4,482 matches
-
au rămas șapte, în ciuda încercării lui Plutarh de a le spori numărul la șaisprezece. De aceea, s-ar fi cuvenit, poate, să vin aici șapte zile, împăcînd și prudența și nevoia de mare. Dar era prea puțin. Nu mă pot sătura de mare într-o singură săptămână. Trebuie să-mi asigur acum o rezervă de recunoștință pentru tot restul anului. E foarte important pentru cineva care a descoperit că aproape toate certitudinile sale s-au fisurat. La iarnă (din pricina iernilor când
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și merg prin săli fără prea mare folos. Mă opresc mai îndelung la niște vase enorme, brune, admirabil desenate. Pe unul dintre ele, o scenă de o savuroasă ironie. Ulise pe insula nimfei Calypso. E clar că Ulise s-a săturat de nimfă. Vagabondul are dor de ducă. E de șapte ani în insula Ogygia. Prea mult pentru o haimana. Nu-l încîntă, se vede, nici promisiunea, cunoscută, că, dacă va rămâne, va fi nemuritor. Ulise nu e omul care să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de-ale gurii pe masă. A avut, însă, o mare surpriză: rufăria din casă se înmulțea văzând cu ochii. De asemenea, și bucatele. Era întocmai ca minunea făcută de Iisus Hristos, când, numai cu cinci pâini și doi pești, a săturat în chip miraculos o mare mulțime de oameni înfometați. Bătrâna a căzut în genunchi și a mulțumit lui Dumnezeu pentru că i-a trimis în casă un asemenea pelerin. Unul dintre vecini, care a aflat întâmplarea cea minunată, a promis, la
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
Aprinderea de mațe e ca și trecută, pentru că de vro trei zile iar am apetit, durerea de urechi cred că va înceta cu venirea căldurelor și cred c-or trece toate celea cu vremea. E drept că m-am și săturat de ele. Banii lunari vă rog a-i trimite nemijlocit după primirea acestei epistole - căci sânt cu [1v] desăvârșire lipsit în momentul de față. Afară de cauzele, lesne de priceput, cari-și au naștere în boala mea, se mai adaogă și
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
n-o merit. Toate acestea nu le tăgăduiesc, toate acestea le-am mărturisit ție și te-am rugat să mă ierți. Prețuiesc pe de-altă parte sacrificiile cari mi le-ai făcut. Dar azi tu-mi spui că te-ai săturat de-a mai aștepta, că vrei să mergi la Viena, că ești tânără și viața ți-e deschisă, cu-n cuvânt îmi faci din nou tabloul unei vieți pe care eu n-o înțeleg. Eu nu mă opun fericirii tale
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
fără speranță și plin de amare îndoieli, îți scriu, iubite Chibici, și te rog să-mi lămurești poziția în care mă aflu. Eu aș vrea să scap cât se poate de curând și să mă întorc în țară, să mă satur de mămăliga strămoșească, căci aici, de când mă aflu, n-am avut niciodată fericirea de-a mânca măcar până la sațiu. Foamea și demoralizarea, iată cele două stări continue în care petrece nenorocitul tău amic M. Eminescu Adresa mea e: Michael Eminescu
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
și timp de o clipă, că înțeleg, în sfârșit, taina ființelor și a lumii. Dar oboseala pierea a doua zi și, o dată cu ea, taina; iar eu mă avântam din nou în vâltoare. Alergam astfel, gustând clipă de clipă fericirea dar nesăturându-mă niciodată de ea, fără a ști unde să mă opresc, până în ziua, până în seara, mai bine-zis, când muzica a tăcut și luminile s-au stins. Petrecerea la care am fost fericit.. Dar îngăduiți-mi să-l chem pe prietenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
să stric jocul și, mai cu seamă, să spulber reputația măgulitoare de care mă bucuram și al cărei gând mă făcea să turbez. "Un om ca dumneavoastră", mi se spunea cu amabilitate, iar eu simțeam cum pălesc de furie. Mă săturasem de stima lor, de vreme ce nu era generală, și cum ar fi putut fi generală, de vreme ce eu n-o puteam împărtăși? De aceea, cel mai bun lucru era să acopăr totul, judecată și stimă, cu vălul ridicolului. Trebuia cu orice preț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
cîrtit în pustia aceea împotriva lui Moise și Aaron. 3. Copiii lui Israel le-au zis: "Cum de n-am murit loviți de mîna Domnului în țara Egiptului, cînd ședeam lîngă oalele noastre cu carne, cînd mîncam pîine de ne săturam? Căci ne-ați adus în pustia aceasta ca să faceți să moară de foame toată mulțimea aceasta." 4. Domnul a zis lui Moise: Iată că voi face să vă ploaie pîine din ceruri. Poporul va ieși afară și va strînge cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
vedea slava Domnului, pentru că v-a auzit cîrtirile împotriva Domnului; căci ce suntem noi, ca să cîrtiți împotriva noastră?" 8. Moise a zis: "Domnul vă va da astă seară carne de mîncat, și mîine dimineață vă va da pîine să vă săturați, pentru că a auzit Domnul cîrtirile, pe care le-ați rostit împotriva Lui; căci ce suntem noi? Cîrtirile voastre nu se îndreaptă împotriva noastră, ci împotriva Domnului." 9. Moise a zis lui Aaron: "Spune întregii adunări a copiilor lui Israel: "Apropiați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
înspre pustie, și iată că slava Domnului s-a arătat în nor. 11. Domnul, vorbind lui Moise, a zis: 12. "Am auzit cîrtirile copiilor lui Israel. Spune-le: Între cele două seri aveți să mîncați carne, și dimineața vă veți sătura de pîine; și veți ști că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru." 13. Seara, au venit niște prepelițe și au acoperit tabăra; și dimineața, s-a așezat un strat gros de rouă în jurul taberei. 14. Cînd s-a luat roua aceasta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85084_a_85871]
-
cărării, atunci îi amiază... Mergeam cu ochii furați de toate frumusețile din jur. Auzul era mângâiat de tril păsăresc...M-am lăsat pradă tuturor chemărilor...În acest timp, veverițele au apărut hârjonindu-se pe poteca din fața mea. Nu mă mai săturam privind la acele făpturi făcute parcă din gingășie, zburdălnicie și inteligență...Mi se părea că ele fac totul pentru a mă înveseli pe mine...Ce minunăție! „Oare nu cam așa arată Raiul?!...” Am ajuns în poiană. Un hârzob cu lumină
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
păgubit. Era păgubit numai de acele răutăți ce-1 țineau încordat, cu care îmbuiba necazul și părăsirea lui. Pe cine să mai spioneze? De ce să se mai plîngă? ... Și ce folos, avea acum? Dar ce putea însemna acea comedie? Se săturase femeia și-1 zvîrlea?. Era să-i aducă acum pe altul! Să aibă alte încercări, alte turburări! Se deprinsese cu starea de lucruri. Sau poate căutau să scape complet de subt supravegherea lui? Poate că femeia, ca și banii ei
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
vată de zahăr colorată. Costeluș își auzi inima bătând. Încercă să aleagă cea mai frumoasă imagine din toate cele văzute pe cer. S-a gândit, s-a răzgândit... ,, Dacă aș avea o vată de zahăr așa de mare, m-aș sătura și le-aș da din ea tuturor copiilor... Uf! Dar se va termina în curând. Dacă aș avea o pară uriașă, aș mânca o parte așa cum e, proaspătă, apoi, din altă bucată ar face mama compot și din rest ar
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
Fiecare din noi cu metehne vădite ale trecerii anilor peste noi. Cu V. Balosin vorbeam la telefon și ne înțelegeam. Apoi căzu năpasta peste el pierzându-și total văzul, încât pe bună dreptate îmi spunea la telefon că „s-a săturat de întuneric”. La această pacoste i-a venit și alta... a căzut, cum cad în mod obișnuit bătrânii, și a rămas imobilizat la pat. De atunci vorbim tot mai rar... și ne înțelegem tot mai greu... până nu ne vom
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
așa cum clipele se lipesc una de alta, alcătuind o viață, zadarnice sunt, mai apoi, orice fel de strigări, de chemări, de căutări... și... de suferințe! Cum i s-a întâmplat, zic, flăcăului din povestirea de față. Căci, de îndată ce s-a săturat din plin, de dulceața primei clipe de dragoste, gata!, s-a și grăbit,înapoi, către întinsul necuprins din care venise, iar, mai pe urmă, când l-a apucat, iar, setea de dragostea primei clipe, aceasta dispăruse, pierzându-se în neant
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
la holoată. Hai, fiecare dintre noi - la rând! Să-și aleagă câte cinci. Ca să fim crezuți, acasă, că,în noaptea trecută, ne-am aflat la pescuit. Bine. Ce a mai rămas? Careva a evaluat: o-ho!, destul, ca să ne și săturăm, aici, pe loc. Pe la amiază, limbile au început a se cam împletici. Și au apărut,în cadrul trupei de undițari, temele dezbaterilor în asemenea ocazii. Prima a fost: s-a născut întâi beția, ori alcoolismul? Alcoolismul. Ba nu. Beția. Ba nu
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
e în privința prietenului său. ― Marta? Marta, băiete, e o femeie rea și clevetitoare, enervată că trebuie să șteargă de praf măcar la două zile, atâtea pendule și să țină ordine într-o "casă de nebuni", cum bodogăne ea. M-am săturat s-o aud. Și făcu un gest plictisit, disprețuitor, care arăta cât preț punea pe asemenea bârfe. Apoi, mormăi ceva ambiguu: ― Melancolia nu cruță pe nimeni, să știi. Și, la urma urmei, între liniștea sfinților și furia nebunilor nu e
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
hora. Țipetele vesele ale clarinetului și bufniturile tobei, amestecate cu praful stârnit de cizmele flăcăilor și de sandalele fetelor, luau monumentului orice nimb de solemnitate. Nimeni nu se gândea la cei "căzuți". Noi, copiii, cu atât mai puțin. Când ne săturam să căscăm gura la horă, ne aduceam și noi obolul la lipsa de respect față de istorie, hîrjonindu-ne pe grilajul care era prea scund ca să poată apăra monumentul. 11. Evenimentele la care se raportau oamenii din Lisa erau puține. Ziceau: "Asta
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pădure, mulțumindu-ne să ciulim, din când în când, urechile pentru a ne asigura că se auzeau sunetele tălăngilor. Fiecare cunoștea ce sunet scoteau tălăngile de la vacile sale așa cum un violonist își poate recunoaște și pe întuneric vioara. Când ne săturam de zmeură, de alune, de fragi, de afine sau de mure, făceam un foc zdravăn, frigeam bucăți de slănină înfipte în țepușe și picuram untura pe pâine. Apoi, improvizam tot felul de jocuri, ca să treacă timpul. Știam că n-aveam
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
era, într-adevăr, excelent. Julius s-a convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că s-a săturat de atâta praf și de atâta plictiseală, dar...". Nu urmă, însă, nimic după "dar". Îl asigura doar că Nelly nu i-ar simți lipsa. "Ea le are pe prietenele ei. Și ar scăpa de tot ce aude pe seama mea". Îl
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
parcă În altă parte, pînă cînd simți privirea lui Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine la Chosica, că de asta venise, le lăsă cu gura căscată pe toate. Își făcuseră apariția și cîteva fete mai mari, din ciclul superior și-l copleșiră cu duioșia și drăgălășeniile lor, Îl sărutară pe obraji pînă ce se sătură. Atunci Începură să-l asalteze cu Întrebările: cînd avea să meargă la școală și cîți ani avea. El le spuse că Împlinea șase ani la vară și că lua lecții acasă cu domnișoara Julia. Le spuse că știa să citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Tot ce-ar fi putut povesti era puțin pe lîngă ce văzuseră, În sfîrșit, de asta se vor ocupa cronicile mondene cu „inimitabila lor neghiobie“, cum spunea Juan Lucas. O să tot vorbească despre călătoria lor pînă cînd ceilalți o să se sature să-i tot asculte... În chestiunea asta nu mă amestec: aparține eului profund al locuitorilor Limei; niciodată nu va fi perfect lămurită: nu se va ști dacă vor să călătorească sau nu, În „cronicile mondene“ sînt gata să jure că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ascultînd povestea, la urma urmei și Martinto Îi retezase pînă atunci urechea dreaptă de nouăsprezece ori și el nu reușise decît să-l Împungă În burtă de unsprezece. Figura cu nisipul o Învățase de la Cornell Wilde la cinematograf și se săturase de nerușinarea grasului, care nu respecta nici una din regulile duelului. Erau În toiul luptei, În dreptul băltoacei de lîngă șanțurile din fundul curții și grasul se năpustise asupra lui fără nici o tehnică, așa poate să cîștige oricine, dar deodată Julius și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]