34,178 matches
-
pe Juniper, cu posteriorul și șoldurile ei, cu perineul în formă de U și abdomenul plat, strâns într-o pereche de pantalonași de ciclism mulați, ca de manechin. Gleznele lipsite de păr îi erau la fel de maronii și simetrice ca picioarele scaunelor din anii cincizeci, iar pieptul mic și tare îi era strâns în sutien sau brasieră. Peste tot în jurul ei, pe panourile pătate artistic care acopereau podeaua apartamentului său, era dispus și acel „rest“ despre care vorbea ea. Și ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
o voce gâtuită: — Cancer, nu-i așa? Alan se simțea atât de puternic și de protector! El era cel care controla această ciudată procedură de seducție și nu se putea opri să nu râdă. Hohotul de râs îl propulsă din scaunul pe care stătea și acum râdea din toată inima, aplecat cu o solicitudine dubioasă asupra nefericitului redactor de divertisment. Într-un târziu, se calmă și spuse: — Nu, John, nu e vorba despre cancer, nu e nimic de genul ăsta. Ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
dezinfectată, smiorcăindu-se din cele mai diverse motive. Naomi o puse pe Cecile în șirul de copii care se jucau printre picturile făcute cu degetele și se alătură celorlalte mame și unui tată rătăcit. Celelalte mame și tatăl stăteau pe scaune de plastic miniaturale și sorbeau ceai din pahare de plastic. Mamele vorbeau despre copiii lor, despre bolile acestora și despre propriile lor boli. Vorbeau de parcă simpla prezență la centrul de sănătate le făcea să conștientizeze mai acut disfuncțiile corpului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
și șoseta până la genunchi pe care și-o pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea internă și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau cu o claritate alarmantă. Simțise că i se face rău și se întinsese cât era de lung peste scaunele din față. Au! Husele de vinilin ale scaunelor aveau niște protuberanțe care-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pusese. În clipele acelea, concavitatea, organizarea internă și caracterul non-transgresiv al mașinii îi apăreau cu o claritate alarmantă. Simțise că i se face rău și se întinsese cât era de lung peste scaunele din față. Au! Husele de vinilin ale scaunelor aveau niște protuberanțe care-i dădeau senzația coborârii printr-un esofag. Bull își învinse cu greu senzația de greață. Faptul că era vorba despre un Volkswagen Beetle nu îl ajuta cu nimic. Forma rotunjită a mașinii, cu spatele ei ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
din plin! Tiresias vorbea cu atâta emfază, ca un veritabil urmaș al lui Zorba, despre toate acestea, că Alan parcă îl și vedea începând să danseze, cu țâțele mari bălăngănindu-se prin barul galben. În schimb, grecul își trase un scaun și li se alătură, aducând cu sine și o sticlă de raki luată din fundul dulapului prăfuit de la bar. *** Astfel că, după două ore, Alan se trezise că i se face o felație viguroasă, dar lipsită de orice urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Hui a dat din cap: "Ați făcut foarte bine. Cred că din acest motiv puteți purta războiul cu Qi." Cao Gui i-a cerut apoi regelui să-i dea voie să meargă și el la luptă. Văzându-l om cu scaun la cap, l-a acceptat și a plecat împreună cu el cu același car de război. În China antică, atunci când două armate se angajau în bătălii, de regulă, se desfășurau mai întâi pozițiile fiecăreia. Apoi, partea A bătea toba, în semn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Păstrarea lucrurilor se făcea, în principal, în lăzi și dulapuri, piese componente ale mobilierului tradițional chinezesc. Acestea au, de regulă, formă paralelipipedică, cu multe rafturi și sertare și sunt de dimensiuni și înălțimi diferite. Unele sunt mici, la fel ca scaunele sau măsuțele de ceai, altele sunt înalte până în tavan. Din punctul de vedere al formei, unele sunt rotunde și altele pătrate. Noțiunea de dulap în mobila tradițională chineză cuprinde și noptiera și comoda. Țigle ornamentale, cu statuete de animale În
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
de moldovence nespălate? Ce, le-a omorât? Le dădea și prăjituri...”. Iată însă că Washingtonul nici vorbă să facă presiuni pentru protejarea lui Treptow - toată această „manoperă” judiciară de cea mai joasă speță izvorăște din mizeria creierelor de politicieni cu scaun în cap. Năravul e vechi: prin anii ’50, s-au comis ticăloșii înspăimântătoare sub pretextul că „așa vrea Kremlinul”. De multe ori, Kremlinul n-avea nici o treabă, rușii își urmăreau propriile scopuri în România; acoperindu-se cu mantaua sovietică, românii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
la șuturi crezând că fac pe plac Americii, cei care se scălâmbăie în toate felurile, în sforțarea de a se închina la Washington ca la Dumnezeu Tatăl, sunt baronii noștri postcomuniști, care speră astfel să-și păstreze titlurile, profiturile și scaunele, ba chiar supraînălțate, și sub noua stăpânire. Să întemeieze dinastii. Depinde doar de America dacă le va accepta slugărnicia lacomă sau va da, în sfârșit, cu ei de pământ. Pâinea lui Dumnezeutc "Pâinea lui Dumnezeu" Când eram mai tânăr, sfâșiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
faptul că ambasadorul SUA are ciclu menstrual, ci despre cioroiul care n-a putut veni la Cluj pe calea aerului. Dacă dl Guest era paralitic, ca Franklin Delano Roosevelt, atunci C.V. Tudor zicea că i s-a ars bujia la scaunul cu rotile. Președintele PRM trăiește politic zgândărind răul și urâtul de pe fundul sufletului omenesc, oglindite în miturile murdare din subconștientul unui popor - creierul lui C.V. Tudor funcționează după un ciclu menstrual: secretă periodic un șuvoi sângeriu, urât mirositor, dar sterp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
bandit mexican. Nu se mulțumea să vândă bilete, intra și la filme. Nu stătea în sală, se suia pe postamentul scenei și se așeza turcește, la 2-3 metri de ecran. El, bișnițarul de bilete, nu se umilea să stea pe scaunele numerotate ale sălii, locul lui era deasupra noastră, pe scenă, și n-avea număr. Zăceam într-o dimineață vineție de început de iarnă, zgribulit în pufoaica de șantierist, la o coadă de cel puțin 3 ore. Mexicanul meu era pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
sus și înainte. L-am invitat să mâncăm ceva la braserie - m-a ignorat. Râdea și se încrunta singur la ce spunea. Prin ’88, nici Cinemateca nu mă mai putea salva. Mă duceam rar, mă așezam și mă ridicam de pe scaunul rabatabil ca un automat, uneori eram atât de beat încât nu-mi mai aminteam ce film am văzut. Pe urmă rătăceam ore în șir prin Cișmigiu. Nu mai știam dacă sunt mort sau trăiesc, zilele și nopțile se făcuseră o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
că suprapun imaginile și lucrul ăsta, imaginile suprapuse, e ultimul de care am nevoie acum. Nu așteptam nimic, visul își încetinise pulsațiile - aici poezia nu minte deloc (exista o ființă uriașă căreia îi mai simțeam încă respirația pulsând) -, stăteam pe scaun, la masă, cu privirea în gol, până ce golul ăsta m-a absorbit cu totul, cât să realizez că ceea ce priveam era muștarul dintr-un borcan. Nu știu dacă ați avut vreodată curiozitatea să observați ce se petrece într-un borcan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mare era la fel ca vechea cameră mare, nu mi-a mai ars de jocuri de-a indienii, de rapeluri sau de altceva. Când mă încuiau în casă (după cum v-am mai spus), mă lipeam pur și simplu de un scaun și nu mă clinteam. Mi-era atât de frică de duhurile rele, cu ochii lor bulbucați, cu ghearele, cu schimonoselile și cu boturile lor rânjite, încât așteptam ore în șir să vină hoții. Fiindcă hoții te scapă de duhuri. Hoții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nopți cum se zgâlțâia palatul și ce supărați erau djinii, chiar a început să se zgâlțâie tot, deși blocul din aleea Băiuț nu era un palat. Pereții și mobilele trosneau, lampa se balansa de parcă m-aș fi suit pe-un scaun și i-aș fi dat vânt cu mâna, jucăriile, caietele, cărțile, creioanele tropăiau pe rafturi, pe policioare și pe masă, veioza sălta pe noptieră, chiar și eu, oricât m-aș fi străduit să stau locului, alunecam către marginea patului, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
țipat, dar buzele ei (cu rujul ca tomata) scoteau un șuierat greu de imitat și, vă dați seama, cu atât mai greu de reprodus în scris, un șuierat recunoscut oricând în gramatică drept interjecție. Și tot ea, Ulăreasca, sărise de pe scaun în fața tablei, unde scutura din tot trupul pe fundalul unor adunări și scăderi rânduite cu creta, până și-a tras bluza din betelia fustei și a vânturat-o de câteva ori, încât să iasă bărzăunele la aer și să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și gem, sirop și suc de roșii, zacuscă și murături, o cameră cu draperii verzi numai bune ca să te țină ascuns cu orele, cu un fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fotoliu (ca tronul unui rege) din care Uca îmi croșeta tichiuțe și mănuși, cu un scaun care devenea poarta la care Oneață Augustin înscria gol după gol până când Duckadam sau Stângaciu se acopereau de rușine și dispăreau, cu un alt scaun, nemaivăzut, cu vulturi de lemn sculptați pe care era înlănțuit mai mereu un indian pe post de Prometeu plecat să aducă focul și cu figura, tot de lemn, a unui îngeraș cu cârlionți ce îl reprezenta, de fapt, pe hrăpărețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în mine, ca o mlădiță înmugurită din trunchiul strămoșesc, dar nu mi-am deschis aripile spre lumină, către patrie nici atât (patria era grasă, avea părul permanent și semăna leit cu tovarășa Stănescu de la grădiniță), ci am început să plutesc peste scaune și dulapuri prin apartamentul 40. Acolo, jos, era o ceață stătută, rea, poate de la țigările pe care le fuma tata, poate apăruse din senin din vreun cotlon neștiut al bibliotecii sau poate să fi fost o simplă nălucire (lumina veiozei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mă topea. Era aliatul nostru, al fraților Florian, în războiul rece din bucătărie. Odată s-a întâmplat însă ceva neașteptat. Pe scala aparatului Gloria, sub geamul mic și pătat, se agita un gândac roșu. Am țipat și am sărit de pe scaun, prilejuindu-i ofițerului, care avea și el aliații lui, un râs batjocoritor. Tremurând de neputință, m-am rugat ca mâna lui Neculai Constantin Munteanu să se ivească de sub carcasa radioului și, blând, dar autoritar, să-l tragă pe nenea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o fantă Îngustă, ca o semilună. M-am apropiat cu mare grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat de tot felul de chestii și un scaun cu tapițerie roșie. Aici, la acest birou și pe acest scaun cu țapițerie roșie, era locul unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
grijă de crăpătură și m-am uitat În jos, la Încăperea de dedesubt. Chiar sub mine se afla un birou uriaș Înțesat de tot felul de chestii și un scaun cu tapițerie roșie. Aici, la acest birou și pe acest scaun cu țapițerie roșie, era locul unde stătea Norman, sau mai exact unde avea să stea Norman. Atunci, Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Încă nu-l cunoșteam - pentru mine, avea să rămînă un timp pur și simplu Proprietarul Biroului - Însă harababura de pe biroul lui, țepușa dreaptă de oțel pe care erau Înfipte pînă la vîrf un morman burtos de chitanțe, brațele strălucitoare ale scaunului și, firește, perna roșie Însăși, cu scobitura În formă de fese din mijloc, emanau o aură de seriozitate și demnitate pe care, date fiind circumstanțele vieții mele de pînă atunci, le-am găsit absolut irezistibile. Această fantă din tavan, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
pe această gaură și coborî pe unul dintre dulapurile Înalte cu vitrină, unde Norman ținea cărțile rare, și de unde puteam avea parte de o priveliște magnifică asupra principalei Încăperi a prăvăliei, inclusiv asupra ușii de la intrare și a biroului și scaunului lui Norman. I-am spus Balconul. (Azi, cuvintele balcon și balon, dactil și iamb, au fuzionat, devenind un soi de leagăn, sau o bărcuță tristă. Uneori, mă sui În barcă și plutesc În jur. Sau mă Întind În leagăn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]