele Buhușeștii a opri locul să nu se zidiască mănăstirea, arătând că acel
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
Dumnezeu, biruiți fură creștinii de către păgâni. Și căzură acolo mare mulțime de ostași moldoveni. Tot atuncea au lovit și tătarii Moldova din acea latură. Pentru aceea, binevoit-a Io Ștefan Voievod a zidi acest hram întru numele Arhistrategului Mihail, întru ruga sa și a doamnei sale Maria și a fiilor săi Alexandru și Bogdan, și întru pomenirea și amintirea tuturor dreptcredincioșilor creștini care s-au prăpădit aici. În anul 7004 (1496), iar al Domniei sale anul 40 curgător, în luna noiembrie 8
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
fiți! Ana privi cu o atenție obsecvioasă toată casa, admirând totul, lăudă tot ce i se servi și ascultă cu o atenție respectuoasă toate instrucțiunile Aglaei. Afectă a fi foarte îngrijorată că nu cunoaște bine preferințele lui Titi și o rugă pe "maman" să-i spună tot ce crede că e necesar să facă pentru menajarea lui. Fu veselă, fără cinism, și izbuti cu îndemînare să fie de acord în toate ideile cu Aglae. Titi părea foarte fericit și începuse să
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nu fără mari codiri, luă numai un pachețel de o sută de mii din cele trei și-l dădu lui Pascalopol pentru fe-fetiță. Celelalte își rezervă să i le dea mai târziu. Fiindcă nu se putea scula ușor din pat, rugă pe moșier să-i vâre săculețul cu monede și cele două pachete de hârtii sub salteaua care era aruncată, pentru uzul lui, peste canapea. Când Pascalopol isprăvi treaba, bătrânul, care pândea îngrijorat, șopti cu spaimă: - Ochii, ochii! Și arătă cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
și poți să faci ce poftești. - Am să mă gândesc, zise Felix prudent, e posibil să facserviciul militar. Otilia se hotărî să ducă provizoriu pianul la o prietenă; nu din simț de proprietate, ci fiindcă fusese al mamei sale. O rugă pe Marina să-i găsească un camion. Marina, care era un fel de post telegrafic de interceptare, comunică intenția în casa Aglaei. Aglae nu protestă: -Să și-l-ia, e al ei! Aurica începu să plângă. Declară că pe ea a neglijat
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai doriți niște dolărei În plus În conturi străine. Și nu veți reuși nimic rău din ce v-ați propus pentru simplul fapt că rugăciunile noastre sunt ascultate și ajutor adevărat nouă ne vine , nu celor răi : Și uite că ruga noastră căpătă răspunsul. Nu cu oborocul, nu tot odată, dar Începutul se văzu concret. Văzurăm cu ochii noștri și auzirăm cu urechile noastre cum domnul Cozmin Gușă , secretarul general al PSD, Își dădu demisia din partid. Acum, aiastă treabă are
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
bine cunoscut și, În general, se face un talmeș-balmeș cu activitatea politică, ceea ce e În defavoarea domniei sale și e păcat. Vreau să recomand celor interesați doar două dintre poeziile sale, apoi vor dori toți să citească mai mult. Este vorba despre „Rugă pentru părinți” și despre „Rezervația de zimbri” ultima, scrisă la Începutul anilor '80, fiind o previziune politică fantastică a ceea ce trăim noi acum, indiferent la ce s-a gândit poetul când a scris-o. Și eu mi-am dorit din
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
foc în spatele numelor, ele rămân doar chip cioplit, litere săpate, chipuri fără suflet. Chiar măritul nume al lui Isus, cât de slăvită i-ar fi amintirea, nu poate să treacă dincolo de cuvânt dacă s-a înțepenit într-un nume... — În ruga lui Isus, cuvintele curg și numele slăvit nu se poate împietri! El curge în vinele rugăciunii, așa cum sângele curge în inimă. Atunci, Iubite Părinte, de ce să-l repeți întruna, ca până la urmă să fie una cu răsuflarea? Ca și cum Isus însuși
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
Întreaga ei ființă, ca o felină uriașă, se arcuiește fără convingere, dar cu o înaltă știință, și nu ca să se elibereze... Lasă-le!... șoptește Tamara iar glasul ei zdrobit, înecat în căldura cețoasă a amiezii toride, se aude ca o rugă. Dar prea tîrziu! Mihai s-a rostogolit și a întins mîna să prindă paginile răscolite de o rafală a vîntului. Apoi s-a ridicat și a alergat cîțiva pași prin fîn, după plicul gol. Dincolo de deal, copiii se joacă. Rîsetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
o carte din fiecare, cu autograf. Promit! Bucuroasă, fetița ridică privirea spre mama sa. Ochii Simonei însă au rămas ațintiți asupra lui Mihai, obligîndu-l la o înfruntare plină de un calm abia stăpînit. Apoi, vocea ei se aude ca o rugă, tremurată puțin: Vreau să revii odată cînd e soțul meu acasă! Am putea discuta mai multe... Sîntem maturi și e bine să trecem prin viață demni, cu fruntea sus... La ușă, Mihai sărută mîna femeii, murmurînd ceva aducînd a mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
rămîne locului privindu-l lung, nehotărîtă. De sub basca ei, cîțiva zulufi blonzi zboară în toate părțile chinuiți de vînt. Zău, nu știu ce m-a apucat! clatină ea din cap cu vehemență. Ce-o să credeți despre mine?!... îi tremură vocea plină de rugă. După o clipă, cînd Mihai a făcut un pas înapoi, pînă în fața ei, adaugă: Vă văzusem așa... și mi s-a părut nedrept să nu vă întreb. V-ați purtat atît de frumos cu mine atunci seara... A! rîde Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
înfrîngă pe acea Doris ostilă și cinică. Dar descoperă că a lăsat din brațe o tînără speriată; atît de speriată, că, renunțînd să mai lupte cu rochia, încearcă, fără convingere, un gest de tandrețe, ca o chemare, sau ca o rugă. Asta îl face pe Mihai să se simtă rușinat. Întinde mîna și redă scaunelor poziția inițială. Nu-mi plac cele povestite, toate cîte ți s-au întîmplat în ultimul an... Ba-mi plac, ba-mi plac! scutură Doris din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
campaniei, luarea cetății Tzepaena. Principele sârbilor Uroș mijlocește pacea între romîno-bulgari și romei. Covârșitoarea putere a romeilor bătea la ochi și neliniștea încît principele bulgar Mihail, având grija unei așa de primejdioase vecinătăți, stătu totuși pe gânduri de pace, de rugă și mișcă pe socru-său, principele sârbesc Uroș, ce era-nsurat cu Anna, fiica regelui maghiar Bela IV, ca să ia asupră-i rolul de mijlocitor în această operă a împăcării. Primit de împăratul cu bunăvoință, prietenie și onori, Uroș alcătui cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
avîntul trimițîndu-l să se spele și să se culce, mucosul ăsta care stîrnea atîtea buclucuri. Pe urmă Îi spuse lui Susan să ia lucrurile mai ușurel, o să mai stea de vorbă despre asta, ce-ar fi să ieșim puțin? O rugă să se Îmbrace elegant și o duse să danseze pînă la patru dimineața. Au dansat sorbindu-se din ochi toată noaptea. Și au stat de vorbă. Grozav de bine o convinsese, fiindcă a doua zi Susan nu mai voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
din alea care-l strică și pe Dumnezeu... Era o fată grozavă de petreceri... — Nu-i vorba de nici o nostalgie, Îi explică Vlăjganul lui Lester; adevărul e că sînt niște reminiscențe. Lang nu Înțelese ce era cu reminiscențele și-o rugă pe Puicuța să-i traducă exact cuvîntul, care lipsea din vocabularul englezesc al Vlăjganului, poate că era prea complicat pentru asemenea ambianță. Puicuța Îi traduse și Vlăjganul putu să-și continue explicația: fata avea reminiscențe, rămăsese cu ambianța din anii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să încerce să îi bage lui Molly o lingură în gură, dar se lovea de dinții încleștați. Nu avea pic de succes. Acum, că Molly avea spectatori, nu era nici o șansă să mai mănânce ceva. —Papă puțin ou, dragoste, o rugă Clodagh. —De ce? Pentru că îți face bine. —De ce? Pentru că are proteine. —De ce? Pe lângă faptul că refuza mâncarea, Molly începuse recent jocul cu „De ce?“. Ceva mai devreme în acea zi întrebase de douăzeci și nouă de ori la rând „De ce?“. Clodagh încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
tot, spuse el, cu fața animată. — Nu pot. —Ba poți. Pot? — Dacă asta era geanta mea din piele de piton, nici nu mă gândeam, spuse ea, în încercarea de a trage de timp. Dar asta este veche și uzată, o rugă Jack. Și mânerul se rupe în curând. Îți iau alta. Haide! Simbolistica acestui act era seducătoare. Dar, pe de altă parte, să arunce o poșetă, plină de chestii de care avea nevoie, cum ar putea? Dar avea nevoie de ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
conservet eum... „Doamne, ține-mă sănătos, sînt claustrofob, o să am o criză de tahicardie dacă o mai ținem tot așa. Doamne, fie-ți milă și de slujitoarea Ta, Delphine. Vezi bine că nu mai poate“. Duhul Sfînt mi-a Împlinit ruga: lui Delphine i-a dat prin minte o idee genială. S-a prefăcut că leșină și, datorită ei, am putut părăsi acel coșmar. Am purtat-o În brațe sub privirea În trompe-l’œil a unei farandole de Îngerași. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
e întâmplător că Alecsandri l-a inclus pe Postum printre personajele sale. Fântâna Blanduziei stă, parcă, sub semnul odei II 14, care se deschide cu versurile : Hei, Postume, Postume, -n aprigă fugă/ se spulberă anii și-n van e-orice rugă,/ căci nici bătrâneții ce vine grozavă,/ nici morții nenfrânte n-aduce zăbavă . Ironic, Macedonski, luat drept model al personajului Zoil - după cum atestă, de pildă, scrisoarea lui Alecsandri către Ion Ghica din 9 ianuarie 1883 - constată identificarea bătrânului dramaturg cu protagonistul
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
intuind că adversitatea lor poate determina ruina Troiei : Ni tremură pământul supt noi, adâncul urlă/ Să ne rugăm acelor cari ne ocrotesc/ [...] Dar nu-i de-ajuns atâta. Pe lângă cei din cer/ Sunt și alți zei în adâncuri pe care ruga noastră/ Nu i-a cătat demult și ne urăsc (IV 3). Moartea lui Hector e pusă de Priam pe seama faptului că el a plecat la luptă într-un moment neprielnic (De ce n-ați spus că este un ceas oprit, că
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Uneori, opera antică și cea modernă se suprapun chiar în detaliu și se servesc de imagini și procedee identice : comune sunt, de pildă, lamen tația corului cu privire la inutilitatea oricărei tentative de a-i implora pe zei în favoarea lui Alkestis prin rugi la templul lui Apollon din Lycia ori la acela al lui Zeus Ammon sau termenul luat ca unitate de măsură a puterii manifestate de Ananke, fierul lucrat cu măiestrie de făurarii Chalibi, metal incapabil să reziste forței Necesității de neclintit
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
salvează însă făptura terestră a reginei, ci doar umbra ei, atribuindu-i gloria nemuririi : Din Doamna voastră mântuit-am umbra/ Pe care singuri zeii o mai au/ Nemuritoare (III, p. 244). Pan îi recomandă lui Admetos să-i adreseze Persephoneei rugi fierbinți pentru ca ea s-o așeze-n slava/ Esențelor (III, p. 244). În concepția influențată de platonism a lui Dan Botta, iubirea desăvârșită se împlinește în eternitate, adică în moartea văzută ca o trecere în lumea de dincolo a esențelor
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Întotdeauna și Își ținea În poală motanul negru. Nu Îmbătrînise nici măcar cu o zi și avea aceleași unghii magnifice, de ducesă, lungi și ascuțite. Îngerul Îi mărturisi că venea el Întrucît Dumnezeu nu avea de gînd să-i răspundă la rugi. Zacarías Îi spuse să n-aibă nici o grijă fiindcă, Într-un fel sau altul, avea să-i trimită el o odraslă. Se aplecă asupra ei, rosti cuvîntul Tibidabo și o sărută pe buze cu multă tandrețe. La atingerea acelor buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
șefii de lucrări, care căzuse bolnavă de tuberculoză, și, văzînd zelul și tandrețea emanate de fată, hotărîse s-o ia la el acasă, pentru a se ocupa de soția lui, Însărcinată cu cel ce urma să fie Întîiul său născut. Rugile ei fuseseră ascultate. În noaptea aceea, Jacinta Îl văzu din nou În vis pe Zacarías. Îngerul nu mai era Înveșmîntat În negru. Era gol și avea pielea acoperită de solzi. Nu-l mai Însoțea motanul, ci un șarpe alb Încolăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]