6,494 matches
-
Mărul era putred, nu se mai putea face nimic, trebuia distrus, zicea; toate mergeau din rău În mai rău, era convinsă. Planeta putea - lovită de coada unei comete, numai gheață - să ajungă, peste noapte, un deșert de zăpadă, ziceau unii savanți; ar fi fost un semn, Înainte de a fi arsă de tot de soare, cum spuneau alți savanți că, negreșit, se va Întîmpla cîndva, teorie pe care bunica o trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
mai rău, era convinsă. Planeta putea - lovită de coada unei comete, numai gheață - să ajungă, peste noapte, un deșert de zăpadă, ziceau unii savanți; ar fi fost un semn, Înainte de a fi arsă de tot de soare, cum spuneau alți savanți că, negreșit, se va Întîmpla cîndva, teorie pe care bunica o trecea și În seama ei; dar, pînă atunci, Amsterdamul era viu, un oraș cu adevărat liber; poate și Antonia ar fi luat-o razna, de-ar fi petrecut o
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Cornelii ce puteau naște perechi-perechi de frați Grachi! Inutil, sentința fusese pronunțată de Antonia și nu avea să fie decît una: focul! Nu purificator ! Pentru că și Sodoma arsese! Focul distrugător! Nimic, pe urmă! În vecii vecilor! Neînduplecată femeie! Și mulți savanți spuneau că Pămîntul se va aprinde cîndva, pentru că se va apropia prea mult de soare; alții ziceau că va Îngheța; deocamdată, oamenii erau tot mai preocupați să Încingă planeta, se topeau ghețarii, creșteau apele, trecînd peste maluri, cum să se
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
să mai purifice? Distrugător, așa Îl vroia Antonia, atunci cînd o apuca! Nimic! Pustiu! Vid! Și nici atunci nu avea Rusoaica siguranța deplină că din acel nimic nu se va ridica iarăși om, o neliniștea mult asta, obsedant. Zicea un savant că universul din nimic se ivise, avea el o teorie. Prostul! Nu se iviseră toate cele din vînt, nici măcar din vînt, iar dacă se petrecuse una ca asta, vîntul tot de Dumnezeu fusese lăsat, să vadă neghiobul cum stătuseră, cu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
rai. Să vadă de acolo, de sus, cum se tot ticăloșesc cei de jos. Dar cum viața ei ar fi fost acolo veșnică, ar fi ajuns să vadă și sfîrșitul lumii, inevitabil; se răcea Soarele, spuneau asta o mulțime de savanți. Deocamdată, Pămîntul se tot Încălzea, chiar În ziua aceea era teribil de cald În Los Angeles, niciodată, se spunea, nu fusese un septembrie mai fierbinte, mai dogoritor chiar decît vara care trecuse. Și la Copenhaga era mai cald decît de
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Victor și-a publicat primele poezii în revista școlii, noi toți am fost convinși că va deveni un mare scriitor. Cînd a început să cîștige primele concursuri școlare de matematică a devenit evident că Victor urma să devină un mare savant. Problema este însă că Victor era bun și la sport, mai ales la handbal, unde eleganța mișcărilor sale devenise principalul spectacol săptămînal al multora dintre colegele sale. „astea îl mănîncă din ochi pe Victor”, spunea deseori mama și avea grijă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
excepțional să se amestece printre internii care asistau la vizită. Se putea prevesti de pe acum primirea ce avea să i se facă atunci când ar fi sosit epoca internatului. Vizita îndeosebi pe neurologi și psihiatri, pe doctorul Marinescu de la spitalul Colentina, savant căruia îi plăcea să fie înconjurat, și unde găsea gratis o bună instalație de baie, și pe blândul, hazliul doctor Obreja, care lăcrima pentru nebunii lui și-i chema pe rând, ca la o reprezentație. Felix și Otilia se plimbau
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Costache, avar e drept, și cam fără obraz, nu făcea nici un rău nimănui și era banal de normal și vigilent în toate actele lui. Felix dădu informații foarte deprimante asupra severității proverbiale a profesorului de specialitate de la universitate. Era un savant pierdut în câmpul microscopului, incapabil de a se coborî la asemenea combinații, și de altfel bogat. Stănică deveni posac. - Mă surprinde ce-mi spui. Poate nu-l cunoști încă bine.Cu bani, primește azi oricine. O să mai culeg informații. G.
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
la față, ca și ea. Otilia, ce mai fată! Bravo, Pascalopol, bravo, Felix!" Deși Felix se jurase de a nu mai păși în casa Aglaei, totuși își călcă cuvântul, și iată cum. Intrase de la început în grațiile profesorului de psihiatrie, savant blând și integru, căruia îi ceruse informațiuni bibliografice ce dovedeau o orientare afară din comun. Când profesorul află că Felix era abia în anul întîi, fu mirat și amuzat totdeodată de atâta zel. La medicină, până la faza internatului, studentul e
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
intra în sală. Sufletul lui Felix fu profund atins și toată ora fu distrat. El se aștepta să fie dacă nu ridicat în slava cerului, dar măcar remarcat, felicitat că poate publica într-o revista așa de importantă. A fi savant era după el suprema onoare. Toți colegii lui nu-i remarcau nici un merit, păreau insensibili. Nu urmăreau și ei aceleași scopuri, nu credeau, ca și el, în valoarea culturii? Sentimentul care se desprindea din indiferența lor era că a studia
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
tratat, ceva, zise, sintetic, ca pentru un magistrat care vrea să-și desăvârșească cultura generală. Felix îi dădu un compendiu de psihiatrie, asta credea că-l interesează, destul de vechi, unde însă autorii atingeau mereu problema responsabilității. Stănică îl răsfoi, deveni savant în convorbiri cu Aglae și restul familiei, dar lui Felix îi mărturisi că e un cal prea bătrân ca s-o înceapă școlărește. Lucrurile astea, fu el de părere, trebuie să le culegi vii, din gura profesorului. Într-o zi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
de muncă, e dator să pună mâna pe o fată cu zestre, să absoarbă ceva din averile trântorilor, care n-au contribuit cu nimic pe altarul patriei. E singurul lor mod de a-și justifica existența. Dumneata ești speranța țării, savantul de mâine, nu trebuie să-ți irosești tinerețea. Probabil că iubești pe Otilia, te aprob. Nu te uita acolo la un cuvânt scăpat fără intenție. Otilia e o fată superbă, dar e vorba, te iubește și ea, vreau se zic
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
are și religia rostul ei, că doar n-ar fi luptatpentru ea atâția oameni superiori. Deunăzi am vorbit și eu așa, ca să-i fac sânge rău soacră-mei, dar, în fond, să-ți spun drept: cred. Am văzut oameni de știință, savanți, care merg la biserică. Așa să știi: religia și știința merg mână în mână, și amândouă descoperă cu mijloacele lor, credința și rațiunea, puterea lui Dumnezeu. De când a murit Relișor, am meditat adânc, mi-am scrutat sufletul și am zis
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cu credința de turci, de tătari și de toți dușmanii. Românul e creștin ortodox. Eu sunt român, deci mă rog lui Dumnezeu. Și apoi știi ceva? Există forțe misterioase, domnule, pe care nu le poate pătrunde nici cel mai mare savant! Parcă ce suntem noi față de atotputernicia lui Dumnezeu? Vax! Am văzut oameni cu piciorul în groapă pe care-i condamnau toți doctorii mari și au scăpat cu slujbă bisericească. Mă bat cu pumnul în piept că n-am făcut maslu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe sub apă, ucenica își frână înaintarea, agățîndu-se Capitolul 5 ZIUA ÎNTÎI: "SĂ NU-ȚI FACI CHIP CIOPLIT!" gura cusută, să nu-și închipuie că Eriniile îi împinseseră, între cearceafuri, cine știe ce fetișcană incultă.. De aceea, scotocind din răsputeri în semnificația operei Savantului își strânse, imperceptibil, o gleznă trandafirie sub șezut, așa cum intuia că-i ședea cel mai bine, și-l întrebă: - Să fie oare creativitatea sau gândirea mistică... singurul vehicol și singura bucurie... care ne poartă, pe noi, oamenii, către universurile paralele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aerodromul IAR din Brașov, fermecătoarea își mușca buzele. Necutezând nici să geamă, atunci când Maestrul îi mângâia c-o baretă a ochelarilor pielița unei gambe. Necutezând nici să se miște, pentru a nu o trezi pe infama Christinel, ipocrita soție a Savantului, dormind încolăcită la picioarele patului. Dar neîmpăcîndu- se nici să tacă, de groaza ca Profesorul, surprinzînd-o cu 134 DANIEL BĂNULESCU La cartierul meu iubit Dînga rînga da... Mă râd nemaipomenit Dînga rînga da... Și pe curs ce mă hlizesc Dînga
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cea mai frumoasă figură de balet pe care o realizase vreodată o muribundă. Patricia murise lipită de covor. Într-un ultim gest de extravaganță. După ce-și culesese toate extremitățile înapoi. Deschizîndu-se la loc ca o floare. Zburlindu- și savant cutele rochiei, într-o arteziană de dantele, plutind la limita legilor fizicii... Și imprimîndu-și propriului corp o postură ciudată, rafinat curbată, aplecată grațios înainte. De parcă ar fi avut de oferit cuiva, duh, spirit, particulă de praf, navigând prin încăpere, hârtia
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
doar ritmul. Cine ar compara sentimentul nostru de viață cu al Egiptului în epoca de construcție a piramidelor ar trebui să ne arate un dispreț infinit. Sclavii faraonilor, care nu știau nimic, aveau pentru eternitate o simțire mai ascuțită decât savanții noștri, care știu totul fără să cunoască esențialul. Unui optimist subtil i-aș putea face concesiuni privitoare la extensiunea ideii de progres. Este însă imposibil de a găsi cea mai mică aplicare la sentimentul de viață. Acesta, singurul care importă
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
se conducă după propria-i rațiune, să judece fără patimă lucruri și ființe, să acționeze în deplină cunoștință de cauză. Trebuie să accepte cu discernămînt opiniile celorlalți doar după ce le va fi examinat, după ce va fi cîntărit imparțial, ca un savant, argumentele pro și contra, fără a se fi supus verdictului autorității sau al numărului. Ne așteptăm așadar ca fiecare să acționeze în mod rațional, îndrumat de inteligența și interesul propriu, atît atunci cînd e singur, cît și atunci cînd se
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
se abandona cu totul, iar alții resimt o adevărată fobie. Toate aceste reacții atestă puterea mulțimii, rezonanțele ei psihice și prin ele, efectele prezumate pe care i le atribuim. Maupassant le-a descris admirabil, cu o precizie pe care puțini savanți au egalat-o: "De altfel, scria el, mai există un motiv pentru care am oroare de mulțimi. Nu pot intra într-un teatru, nu pot asista la o serbare publică fără să mă-ncerce de-ndată o bizară senzație de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cum i-a intrigat și pe ei. Capitolul II Revolta maselor I Pentru a se naște o știință, nu e suficient să existe un fenomen o știm de sute de ani. Nu e suficient ca ciudățenia lui să atragă cîțiva savanți înnebuniți după noutăți. Mai trebuie și ca acel fenomen, la-nceput episodic și inofensiv, să prolifereze și să se-nmulțească atît de repede încît să ne-mpiedice să dormim, devenind astfel o problemă reală care trebuie rezolvată. S-a ocupat
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
vede carnea și oasele, este oarbă la emoții precum și la propria-i memorie, la dorințele și miturile sale. Își ia iluziile drept realitate. O putere logică și senină, concepută și dirijată de modelele științei, convine unei minorități de filosofi, de savanți, de oameni de stat. Dar rămîne total străină maselor. Nimic nu ne oprește să visăm mulțimile altfel decît sînt de fapt, să sperăm că importanța lor va redeveni la fel de măruntă ca odinioară. Poate atunci le-am putea determina să aleagă
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
va putea atinge scopul, decît modificînd unul din cei doi factori de bază: egalitatea sau libertatea. Restabilirea inegalității dintre cetățeni, una dintre cele două soluții, pare imposibilă. Nici un partid, nici un om de stat nu s-ar face avocatul ei. Nici un savant, nici un orator n-ar inventa argumente care-ar prezenta-o drept cel mai mărunt dintre rele, drept o schimbare necesară. Ar fi împotriva naturii masei, care se definește prin egalitatea indivizilor ce-o alcătuiesc. "Ea are o importanță atît de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mulțimilor a fost creată de către Le Bon. Dar există și o enigmă Le Bon. Lucrările publicate în franceză în ultimii cincizeci de ani nu menționează în nici un loc extraordinara sa influență asupra științelor societății, deși rezervă un loc excesiv unor savanți minori și școlilor de gîndire pe cît de vaste, pe atît de indeterminate. Care e așadar motivul acestui tratament nedrept? Cum e cu putință să fie ignorat unul dintre cei zece sau cincisprezece oameni ale căror idei au avut o
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
e cu putință să fie ignorat unul dintre cei zece sau cincisprezece oameni ale căror idei au avut o acțiune decisivă asupra acestui veac din perspectiva științelor sociale? Să vorbim deschis: cu excepția lui Sorel și desigur a lui Tocqueville, nici un savant francez nu a avut o influență egală cu a lui Le Bon. Nici unul nu a scris cărți de un asemenea răsunet. Să vedem, așadar, înainte de toate, cum era personajul, ce loc a ocupat în epoca sa. Aceasta ne va ajuta
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]