3,889 matches
-
porții „Ălorlalți“ și câțiva golani mă puneau să strig tot felul de porcării portarului. Măi, cioară, te caută moartea pe-acasă. Trebuia permanent să inovez, să compar picioarele portarului cu niște gladiole, să-i atrag atenția că seamănă cu o scândură, că din profil nici nu-l vezi. O groază de chestii din astea. Dacă era mai tuciuriu, îl întrebam dacă nu cumva l-a uitat mama lui pe plajă când era mic. Ba îi spuneam să se lase de meseria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bucureștii noștri, acest oraș al grădinilor, de orice farmec propriu locului și climatului, ba insinuându se chiar, cu mobilierul „cubistic“, până și În locuințele cele mai modeste, Încă cu igrasie, fără baie, fără electricitate, cu bucătă ria și privata din scânduri În fundul curții, și Înlocuind peste tot garderobul cu „coroană“ deasupra și cu stâlpișori sculptați la dreapta și la stânga oglinzii În care maică-mea Își potrivea corsetul, rochia cu turnură și mitenele, Înlocuind patul În tăblii de fier, cu cadâne zugrăvite
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
pisat din farfuria comună tuturor mușteriilor. Ce să mai spun de cârnăciorii În pielea lor ca foaia de țigară și de cotletele mici de berbec, cât de-o Înghițitură, de la grătarul lui nea Niță din Giurgiu, În ghereta proastă de scânduri de peste drum de hanul lui Tănăsică birjarul, cu pelinița de Greaca și cu jigourile de berbece fragede ca un cozonac moldovenesc?... Aici, În Giurgiu, refugiul amorurilor mele clandestine, urbea primitoare cu cea mai plăcută, pentru mine, lume de excelenți birtași
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fie o dată o lege, adică să sărbătorim o dată, că doar suntem români! De ce stă băietul meu în pușcărie? Pentru comuniști. De ce nu-i dau drumul? Se tem că le ia fotoliul cel moale? Pe el , lasă-l să stea pe scândură! Cum dorm eu pe scândură așa îl lasă și pe el... Nu știu ce oi face mai departe. Trebuie să fac de jumătate de an pentru moșneag, de la moartea lui, cum a trece Anul Nou și cum are să vină fata de la Gherman
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
să sărbătorim o dată, că doar suntem români! De ce stă băietul meu în pușcărie? Pentru comuniști. De ce nu-i dau drumul? Se tem că le ia fotoliul cel moale? Pe el , lasă-l să stea pe scândură! Cum dorm eu pe scândură așa îl lasă și pe el... Nu știu ce oi face mai departe. Trebuie să fac de jumătate de an pentru moșneag, de la moartea lui, cum a trece Anul Nou și cum are să vină fata de la Gherman, și nu știu cum o să poată veni
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
doi litri de ceai În bucătăria lui. Aici am făcut cunoștință cu charango-ul său, un instrument muzical făcut din trei sau patru corzi, unele de aproape doi metri lungime, Întinse bine peste două cutii goale de tinichea, fixate pe o scîndură. Muzicianul folosește un fel de box de metal cu care ciupește corzile, producînd un sunet ca al unei chitare de jucărie. Pe la 12 a apărut un camion al cărui șofer, după multe stăruințe, a căzut de acord să ne ia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
dat peste un popas auto, l-am asaltat pe Îngrijitor cu figurile noastre tragice și i-am povestit În cel mai mic detaliu greutățile prin care trecuserăm pe drumul cel lung dinspre Santiago. Ne-a lăsat să dormim pe niște scînduri de lemn, În compania unor paraziți al căror nume se termină În hominis, dar măcar aveam un acoperiș deasupra capului. Ne-am pus hotărîți pe dormit. Veștile despre sosirea noastră au ajuns, Însă, la urechile unui conațional instalat Într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
ne-am trezit - căci mergea un camion pînă În Ilave -, ne-am văzut În trista situație de a fi nevoiți să le lăsăm În urmă. Noaptea era splendidă, chiar dacă era Îngrozitor de frig, iar nouă ne-a fost acordat privilegiul unor scînduri pe care să stăm, separîndu-ne de mulțimea de oameni urît mirositori, plini de purici, de sub noi, a căror duhoare puternică, dar caldă, acționa ca un lasou imaginar. Doar atunci cînd vehiculul și-a Început ascensiunea ne-am dat și noi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
indieni din rasa roșie. După ce am mers 30 de minute pe o alee care dezmințea zvonurile despre jungla deasă, impenetrabilă, am dat de un grup de colibe unde trăia o familie. Modul lor de viață era fascinant - locuiau afară, sub scînduri de lemn, și aveau acoperișuri ermetice, mici, făcute din frunze de palmier, sub care se adăposteau noaptea de țînțarii care atacă În grupuri compacte. Femeile Își abandonaseră costumul tradițional, În favoarea unor haine obișnuite, astfel că nu le-am putut admira
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
distribuie medicamentele În complex. Alberto, Îngrijit de scumpa lui măicuță Margareta, primea cu religiozitate penicilină, din patru În patru ore. Dr. Bresciani mi-a spus că aștepta să ajungă o plută cu niște animale, din care puteam să luăm cîteva scînduri, ca să ne facem o plută proprie. Ideea ne surîdea, așa că am Început să ne facem planuri să mergem la Manaos etc. Mie mi se infectase piciorul, așa că am ratat meciul de după-amiază și, În schimb, am trăncănit vrute și nevrute cu dr.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
wc puteai merge numai însoțit de șeful grupei; nu aveai voie să privești în altă parte, dacă încălcai această dispozițiune erai imediat apostrofat: „Unde te uiți, banditule?” Wc - ul consta dintr-o groapă mare, sub cerul liber, cu traverse de scânduri groase... Altă dispoziție bizară: trebuia să te adresezi brigadierului numai în poziție de drepți - deși respectivul putea fi cel mai mare criminal! Camerele erau în continuu supravegheate prin vizetă, wc în colțul camerei, în văzul tuturor! Și... pentru ce acest
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
o bucată de săpun de rufe cu o bucată de sârmă aflat la o percheziție inopinată, am primit o pedeapsă de 7 zile de izolare cu regim special: pâine și apă, fără scaun, fără pat. Pentru dormit se introduceau două scânduri la stingere (pe jos era ciment), iar la deșteptare se scoteau. Am lucrat la fabrica de nituri la fierărie. Am fost la mina de plumb de la Nistru și Baia Sprie. Pentru munca prestată am primit zece lei pe lună dar
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
a regimului de înfometare la care erau supuși. „...Mâncarea era mizerabilă. Rația legală era de 5500 calorii, dar nu primeam decât 1500-2000, diferența mergea la batalionul de Securitate care ne păzea. Colonia avea cca. 400 deținuți, înconjurată cu gard de scânduri de 4-5 m. înălțime și sârmă ghimpată la partea superioară. Nu mai lucra nimeni, chiar nici croitorii și nici cei ce lucrau la bucătărie... Singurii care luau masa erau medicii și sanitarii care trebuiau să-i îngrijească pe cei care
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Ioan Bălan, episcopul Lugojului. Mă ia ca spion, mă duce la subsol în celula nr. 1. Acolo mai era o persoană: șoferul lui Maniu. Celula era mică și umedă. Nu puteai să te așezi decât unul pe prici (pat de scândură). Când ne așezam unul pe pat, celălalt trebuia să stea aplecat în picioare. Așa am făcut cu schimbul opt săptămâni. Mâncarea era o dată pe zi, la amiază. O cană cu supă prin care au trecut cartofii, dar cartofii lipseau cu
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
-mi ia șireturile de la bocanci, cureaua de încins și percheziționându-mă, m-a trimis la „celulă”. Aceasta era o cameră mică de la subsolul casei fostului Regent Buzdugan - unde se aflau deja 4 femei ce abia încăpeau ele pe patul de scândură goală, eu neavând alt loc decât să stau șezând pe un scaun. Timp de 3 zile am fost ținut fără nici un fel de mâncare și nici nu întrebau... După alte 2-3 zile am fost luat sus și fără nici un fel
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
situația de menajeră a familiei mele - muriseră. Urma acum ca madame Simon să se mute ea în această cameră, eliberând astfel cămăruța - fosta baie, care nu era de fapt decât o prelungire a apartamentului nostru, separată printr-un perete de scânduri. Noi, adică familia noastră, n-am fi avut decât de câștigat din aceasta. Dar, la stăruințele lui Mihai și ale prietenului său Mircic, am încercat să obțin această încăpere pentru Ion Omescu, fost actor de mare talent, fost deținut la
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dat fiind că avea totdeauna spirt la dispoziție, am renunțat și am continuat restul drumului în tăcere. Am ajuns destul de repede. La Jilava i-am găsit pe preot și pe gropari, care deschiseseră groapa: pe fundul acesteia stătea sicriul din scânduri albe de brad... Fâșia rezervată mormintelor celor din detenție se afla în partea de miazăzi a cimitirului și, pornind de pe înălțimea pe care era ridicată biserica, se lăsa apoi în vale spre răsărit. Mormântul lui Mihai era așezat chiar pe
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de dușmani eram noi? De ce? Noi nu făceam parte din popor?? Urma faza a treia a curățeniei: spălatul pe jos. Pentru îndeplinirea acestei munci, mama se folosea de două obiecte. Un băț la capătul căruia se bătea o bucată de scândură de vreo 30 de cm. lungime și vreo 12 cm. lățime. Peste această scândurică se învălătucea o cârpă ceva mai mare și mai grosuță. Alături, avea o căldare cu apă. Introducea cârpa în căldare, o lua și o storcea, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de contracarare a acestui fenomen nedorit și neplăcut era să așezăm farfurii și diverse vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
vase în care să ia sfârșit călătoria apei pluviale sub formă de picături. În pod, peste grinzile de care era fixat tavanul camerei, nu erau bătute scânduri era gol așa că, între grinzi, în spațiul acesta neprotejat de o podea de scânduri, era foarte periculos să te miști. Dacă nu erai atent și călcai pe șipci, te trezeai grămadă jos direct în mijlocul camerei. Așezam cu maximum de atenție farfuria acolo unde vedeam căzând picătura. Sub acoperiș era întuneric beznă. În mâna stângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ospitalierul dud, mulțumindu-i atât lui, cât și lui Dumnezeu pentru breakfast-ul delicios și binevenit, s-a încălțat și a plecat mai departe în aceeași direcție. Moș Danilov... La un moment dat, s-a oprit în fața unui gard de scânduri lung de vreo nouă-zece metri, dar care se vede treaba nu mai fusese de multă vreme reparat. Portița deschisă atârna într-o balama, iar în curte se zărea o chichineață de căsuță acoperită cu tablă ruginită și găurită. În fața căsuței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în câmpia Bărăganului, pentru șase ani de zile. Căsuța avea o săliță și o cameră cu două ferestre mititele spre curte și încă două la fel de mici spre stradă. Pe jos era lipită cu lut galben, iar tavanul era bătut din scânduri vopsite în albastru. Măi Văsălie, aicea nu vă puteți muta acuma. De ce spui asta? Ia uită-te cu atenție aici, la fereastra asta. Tata a privit în direcția arătată și nu mică i-a fost mirarea când a observat o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
întregi de asemenea scârboșenii îngrozitoare: ploșnițe și căpușe. Înspăimântător! Moș Danilov ne-a lămurit parțial în această privință. Ăsta o mai avut oi și iarna le mai ținea aici. Ce era de făcut? Cum trebuia procedat? Iar tavanul era din scândură lămbuită. Puteam noi ști câte spurcăciuni își găsiseră adăpost acolo? Ce soluție trebuie adoptată? Ce-i de făcut, moș Danilov? Ascultă, Văsălie! Lighioanele astea pot fi omorâte numai într-un singur fel. Te duci cu copiii tăi la platforma de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
pe o scară dublă de zugrav, munceau la vopsitul tavanului, în timp ce eu cu Radu îl ajutam pe tata să lipească pereții cu lut pentru a înlătura definitiv mirosul de fum otrăvitor. După alte două săptămâni de muncă, cu tavanul de scândură și cercevelele celor patru ferestruici, totul vopsit în albastru, cu pereții lipiți și văruiți frumos de două ori după cum spusese moș Danilov -, cămăruța curată și primenită putea primi cu cinste noii locatari. A fost cea de-a treia și ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Ne-au sosit și lăzile de „acasă“, expediate cu mult înaintea plecării. Au fost „predate“ în absența destinatarilor, fără preaviz, lăsate fără milă în ploaie, în fața ușii locuinței noastre provizorii, cea mai tristă dintre toate. În cele două lăzi de scândură negeluită, simple ca niște sicrie de oameni sărmani, se aflau cărți, albume cu fotografii, tablouri, câteva kelimuri și broderii vechi, porțelanuri fine de familie trecute bucată cu bucată prin „comisii muzeale“ înaintea expedierii, pentru ca nu cumva, luându-le cu noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]