3,072 matches
-
cu , el a sugerat că declanșarea unui război de gherilă în Polonia ar distrage atenția Rusiei, și a cerut ca Japonia să-l aprovizioneze cu arme. Deși diplomatul japonez vedea planul cu ochi buni, guvernul japonez, inclusiv Yamagata, erau mai sceptici. Rivalul lui Piłsudski, , a călătorit în Japonia, unde a combătut planul lui Piłsudski, depunând eforturi pentru a descuraja guvernul japonez să susțină în acest moment o revoluție polonă, care Dmowski simțea că ar fi sortită eșecului. Dmowski, el însuși patriot
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
în 1996. Multe cluburi detestă competiția și o consideră disruptivă în cadrul pregătirilor pentru noul sezon. Drept consecință, nu se înscriu în competiție chiar dacă sunt chemate. În mod special, ca urmare a relansării din 1995, cluburile din Anglia și Scoția erau sceptice cu privire la competiție; după ce le-au fost oferite inițial trei locuri în Cupă, toate cluburile engleze din prima divizie au refuzat șansa de a participa. Ca urmare a amenințării de eliminare a echipelor engleze și scoțiene din toate competițiile UEFA, situația
Cupa UEFA Intertoto () [Corola-website/Science/298714_a_300043]
-
într-un sens general, doctrina filosofică potrivit căreia nu se poate obține o cunoaștere sigură despre cum sunt lucrurile în realitate. Denumirea de este folosită și pentru a desemna o școală din filosofia antică grecească. Scepticismul se opune dogmatismului. Un sceptic "global" sau complet susține că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice au fost
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
folosită și pentru a desemna o școală din filosofia antică grecească. Scepticismul se opune dogmatismului. Un sceptic "global" sau complet susține că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice au fost exprimate de mai mulți presocratici și au fost dezvoltate de sofiști. Argumentele clasice că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
dogmatismului. Un sceptic "global" sau complet susține că oamenii nu au nici un fel de cunoaștere, că pretenția de a cunoaște ceva este, fără excepție, incorectă. Un sceptic "local" sau parțial susține că oamenii nu au cunoaștere în anumite domenii. Atitudini sceptice au fost exprimate de mai mulți presocratici și au fost dezvoltate de sofiști. Argumentele clasice că simțurile pot să înșele și că experții se contrazic între ei erau cunoscute. Primii reprezentanți ai scepticismului metodic au fost filosofii greci Pyrrhon din
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
convingător. Pyrrhonienii nu "afirmă" că nici o propoziție nu poate fi cunoscută, pentru că această afirmație este o pretenție de cunoaștere. Pyrrhonienii susțin că nu există temeiuri mai bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
Pyrrhonienii susțin că nu există temeiuri mai bune pentru a crede o propoziție decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de vedere ale scepticilor nu sunt susținute în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
decât pentru a o nega. După Diogenes Laertios, scepticii încercau să răstoarne dogmele tuturor școlilor dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de vedere ale scepticilor nu sunt susținute în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul pentru cunoaștere și pentru scepticismul pyrrhonian
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
dar ei nu enunțau nici una. Aristotel nu a luat în serios îndoielile scepticilor, în cartea a IV-a a "Metafizicii" discută și respinge unele poziții sceptice iar în tratatul său de psihologie "Despre suflet" crede că punctele de vedere ale scepticilor nu sunt susținute în mod serios. Scepticismul modern a început în secolul al XVI-lea, atunci când a crescut interesul pentru cunoaștere și pentru scepticismul pyrrhonian antic grec. Prezentarea cea mai importantă a scepticismului din acea vreme a fost cea a
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
și că experiența înfrânge scepticismul. Scepticismul lui Hume a fost cuprinzător. Susținea că singura cale care ne poate duce dincolo de experiența imediată și anume cunoașterea de tip cauzal, nu se bazează pe nici un principiu rațional. Primul efect al acestei crize sceptice din secolul al XVIII-lea a fost apariția criticismului. Cele mai importante argumente generatoare de scepticism sunt: Scepticii spun că orice judecată este indemonstrabilă, pentru că orice dovadă adusă în sprijinul enunțului ar avea nevoie ea însăși de o dovadă care
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
duce dincolo de experiența imediată și anume cunoașterea de tip cauzal, nu se bazează pe nici un principiu rațional. Primul efect al acestei crize sceptice din secolul al XVIII-lea a fost apariția criticismului. Cele mai importante argumente generatoare de scepticism sunt: Scepticii spun că orice judecată este indemonstrabilă, pentru că orice dovadă adusă în sprijinul enunțului ar avea nevoie ea însăși de o dovadă care trebuie la rândul ei demonstrată și așa mai departe la infinit, intrând într-un "regressum ad infinitum" (regres
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
demonstrarea altor judecăți. La un moment dat putem respinge un element care până atunci fusese o presupoziție considerată adevărată, dar acest lucru nu este un motiv pentru pierderea încrederii cognitive, cunoașterea se poate îmbunătăți nu trebuie să ajungem la defetism. Scepticii spun că orice argument s-ar folosi în sprijinul unui enunț, întotdeauna este posibil de găsit sau de construit argumente pentru contrariul lui. Argumentele pro și contra se găsesc în echilibru iar o persoană rațională nu are mai multe motive
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
argumente sunt la fel de bune, de convingătoare, de valoroase. Cu toate că ar putea exista două fețe ale aceleiași situații, de cele mai multe ori, una iese învingătoare din motive întemeiate, logice. Ca răspuns la afirmația dogmaticilor că definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii susțin că un obiect nu poate fi definit decât dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
definițiile servesc pentru înțelegere și pentru învățătură, scepticii susțin că un obiect nu poate fi definit decât dacă este cunoscut în prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul, că trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
prealabil, prin urmare, definiția lui nu adaugă nimic la cunoașterea lui. În acest sens, Sextus Empiricus dă următorul exemplu: Scepticii susțin că nu se poate defini totul, că trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e chiar dăunătoare pentru că încețoșează
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
trebuie să acceptăm și lucruri nedefinite și astfel, definiția nu este necesară. Scepticii spuneau că deși frumosul și arta există, nu poate exista o cunoaștere adevărată a lor și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e chiar dăunătoare pentru că încețoșează mintea. În perioada elenistică, teoria literaturii era denumită „gramatică” iar teoriticienii „gramatici” (de la "grámma", „literă”). Scepticii considerau „gramatica” imposibilă, inutilă și dăunătoare. Imposibilă după următorul raționament: considerau că
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
și au atacat în special teoriile literaturii și muzicii. Contra teoriei literaturii, scepticii susțineau că utilitatea poeziei este redusă și e chiar dăunătoare pentru că încețoșează mintea. În perioada elenistică, teoria literaturii era denumită „gramatică” iar teoriticienii „gramatici” (de la "grámma", „literă”). Scepticii considerau „gramatica” imposibilă, inutilă și dăunătoare. Imposibilă după următorul raționament: considerau că teoria literaturii înseamnă fie cunoașterea tuturor operelor literare fie a unora. Dacă este cunoașterea tuturor operelor, atunci ar trebui să fie cunoașterea unui număr infinit de opere și
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
de opere devine și ea cu necesitate dăunătoare. Muzica era privită ca o forță puternică și folositoare de către pitagoricieni și stoici pentru că se credea că ea dă curaj soldaților, potolește mânia, stârnește bucuria sau îi alină pe cei suferinzi. Pentru sceptici, această forță era o iluzie atâta timp cât existau oameni asupra cărora muzica nu avea efect. Dacă există oameni care sub influența muzicii încetează să fie triști sau mâniați, explicația constă în faptul că muzica doar le distrage atenția, imediat ce sunetele nu
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
muzica nu avea efect. Dacă există oameni care sub influența muzicii încetează să fie triști sau mâniați, explicația constă în faptul că muzica doar le distrage atenția, imediat ce sunetele nu se mai aud, oamenii recad în tristețe sau mânie. Atunci când scepticul global afirmă că oamenii nu știu nimic se naște paradoxul scepticismului: dacă într-adevăr oamenii nu știu nimic, atunci scepticul nu poate ști că oamenii nu știu nimic.
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
faptul că muzica doar le distrage atenția, imediat ce sunetele nu se mai aud, oamenii recad în tristețe sau mânie. Atunci când scepticul global afirmă că oamenii nu știu nimic se naște paradoxul scepticismului: dacă într-adevăr oamenii nu știu nimic, atunci scepticul nu poate ști că oamenii nu știu nimic.
Scepticism () [Corola-website/Science/299607_a_300936]
-
patrulea album (Unsound Methods) în 1997. Wilder susținea că a contribuit cu “partea leului” în ce privește munca la albumele anterioare și că „nu a primit niciodată recunoașterea și respectul cuvenit, pe măsura meritelor sale”. După plecarea lui Alan, mulți au fost sceptici, așteptându-se ca Depeche Mode să nu mai înregistreze vreodată vreun album nou. Starea psihică a lui Gahan și dependența sa de droguri deveniseră surse majore de îngrijorare, culminând cu presupusa tentativă de suicid (pe care Gahan a negat-o
Depeche Mode () [Corola-website/Science/299105_a_300434]
-
Reacția sa a fost influențată de mai mulți factori, cum ar fi dedicarea sa față de mișcarea creștin-socialistă germană și elvețiană având în centru personalități ca Hermann Kutter, influența mișcării realismului biblic din care făcea parte Christoph Blunhardt și impactul filozofiei sceptice a lui Franz Overbeck. Cel mai important factor, însă, a fost reacția sa la sprijinul acordat de profesorii săi liberali țelurilor de război ale Germaniei. Barth credea că profesorii săi fuseseră induși în eroare de o teologie care îl lega
Karl Barth () [Corola-website/Science/299778_a_301107]
-
de a alcătui « un bilanț religios, filozofic și social al secolului », prin intermediul unui roman, apoi a două, apoi, într-un final, a trei romane, intitulate fiecare cu numele unui oraș: Lourdes, Roma și Paris. Eroul cărților, abatele Pierre Froment, personaj sceptic și cinic, traversând o criză religioasă, servește drept fir de legătură între cele trei părți ale ciclului precum și drept purtător de cuvânt al autorului. Acesta este noul suflu pe care îl caută Zola, pentru a se relansa după enorma muncă
Émile Zola () [Corola-website/Science/299808_a_301137]
-
este asemeni mie”. Hephaestion era garda de corp personală a lui Alexandru în bătălia de la Gaugamela, ca unul dintre somatophylakes (de fapt, cei șapte nu erau altceva decât aghiotanți). În timpul sângeroasei lupte, se va răni la un braț. Alexandru devine sceptic în privința abilităților de comandant ale lui Hephaestion, dar asta nu conduce la sfârșitul prieteniei. Este menționat că oficialul responsabil cu asigurarea proviziilor pe vreme de iarna, o sarcină importantă. Hephaestion a fost „cavaler de onoare” al lui Alexandru când acesta
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
care scriitorul l-a studiat în tinerețe. Autocrația țarului era esențială, în viziunea lui Dostoievski, pentru menținerea independenței și a unității statului rus: Dostoievski considera ridicolă ideea transformării Rusiei în republică. Cu toate că se opunea ferm iobăgiei și sistemului feudal, era sceptic în ceea ce privește adoptarea unei constituții sau implementarea democrației. Conform lui, democrația și oligarhia sunt două sisteme europene ineficiente, atât de diferite utopiilor sale creștine, în care binele este săvârșit de om din pură inițiativă, nu ca o constrângere, pentru că « Dacă toți
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]