22,145 matches
-
televizor. Singurul remediu pentru antigel e să-i golească stomacul. Apoi să i-l umple cu cărbune activat. Să găsească o venă și să-i pună o perfuzie cu etanol. Alcool pur de cereale ca să-i deblocheze rinichii. Ca să-mi salvez cățelușa, puișorul meu, trebuie s-o îmbăt turtă. Asta înseamnă o nouă vizită la Doctorul Ken, care spune, sigur, săptămâna viitoare e foarte bine pentru interviu. Dar mă avertizează că viața lui nu-i foarte palpitantă. Îi spun să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din fosta Uniune Sovietică. În care apar altfel de copii vedetă: școlari ruși cărora nu le-a crescut încă părul pubian sugându-le-o unor babalâci grași. Fetițe din Cehia care încă n-au ciclu, futute în cur de maimuțe. Salvez toate fișierele astea pe un singur CD subțire. Într-altă noapte îi pun lesa lui Skip și risc o plimbare lungă prin cartier. Mă întorc la apartament cu buzunarele pline cu pungi de sandviciuri din plastic și plicuri de hârtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în același cadru cu ea, te împroșca cu scuipat la fiecare cuvânt. Scuipatul ei steriliza totul: era mai mult gin decât salivă. Sorbind din vinul roșu, Ken Wilcox spune că viața lui de acum e mult mai importantă. Vindecă animale. Salvează câini. Cu fiecare înghițitură, vocea lui se fărâmă în cuvinte tot mai tărăgănate. Chiar înainte să închidă ochii, întrebă ce mai face Skip. Skip, cățelușa mea. Și-i zic, bine, îi merge de minune. Și Kenny Wilcox spune: — Bine. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
care părea atât de fericit. Die reinste Freude ist die Schadenfreude. Săptămâna asta cățelușa mea sormonește, scoate din pământ un bulb și-l mănâncă. Iar eu sun veterinar după veterinar, încercând să găsesc pe cineva care ar putea s-o salveze. În momentul ăsta banii nu-s o problemă. Pot plăti oricât. Eu și cățelușa avem o viață minunată. Suntem atât de fericiți. Sunt încă la telefon, răsfoind paginile galbene, când Skip a mea, când puiul meu, nu mai respiră. 6
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Doar o altă scuză pentru o bătălie. Nu, iubim războiul. Războiul. Foametea. Molima. Ne propulsează drept către iluminare. — E-n firea unui suflet foarte foarte tânăr, spunea domnul Whittier, să încerce să facă lumea mai bună. Să încerce să-i salveze pe toți de porția lor de suferință. Am iubit întotdeauna războiul. Ne naștem știind că pentru asta suntem pe lume. Și iubim bolile. Cancerul. Iubim cutremurele. În parcul ăsta de distracții căruia îi spunem planeta Pământ, domnul Whittier zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
gută. Fiecare supraviețuitor suferind, cu douăzeci de kile mai gras decât în ziua când am fost luați ostatici de domnul Whittier. Desigur, fiecare dintre noi dorea să lase destulă mâncare ca să ajungă până aproape de clipa în care aveam să fim salvați. Alea două zile în care aveam să postim cu adevărat, înfometați și suferinzi, le-am fi putut lungi până la vreo două săptămâni în poveste. În carte. În film. În miniserialul de televiziune. Am flămânzi doar atât cât să căpătăm ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
sus, și cere: „Scalpel!”. În versiunea bazată-pe-o-poveste-adevărată, fierbem apă. Îi dăm domnului Whittier să bea înghițituri de coniac, să muște un glonț. Îi tamponăm Sfântului fruntea cu un burețel în vreme ce un ceas ticăie sonor tic-tac, tic-tac. Victimele cu suflet nobil salvând personajul negativ. Așa cum am alinat-o și pe Lady Zdreanță. În realitate, stăm locului. Fluturând din mâini să dispară mirosul. Poate ne întrebăm cum va juca Whittier scena până la capăt, dacă va scăpa sau va crăpa. Avem mare nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
nu din toți bojocii. Cel puțin până când povestea noastră nu va putea deveni un film bun. Până când fiecare dintre noi nu va deveni un personaj îndeajuns de slab ca să fie jucat de un actor celebru. O poveste care să ne salveze de toate poveștile din trecutul nostru. În hol, în fața cabinei domnului Whittier, Sora Justițiară bate cu pumnul în ușă, strigând: — Hei, Whittier! Azi-dimineață vei fi tras la raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
raspundere pentru multe. Și îi vezi aburul răsuflării la fiecare cuvânt. Soarele n-a răsărit încă. E frig și pute. Mâncare ioc. Noi ceilalți îi spunem Sorei Justițiare: șșș. Oamenii de afară ar putea auzi și ar veni să ne salveze. Încuietoarea scoate un clic și usa cabinei se deschide, dezvăluind-o pe doamna Clark în halatul ei lărgit din flotir. Are pleoapele roșii, pe jumătate căzute, și iese în hol închizând ușa în urma ei. Ascultă, madam, zice Sora Justițiară. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
mână ținând cotul celeilalte ca un leagăn pentru niște sâni aleși de o femeie mult mai curajoasă. O femeie cu o spinare mult mai solidă. Sânii ăștia îi amintesc acum de toate greșelile despre care ea crezuse c-o vor salva. Pleoapele ei sunt tatuate cu portocaliul care arăta atât de șic acum douăzeci de ani, buzele ei mai întâi siliconate, de mărimea și forma unor ventuze, apoi tatuate cu nuanța uitată a unei piersici atinse de brumă. Frizura și hainele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
vezi e de ajuns pentru a-i omorî pe cei mai mulți dintre oameni. Și poate că vampirii nu mor pentru că nu se pot vedea în poze sau în oglindă. — Oricât montaj am fi făcut, spune doamna Clark, nu ne-ar fi salvat. Toate exercițiile de aerobic și operațiile estetice din lume nu i-ar fi putut face să arate așa cum își închipuiau înainte să vadă înregistrarea. Tot ce-au văzut au fost două animale lipsite de păr, cu pielea de un roz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
de nailon și mai tare, și zice: — Tu mi-ai făcut-o. În momentele astea toți căutăm câte-o chestie mai extremă. Cu toții vrem ceva care să ne umfle rolurile. Să ne pună personajul în centrul atenției după ce vom fi salvați. Și-n plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
plus e și un mod de-a hrăni pisica. Cel care se va putea lăuda cu cea mai mare suferință, cu cele mai multe cicatrici, acela va avea rolul principal în mintea publicului. Dacă lumea de afară ar sparge ușa să ne salveze chiar acum, Directoarea Tăgadă ar fi cea mai chinuită victimă, arătându-le cioturile degetelor retezate de la mâini și picioare, etalându-le ca să stârnească compasiune. Devenind personajul principal. Cel din segmentul A al oricărui talk-show. Ceea ce înseamnă că noi, restul, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Fără-Mațe. Lângă ei, satârul e împlântat în masa lungă de lemn: stafia domnului Whittier așteptându-și următoarea victimă. Ștergându-și nasul într-o parte, domnișoara Hapciu îl întreabă dacă i-a spus și Tovarășei Lătrău despre îndrăgosteala asta. După ce ne salvează, în timpul campaniei de marketing și promovare media, cei doi care s-au zbătut să fie împreună va trebui măcar să se prefacă îndrăgostiți. Cum se comportă aici nu contează, dar după ce se deschid ușile va trebui să se sărute și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
deja din degete. La fel și Sora Justițiară - și de la mâini și de la picioare - cu același cuțit de dezosat pe care Lady Zdreanță l-a împrumutat de la Bucătarul Asasin pentru a-și tăia urechea. Planul lor e ca după ce suntem salvați, să spună lumii cum le-a torturat domnul Whittier, ciopârțindu-le bucățică cu bucățică în fiecare zi în care n-au fost în stare să producă o capodoperă. Sau doamna Clark s-a ocupat cu tăiatul în vreme ce domnul Whittier ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
soției moarte demult, fata asta moartă e sărutată de milioane de oameni. Timp de generații, milioane de necunoscuți și-au atins buzele de ale ei, exact buzele fetei înecate. Pentru tot restul istoriei, pretutindeni în lume, oamenii vor încerca să salveze aceeași femeie moartă. Femeia asta care nu dorea decât să moară. Fata transformată în obiect. Nimeni nu spune propoziția de mai sus. Dar nimeni n-a avut de ce s-o spună. Așa că, anul trecut, Cora Reynolds împreună cu alții se duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
înainte să le dea altui bărbat, Cora a stors Superglue în vaginul fetiței. În gurile ambilor, lipindu-le limbile de cerul gurii. Pentru a le încleia buzele. Apoi a stors lipici și în dos, să le închidă anusurile. Să-i salveze. Cu toate astea, în ziua următoare, un detectiv a întrebat-o dacă n-avea o lamă pe care o putea folosi. Sau un cuțit X-Acto. Sau un briceag automat. Și când l-a întrebat: „De ce? La ce-i trebuia?”, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nimeni n-a simțit strângerea ei de inimă din clipa aia. A înlemnit acolo. Asta facem noi: ne transformăm pe noi înșine în obiecte. Transformăm obiectele în noi înșine. Milioanele alea de oameni din toată lumea care încă încearcă s-o salveze pe Betty Suflătoarea. Poate c-ar trebui să-și vadă de-ale lor. Poate că-i prea târziu. Copiii, zice directoarea, sunt ăia care rup păpușile. Așa a fost mereu. Copiii abuzați abuzează și ei de ce pot. Fiecare victimă găsește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
trupurile lor de silicon. O să le spulbere chipurile. Sfârcurile și nasurile. N-o să rămână nimic în care vreun bărbat să vrea să-și bage scula. O să facă la fel cu Betty Suflătoarea. Și o să se împuște și ea. Ca să-i salveze. Să ne înțelegem. Nimeni nu spune că a făcut bine. Nimeni nu spune nici măcar că nu era nebună. Și totuși a învins. Exact asta fac oamenii: transformă obiectele în persoane, persoanele în obiecte. Înainte și înapoi. Cu aceeași măsură. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
JUNIMEA, Iași ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 DANIELA MAXIM REMEMBER EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Mamei mele PROLOG În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
înfipt în pântec. Sanda i-a fost alături îngrijind-o, hrănind-o, citindu-i, cu o dragoste pe care numai inima de mamă o putea oferi. I-a povestit coșmarul prin care trecuse în lupta cu doctorii pentru a-i salva viața. Sătui de cartușe cu țigări și baxuri de cafea îi ceruseră bani. Sanda nu-i avea. Ceru ajutorul lui Dali. Bărbatul luă legătura cu medicii și rezolvă problema în modul cel mai elegant cu putință, dând dovadă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să ajungă cu Rosti la un astfel de moment, de ce nu era el băiatul alături de care să vadă un film atât de frumos. Constata cu tristețe o anormalitate a relațiilor dintre oameni, prezentă peste tot în jurul ei. Unchiul Dali îi salvase viața dar nu știuse niciodată să-i arate c-o iubește. Dimpotrivă, lăsase întotdeauna impresia că are ceva împotriva ei. Rosti ținea la ea, era convinsă de asta și la rândul lui știa că fata îl place. Ea nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doua zi de la serviciu și își va lua hainele în lipsa ei. Pleca. Fără nici o altă explicație, fără a spera într-o neașteptată îngăduință... În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva... Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și rațiune, fu convinsă că știa ce se întâmplă în sufletul bărbatului ei. O părăsea, cu inima strânsă, pentru o altă femeie. Radu nu mai era al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
în ultima clipă că este reținut și ea fu nevoită să facă față singură la una din întâlnirile programate. Inspirată și bine pregătită, doamna Noia profită de faptul că acest potențial client fusese un personaj ușor de citit și-l salvă pe Bariu de la un alt eșec. La întoarcere, se cufundă în scaunul din spatele biroului, încercând să gândească limpede la ceea ce avea de făcut. Se legase de acest bărbat bine pregătit și cu o educație impecabilă care, fire prea sentimentală, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
sută de mile de Kuala Lumpur, unde lacheii imperialismului Își caută scăparea În ascunzișuri. Ei și-au Închipuit că ne-ar fi frică. Ei și-au Închipuit că n-o să Îndrăznim. Ei și-au Închipuit că puterea Americii are să-i salveze, dar nu va fi așa. Imperialismul anglo-american, care se străduie să controleze lumea liberă va fi zdrobit În sud estul Asiei. Vor cunoaște aceeași soartă de care au avut parte francezii În Vietnam. În ultimele săptămâni, o importantă flotă britanică
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]