2,957 matches
-
sub numele de Intifada Al-Aqsa, după numele Moscheii Al Aqsa. În cursul ei și-au pierdut viețile circa o mie de evrei, mulți dintre ei civili. În deceniile 1980-2010 în opinia publică evreiască s-au ridicat plângeri împotriva construcțiilor și săpăturilor efectuate de către Waqful musulman pe Muntele Templului și în profunzimea acestuia, de asemenea au fost formulate și proteste ale musulmanilor contra excavațiilor arheologice efectuate de către Israel în jurul Muntelui. În anul 1988 Waqful a inițiat lucrări în scopul zidirii unei moschei
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
bătăliei nu poate fi localizată cu certitudine, dat fiind că sursa, cronica atribuită lui Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică. Astfel, mai multe locuri revendică legături cu locul de desfășurare a bătăliei (de obicei, în baza paralelelor lingvistice și unor săpături arheologice nu tocmai convingătoare), precum colina Rubín din apropiere de Podbořany (în Boemia), colina Úhošť de lângă Kadaň (în Boemia), Bratislava (Slovacia), Trenčín (Slovacia), Beckov (Slovacia), râul Váh river = Voga (Slovacia), Staffelberg lângă Bad Staffelstein (Bavaria), Burk în apropiere de Forchheim
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
ai armatei americane. Aceștia îl informează că naziștii, în cercetările lor privind forța ocultă, sunt pe urmele vechiului său mentor, Abner Ravenwood, care se află în posesia unei bucăți dintr-un artefact numit Sceptrul lui Ra și că aceștia fac săpături arheologice într-un vechi oraș numit Tanis. Indiana își dă seama că naziștii fac cercetări la Tanis deoarece cred că acolo se află îngropat Chivotul Legământului, obiectul biblic iudaic despre care se crede că ar conține ceea ce a mai rămas
Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute () [Corola-website/Science/325198_a_326527]
-
mreana ( Barbus barbus ), nisiparița ( Cibitis Romanica ), raci și altele. Resurse Naturale; petrol, lemn, pășuni, plante medicinale. ( Ibidem ). II. ISTORIA Grădiștea își are începuturile în negura istorie, având o vechime de peste 2000 de ani. În anul 1939, profesorul Dumitru Berciu, făcând săpături în punctul “La Cetate”, găsește “câteva resturi ale Culturii Coțofeni și urmele unei, Cetăți dacice”. Cetatea datează din perioada de trecere de la cultura Hallstatt (prima epocă a fierului - începe în jurul anului 1000 î.e.n.) la cultura LaTéne (a doua epocă a
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
respectiv IX - VIII, a. Chr. ( D. Berciu, Arheologia preistorică a Olteniei, 1939, pag. 202, 204; Floricel Marinescu, Cercetări din cetatea Hallstattiană de la Grădiștea, jud. Vâlcea, Studii și Materiale de Istorie Militară, 1981-1982, pag. 47 și urm. ) Cu ocazia efectuării unor săpături la cetea dacică din Grădiștea, sa stabilit că prin imediata apropiere a ei, trece un drum vechi de culme, denumit “Drumul Muierii”. Acest drum pleacă de la ieșirea din vechea cetate getică - Sucidava (Corabia) până la Sarmisegetuza. Același drum, “Drumul Muierii”, este
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Satul Buciumi reprezintă una din vechile așezări ale Trotusului din ținutul Bacăului. Se află așezat într-o zonă subcarpatica, la o depărtare de aproximativ 8 km de Municipiul Onești. Satul Buciumi este atestat documentar din timpul lui Ștefan cel Mare. Săpăturile arheologice efectuate în raza municipiului Onești au scos la iveală urme importante încă din perioada neolitica. În toamna anului 1978 în locuința săteanului Petrică Iftinca a fost descoperită o râșnita foarte veche de către locuitorul Ghiță Teaca, un pasionat cercetător amator
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Odaia-Veche, pe Dealurile Bucovului , în Tudoria și în Pădurea Academiei la punctul numit Fântâna cantonului s-au găsit urme ale trecutului nostru milenar. La Odaia Veche și pe Valea Ghiincioaei (Dealurile bucovului) cu ocazia arăturilor adânci de toamnă și a săpăturilor pentru plantarea viței-de-vie, între anii 1962-1964, s-au găsit ciocane și topoare din piatră șlefuită, ceramică, unelte din silex, precum și vârfuri de săgeți și de sulițe, datând din neolitic. Continuitatea de viață omenească este confirmată și de urmele unei cetăți
Râca, Argeș () [Corola-website/Science/324767_a_326096]
-
al proiectelor arheologice bazate pe documentare grafică. Una dintre cele mai valoroase lucrări ale sale o constituie explorarea sitului arheologic din zona mediterana datat în Epoca Bronzului, unde se aflau așezări că Tiryns și Troia (azi Hisarlık), unde a continuat săpăturile întreprinse de Heinrich Schliemann. S-a născut la Bamen (în apropiere de Düsseldorf) că fiu al pedagogului Friedrich . În 1872, este absolvent al gimnaziului umanist din Elberfeld, care astăzi îi poartă numele. În perioada 1873 - 1876, studiază arhitectură Greciei antice
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
care astăzi îi poartă numele. În perioada 1873 - 1876, studiază arhitectură Greciei antice la Academia de Arhitectură "Bauakademie" din Berlin. În 1877, la recomandarea arheologului Friedrich Adler, devine asistentul lui Richard Bohn care, alături de Ernst Curtius și Friedrich Adler, efectua săpături în situl Olympia, lucrare inițiată în 1874 și prin care se recuperau vestigiile Jocurilor Olimpice antice. Dörpfeld revine în Berlin și își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
își continua studiile iar în 1878, la numai 25 de ani, devine director tehnic în cadrul Institutului German de Arheologie de la Atena ("Deutsches Archäologisches Institut"). După încheierea lucrărilor de excavații de la Olympia, în 1882, este cooptat de Heinrich Schliemann pentru continuarea săpăturilor la ruinele vechiului oraș Troia. Dörpfeld duce la bun sfârșit aceste lucrări, chiar și după moartea lui Schliemann, și reușește să găsească semnificația clară a tuturor vestigiilor numeroase găsite acolo. Este îngropat în Grecia, pe insula Lefkada, la câțiva kilometri
Wilhelm Dörpfeld () [Corola-website/Science/326087_a_327416]
-
să supravegheze excavarea, Amin Effendi, a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea. Guvernul otoman i-a revocat lui Schliemann permisiunea de a săpa și l-a dat în judecată pentru a obține partea sa din comoară. Schliemann a continuat săpăturile la Micene. Acolo, cu toate acestea, Societatea Arheologică Greacă a trimis un agent pentru a-i monitoriza săpăturile. Mai târziu, Schliemann a cedat guvernului Imperiului Otoman unele comori în schimbul permisiunii de a săpa din nou la Troia. Acestea se află
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
lui Schliemann permisiunea de a săpa și l-a dat în judecată pentru a obține partea sa din comoară. Schliemann a continuat săpăturile la Micene. Acolo, cu toate acestea, Societatea Arheologică Greacă a trimis un agent pentru a-i monitoriza săpăturile. Mai târziu, Schliemann a cedat guvernului Imperiului Otoman unele comori în schimbul permisiunii de a săpa din nou la Troia. Acestea se află astăzi în Muzeul de Arheologie din Istanbul. Restul comorii a achiziționat în anul 1881 de către Muzeul Regal din
Comoara lui Priam () [Corola-website/Science/326095_a_327424]
-
turnul lui David” a căzut în mâinile romanilor la 28 Elul. Pe ruinele turnurilor lui Irod romanii au întemeiat tabăra legiunii a X-a Fretensis. Vestigii din această tabără - țigle și cărămizi cu amprenta semnului legiunii - au fost găsite în săpături arheologice efectuate la fața locului. Cuceritorii arabi au construit în acest loc un mare fort având o curte interioară. Mai apoi, cruciații, pentru necesitățile garnizoanei, i-au adăugat noi săli încăpătoare. În epoca mamelucilor Ayubizi pereții citadelei au fost trainic
Turnul lui David () [Corola-website/Science/326347_a_327676]
-
III-lea î.Hr. așezări prospere apar pe ambele maluri, cât și pe insulele râului aparținând unei civilizații indo-europene din Epoca Bronzului, care a atins culmea evoluției în jurul anului 1000 î.Hr. Evenimente violente, certificate de descoperirile arheologice din centrul orașului o dată cu săpăturile efectuate pentru fundațiile hotelului "Astoria", au pus capăt acestor așezări omenești. Primele așezări dacice apar în mileniul I î.Hr. În secolul al V-lea un grup de sciți se așază în regiune, dar au fost asimilați de către daci. Valea Mureșului
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
și „Historia Urbana” (Sibiu), publicații ale Academiei Române. Activitatea sa a fost distinsă cu mai multe premii: Stela Cheptea a efectuat cercetări arheologice la Iași, Baia, Hârlău, Cotnari etc. În anul 2001, a coordonat cercetările arheologice de la Curtea Domnească din Hârlău. Săpăturile arheologice efectuate la Biserica "Sf. Gheorghe" din Hârlău în anul 2001 au dus la descoperirea sub naosul actualei biserici a fundațiilor și ruinelor a două biserici mai vechi: una din a doua jumătate a veacului al XIV-lea și a
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
unor imobile cu prilejul construirii unui pasaj pietonal subteran. Cel mai vechi imobil descoperit acolo din secolul al XVII-lea. Începând din 2008, după începerea lucrărilor de consolidare și restaurare a Palatului Culturii, ea conduce echipa de arheologi care face săpături în zona fostei curți domnești. În august 2010, ea a anunțat că a descoperit, pe locul unde se construiește complexul Palas, fundațiile a 28 de locuințe vechi, dintre care trei locuințe din secolul al XV-lea, patru din secolul al
Stela Cheptea () [Corola-website/Science/322623_a_323952]
-
vechiul complex monahal din vremea lui Augustin. în anul 1011, catedrala a fost grav avariată în timpul incursiunilor vikingilor asupra Angliei. În timpul arhiepiscopului Lyfing (1013-1020) sau a succesorului său Aethelnoth (1020-1038), a fost adăugat catedralei un oratoriu al Sfintei Maria. Conform săpăturilor arheologice, oratoriul avea formă hexagonală, era flancat de turnuri și conținea tronul arhiepiscopal, mutat mai târziu în catedrală. Catedrala a fost distrusă de un incendiu în anul 1067, la un an după ce normanzii au cucerit Anglia și au instituit o
Catedrala din Canterbury () [Corola-website/Science/322672_a_324001]
-
așezare de tip adunat, formată pe terasele inferioare ale pârâului omonim, altitudinea în centrul satului fiind de 328 m. Zona cea mai veche a vetrei locuite, Strada Principală, se desfășoară pe malul stâng, constituind axa principală a satului. La Câlnic săpăturile arheologice demonstrează o continuitate de viețuire, începând cu așezarea neolitică și cea din epoca bronzului, la vestigiile dacice si romane, ori din epoca migrațiilor până în evul mediu. Numele localității, amintit mai întâi la 1269 (villa Kelnuk) este de sorginte slavo-română
Cetatea din Câlnic () [Corola-website/Science/322689_a_324018]
-
care l-a numit după o regină legendara din Beroea antică (Veria modernă). Arheologii au fost interesați de dealurile din jurul Verginei încă din 1850, considerându-se că orașul Aigai era localizat în apropiere și știind că dealurile erau movile funerare. Săpăturile au început în 1861, sub conducerea arheologului francez Leon Heuzey, trimis de către împăratul Napoleon III. În apropiere de Palatitsa au fost descoperite părți ale unei clădiri mari, considerată a fi fost unul dintre palatele din Antigonus III Doson (263-221), parțial
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
francez Leon Heuzey, trimis de către împăratul Napoleon III. În apropiere de Palatitsa au fost descoperite părți ale unei clădiri mari, considerată a fi fost unul dintre palatele din Antigonus III Doson (263-221), parțial distruse de un incendiu. Cu toate acestea, săpăturile au fost abandonate din cauza riscului de malarie. Arheologii au sugerat că în acest loc a fost orașul antic Valla, mit care a prevalat până în 1976. Descoperiri recente au datat palatul din timpul domniei lui Filip al II-lea al Macedoniei
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
Arheologii au sugerat că în acest loc a fost orașul antic Valla, mit care a prevalat până în 1976. Descoperiri recente au datat palatul din timpul domniei lui Filip al II-lea al Macedoniei. În 1937, Universitatea din Salonic a reluat săpăturile. Au fost găsite mai multe ruine ale palatului vechi, dar săpăturile au fost abandonate datorită izbucnirii războiului cu Italia în 1940. După război, s-au reluat săpăturile, iar în anii 1950 și 1960, a fost descoperită restul capitalei regale, inclusiv
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
Valla, mit care a prevalat până în 1976. Descoperiri recente au datat palatul din timpul domniei lui Filip al II-lea al Macedoniei. În 1937, Universitatea din Salonic a reluat săpăturile. Au fost găsite mai multe ruine ale palatului vechi, dar săpăturile au fost abandonate datorită izbucnirii războiului cu Italia în 1940. După război, s-au reluat săpăturile, iar în anii 1950 și 1960, a fost descoperită restul capitalei regale, inclusiv teatrul în care Filip al II-lea al Macedoniei a fost
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
Filip al II-lea al Macedoniei. În 1937, Universitatea din Salonic a reluat săpăturile. Au fost găsite mai multe ruine ale palatului vechi, dar săpăturile au fost abandonate datorită izbucnirii războiului cu Italia în 1940. După război, s-au reluat săpăturile, iar în anii 1950 și 1960, a fost descoperită restul capitalei regale, inclusiv teatrul în care Filip al II-lea al Macedoniei a fost ucis la nunta fiicei sale Cleopatra cu regele Alexandru al Epirului. Pe capacul larnax-ului lui Filip
Vergina () [Corola-website/Science/329672_a_331001]
-
în drumul lor spre patrie, după găsirea lânii de aur, când erau urmăriți de flota regelui Aetes ( Uliul), tatăl Medeei. Cercetările au început în 1926, sub conducerea istoricului Paul Nicorescu, și au fost continuate ulterior de către alți istorici și arheologi. Săpăturile arheologice au avut drept rezultat descoperirea vestigiilor aparținând diferitelor perioade istorice. Au mai fost descoperite și alte vestigii unicate, fără a se identifica perioada din care provin: monede, vârfuri de săgeți confecționate din bronz, delfinași olbieni, lingouri de bronz sub
Cetatea Argamum - Orgame () [Corola-website/Science/329918_a_331247]
-
Sukenik și mai târziu, după cucerirea locului de către Israel, în 1968 , și după aceea de către Ieshu Drey, D. Urman și ulterior, Zeev Maoz. În august 2003 a început proiectul lui Drey de reabilitare a clădirii. În a zecea zi de săpături a fost găsit un fragment de relief reprezentând o Menora, o dovadă pozitivă a caracterului sinagogal al construcției. Au urmat noi excavări în 2005 și ]n 2007 - anastiloza, adică reconstituirea a poziției exacted inițiale a elementelor desprinse din clădire. După
Umm al-Kanatir () [Corola-website/Science/328085_a_329414]