3,304 matches
-
Makarov, mâna dreaptă a lui Imran Zakhaev și a lui Al-Assad lansează o bombă nucleară asupra orașului, ucigând peste 30.000 de soldați din trupele USMC, printre care și Peter Jackson și locotenentul Vasquez. Sgt. Griggs se alătură regimentului britanic SAS al căpitanului Price și îl vor căuta pe Al-Assad în Azerbaijan. Aceștia îl găsesc ascuns într-o cabană, iar Price îl ucide, imediat după ce află, în urma unei convorbiri telefonice, că în spatele atacurilor se afla teroristul ultranaționalist rus, Imran Zakhaev. Un
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
nucleare, pe care Price și cu căpitanul lunetist MacMillan au încercat să-l ucidă printr-o operațiune secretă înPripiat (Ucraina) de lângă Cernobîl, din anul 1996, însă fără succes, glonțul puștii cu lunetă retezându-i brațul stâng al liderului terorist. Regimentul SAS îl va urmări apoi pe fiul liderului terorist, pe Victor Zakhaev, dar imediat după ce îl găsesc, acesta se sinucide prin împușcare. După ce Soap și Price îl eliberează pe Griggs care fusese luat ostatic, Imran Zakhaev lansează două rachete nucleare dintr-
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
două rachete nucleare dintr-o bază nucleară din Munții Altai, având ca destinație Megalopolisul BosWash de pe coasta estică a Statelor Unite. Price, Soap și Griggs se infiltrează în baza nucleară și dezactivează rachetele, dar Zakhaev încearcă să scape cu elicopterul. Regimentul SAS este urmărit de forțele ultranaționaliste și de elicopterul în care se afla Zakhaev și înconjurat pe un pod, unde Griggs și Gas sunt uciși printr-un schimb de focuri, iar Price și Soap sunt răniți. În final, Soap, care era
Call of Duty 4: Modern Warfare () [Corola-website/Science/313752_a_315081]
-
țină neatârnată tot începutul veacului al XVI-lea. Mai apoi, luptele pentru domnie dintre urmașii marelui voievod au slăbit țara și lumina ei s-a întristat. La 1612, pe vremea când înfloresc teii, la locul care se cheamă Cornul lui Sas Ștefan Tomșa și Elisabeta Movilă cu oaste adunată de mercenari și pământeni se înfruntau pentru putere.”". După instalarea lui Ștefan Tomșa al II-lea (Ion Besoiu) ca domn al Moldovei cu ajutorul turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
turcilor, boierii fugari rămași credincioși fostului domnitor Constantin Movilă și mamei acestuia, Doamna Elisabeta (Dina Cocea), și câțiva magnați polonezi au strâns o oaste de mercenari și au invadat țara în vara anului 1612. Bătălia are loc la Cornul lui Sas, pe malul Prutului, iar oastea moldovenească a lui Tomșa învinge, cu ajutorul hoardei tătarilor din Bugeac conduse de hanul Temir Bey (Colea Răutu). În timpul luptei, căpitanii de oști Tudor Șoimaru (Vasile Boghiță) și Simeon Bârnovă (Amza Pellea) îl salvează viața hanului
Neamul Șoimăreștilor (film) () [Corola-website/Science/314041_a_315370]
-
(n. 1950, Cârța, județul Sibiu) este un scriitor sas, care a scris în dialectul săsesc și în limba germană, originar din România. a lucrat ca jurnalist la publicațiile de limba germană Die Woche din Sibiu și Neuer Weg din București. În perioada 1985-1990 a fost publicist liber profesionist. De
Friedrich Schuster () [Corola-website/Science/314152_a_315481]
-
rândul lor cu ochi buni invazia Țărilor de Jos. Unul dintre aceștia, colonelul Hans Oster, ofițer al serviciului de informații ("Abwehr"), a început în martie 1939 să transmită informații secrete prietenului său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla și data la care urma să fie declanșat atacul "Fall Gelb". Aceste informații au ajuns la dispoziția serviciilor aliaților occidentali tot prin intermediul atașaților militari. Guvernul olandez nu a luat în serios aceste informații datorită unei
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
atașaților militari. Guvernul olandez nu a luat în serios aceste informații datorită unei serii de alarme false - data de declanșare a atacului a fost modificată de mai multe ori în așteptarea unor condiții meteo mai favorabile. Faptul că Gijsbertus J. Sas a estimat corect datele atacurilor asupra Danemarcei și Norvegiei a trecut neobservat În ciuda faptului că el a identificat divizia blindată care urma să atace Fortăreața Olandei din Brabantul de Nord și a avertizat guvernul cu privire la planurile germanilor pentru capturarea reginei
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
blindată care urma să atace Fortăreața Olandei din Brabantul de Nord și a avertizat guvernul cu privire la planurile germanilor pentru capturarea reginei, strategia defensivă olandeză nu a fost adaptată realității, miniștrii neînțelegând informațiile în cadrul unui cadru mai larg. Pe 4 mai, Sas și-a avertizat guvernul cu privire la iminența atacului german. Acest avertisment a coincis cu nota informativă trimisă de Papa Pius al XII-lea. Când Oster i-a telefonat prietenului să spunându-i doar „Mâine, în zori”, trupele olandeze au fost puse
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
au fost eliberați pentru că nu era nici un motiv pentru ca să fie judecați". Nici autoritățile statului și nici o biserică ortodoxă nu a menționat, însă, că o mică mișcare penticostală săsească, a luat ființă în jurul orașului Mediaș, din Transilvania. Această trezire penticostală în mijlocul sașilor luterani din Transilvania a început în anul 1919 la Dârlos, prin intermediul unor săsoaice baptiste care au fost influențate de o penticostală venită din SUA. Michael Thellmann a fost botezat cu Duhul Sfânt în anul 1923 și a primit botezul în
Uniunea Penticostală din România () [Corola-website/Science/314325_a_315654]
-
este centrul istoric vechi al municipiului Sighișoara, județul Mureș, România. Construit în secolul XII de coloniștii sași sub denumirea latină "Castrum Sex" și păstrat în mod aproape neschimbat până astăzi, ea este locuită și în prezent. În 1999 cetatea a fost înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Cetatea este amplasată pe malul sudic al râului Târnava
Cetatea Sighișoara () [Corola-website/Science/314393_a_315722]
-
european de la Cracovia prin Galiția, Liov Cernăuți, Siret, Suceava, Spre sud la Dunăre. Nicolae Costin vorbind despre descălecarea lui Dragoș (1288 - n.a.) zice: "Și așa sau aședat venind și alți Moroșeni pre unde le-au plăcut locul, pe sub munte: Români, Sași și unguri, Sucéva târgul l'au descălicat nisce cojocari; Soci se chiamă unguresce cojocar; iar Sucéva = Cojocărie". Unele izvoare străine (Cronica lui OttoKar de Stiria și Historia lui Jan Dlugosz) au lăsat să se întrevadă existența uneia sau mai multor
Istoria Sucevei () [Corola-website/Science/313290_a_314619]
-
Turnișor (în dialectul săsesc "Neppenderf, Nâpndref, Naepmdref", în , în ) este în prezent un cartier al municipiului Sibiu. Așezarea a fost întemeiată de sași și este atestată documentar din anul 1336. După 1734 aici s-au stabilit și landleri. Localitatea a fost încorporată municipiului Sibiu după cel de-al Doilea Război Mondial. În anii 1980, în cadrul politicii de sistematizare inițiate de guvernul României socialiste
Turnișor, Sibiu () [Corola-website/Science/313777_a_315106]
-
66 maghiari, 58 țigani, 13 cehi și slovaci ș.a. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 1.085 evanghelici (luterani), 1.035 ortodocși, 97 greco-catolici, 48 romano-catolici, 43 reformați (calvini) ș.a. Aici a activat ca paroh luteran arheologul și naturalistul sas Johann Michael Ackner (1782-1862). În anul 2004 a fost realizată de Eva Stotz o coproducție gemano-română, cu durata de 55 minute, care poartă titlul "Atingerea pământului". În contextul emigrării masive a sașilor transilvăneni în Germania, sate întregi au rămas părăsite
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
a activat ca paroh luteran arheologul și naturalistul sas Johann Michael Ackner (1782-1862). În anul 2004 a fost realizată de Eva Stotz o coproducție gemano-română, cu durata de 55 minute, care poartă titlul "Atingerea pământului". În contextul emigrării masive a sașilor transilvăneni în Germania, sate întregi au rămas părăsite, iar configurația etnică a populației Transilvaniei s-a modificat complet în doar câțiva ani. Filmul urmărește viața puținilor sași rămași să locuiască în satul Gușterița / Hammersdorf.
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
de 55 minute, care poartă titlul "Atingerea pământului". În contextul emigrării masive a sașilor transilvăneni în Germania, sate întregi au rămas părăsite, iar configurația etnică a populației Transilvaniei s-a modificat complet în doar câțiva ani. Filmul urmărește viața puținilor sași rămași să locuiască în satul Gușterița / Hammersdorf.
Gușterița, Sibiu () [Corola-website/Science/313781_a_315110]
-
(în germană "Sieben Stühle", în latină "Septem Sedes") se numea un teritoriu de pe Pământul Crăiesc ("Königsboden") din Transilvania (în germană "Siebenbürgen", adică "șapte cetăți": Sibiu, Brașov, Mediaș, Sighișoara, Sebeș, Rupea, Bistrița), reprezentând unitățile adminstrative ale sașilor transilvăneni, din secolul al XII-lea până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. În 14 iulie 1349 este prima mențiune a faptului că existau cele șapte scaune ("Sieben Stühle") constând din "Scaunul principal" ("Hauptstuhl") de la Sibiu ("Cybininum") și cele șapte
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
numai regelui Ungariei. Scaunele și districtele erau conduse de un jude al locului, denumit și "jude scăunal" (în germană "Stuhlrichter" , în latină "judex sedis" sau "judex terrestris") asistat, mai târziu, de un comandant militar. Cea mai înaltă funcție administrativă a sașilor era cea de "jude al scaunului de Sibiu" (în germană "Stuhlrichter von Hermannstadt", în latină "judex Cibinensis")., Din 1453 scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
scaunul Tălmaciului și cel al Săliștei au fost încorporate scaunului Sibiului, ca filiale ale acestuia, până la desființarea Universității Săsești după instaurarea dualismului austro-ungar. Organele de conducere ale scaunelor aveau următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
următoarele atribuții principale: Înainte de a-și forma o organizare laică, administrativă, sașii aveau o organizare ecleziastică care încorpora prin decanate și capituli aproape toată populația săsească. Administrația săsească laică s-a născut ulterior și nu cuprindea toate regiunile locuite de sași, cunoscându-se faptul că în zonele în care s-au așezat existau și sate locuite de secui, maghiari și mai ales români. Din inițiativă regală, Prepozituria Sibiului îngloba în administrarea sa majoritatea populației săsești din această regiune. Funcția de prepozit
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
anul 1224, emisă de regele Andrei al II-lea al Ungariei, s-au desființat toate comitatele transilvănene cu excepția Comitatului Sibiului, acestuia din urmă atribuindu-i-se ca teritoriu component și pământurile cuprinse între Orăștie și Drăușeni (Baraolt). Dacă colonizarea de către sași în secolul al XI-lea și al XII-lea s-a făcut în grupuri izolate, începând cu secolul al XIII-lea regele Andrei al II-lea a dorit unificarea acestora administrativ și juridic, într-un singur ""popor"" ("unus sit populus
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
distribuirea taxelor regale, probleme de ordin financiar și administrație, precum și cu mobilizarea armatei, cea mai înaltă instituție din provincia Sibiului fiind Congregația Scăunală. Cum scaunele săsești nu constituiau un teritoriu unitar, este simplu de constatat că numeroase sate înființate de sași făceau parte din pământurile nobiliare și al comitatelor populate de români și alte neamuri, putându-se enumera astfel teritoriile din Podișul Secașelor, pamânturile dintre cele două Târnave și nordul Transilvaniei. În plus, față de scaunele astfel constituite, aveau o administrație proprie
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
începutul secolului al XIV-lea de comitele secuilor. Jurisdicția nobiliară asupra districtului Bistrița s-a desființat începând din anul 1330 de când comunitatea săsească a început să-și aleagă în mod liber judele. Începând din anul 1366, Ludovic I amplifică drepturile sașilor și desemnează pentru Bistrița ca instanță de apel, Scaunul Sibiului. Mai târziu, după cea de a doua jumătate a secolului al XV-lea, reprezentanții celor Două Scaune, ai districtelor Bistrița și Brașov precum și ai satelor Vinț și Vurpăr, participau în
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
celor Două Scaune, ai districtelor Bistrița și Brașov precum și ai satelor Vinț și Vurpăr, participau în mod frecvent la adunările celor . În anul 1486 Matia Corvin a confirmat diploma andreiană și i-a extinds efectele asupra tuturor regiunilor locuite de sași de pe pământul regal ("fundus regius"). În acest fel ia ființă Universitatea Săsească ("Universitas Saxorum") în anul 1487 prin întrunirea reprezentanților celor Șapte Scaune, ai celor Două Scaune și ai districtelor Bistrița și Brașov. Dacă puterea administrativă aparținea în primele secole
Șapte Scaune () [Corola-website/Science/313803_a_315132]
-
A lucrat aici până în 1989. este considerat unul din cei mai profilați și competenți specialiști în domeniul arhivisticii. A publicat 25 de cărți și broșuri, peste 100 de articole științifice rezultate din cercetările întreprinse cu privire la Johannes Honterus(1498-1549), reformator al sașilor transilvăneni. A scris și multe lucrări despre orașul Brașov și alte așezări din Transilvania, a făcut cercetări privind fabricarea hârtiei, la tipografiile și la sistemul breslelor din Transilvania. A publicat și articole în ziarul de limba germană Neuer Weg, cum
Gernot Nussbächer () [Corola-website/Science/313788_a_315117]