3,232 matches
-
fost aduși acasă. Temnițele s-au golit. Constantinopolul îi înalță osanale tânărului suveran, comparându-i faptele cu o rouă binefăcătoare; iar orașul Cairo nu mai trăiește cu teamă și îndoliat. — Un sultan otoman care nu ucide! Tonul meu era foarte sceptic. Abbad a corectat: — Orice prinț trebuie să și ucidă. Totul e să nu-și facă din acest lucru o plăcere, cum s-a întâmplat cu bătrânul sultan. Soliman este cu adevărat din rasa otomanilor și, în materie de războaie, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Vestul predominant evreiesc al orașului. Dar în această seară, acțiunea s-a mutat aici, la Tel Aviv. Premierul Israelului a convocat această adunare pentru a spune „Ken l’Shalom“ sau „Da păcii“ - o mișcare politică menită să arate lumii și scepticilor din rândul israelienilor că dispune de susținerea necesară pentru semnarea unui acord cu inamicul istoric al Israelului. Totuși există oponenți foarte activi care susțin că nu are dreptul să facă de fapt compromisurile despre care se zvonește că ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
greutatea medaliilor. În schimb, singurul semn al serviciului militar îndeplinit era șchiopătatul pronunțat al piciorului drept. Era în politică de aproape douăzeci de ani, dar gândea și acum ca un soldat. Presa îl descrisese mereu ca pe un șoim, întotdeauna sceptic la intrigile pacifiștilor. Dar lucrurile stăteau altfel acum, își spunea. Era o șansă. — Ne-am săturat, începu, întrerupând strigătele mulțimii. Ne-am săturat să luptăm în fiecare zi, ne-am săturat să purtăm uniforme de soldați, ne-am săturat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Un arheolog și activist sionist pretinde că a cumpărat, de la un arab din Ierusalim, o tăbliță ce conține ultimul testament al lui Ibrahim. Făcu o pauză retorică. —Ibrahim Khalil’ullah. Avraam, prietenul lui Allah. Pe chipurile bărbaților se iviră zâmbete sceptice și se auziră mai multe pufnituri batjocoritoare. Asta a fost și reacția mea, fraților. Dar sursa noastră insistă - și vă implor ca nici un cuvânt din ce vă spun să nu părăsească această cameră - că documentul s-ar putea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ce dacă n-avem trompeți? Și ce dacă n-avem public? Trebuie să ne fortificăm mintea și trupul, trebuie să trăim și să murim ca niște stoici... ARTUR: Zenon din Citium, Chrisippos, Seneca, Epictet... GARDIANUL: Sextus Empiricus! ARTUR: Ăsta era sceptic... GARDIANUL: În sfârșit... Suntem și noi strâmtorați.. Trebuie să fiți de partea noastră... Orașul e alunecos, oamenii stau închiși în casele lor... Nu se mai găsesc baloane, nu se mai găsesc confeti! Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
unul la altul. Ai avut mereu toate datele problemei În mână. În listă există și numerele de cont, și parola, Înțelegi? Trebuie doar citită corespunzător, atât. Și până la un punct, cred că ai făcut-o deja. Eveline m-a privit sceptică. - Așa zici tu? Poftim, ai ambele liste În față: citește-le cât poți de corespunzător și comunică-mi și mie rezultatul. Sunt foarte curioasă cum o să treci dincolo de punctul acela În care m-am oprit eu. Am luat hârtiile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
unde trebuia să participe la Congresul mondial de istorie, fusese implicat Într-un accident grav, În urma căruia profesorul suferise o comoție cerebrală extrem de puternică și Își pierduse piciorul stâng. Câteva săptămâni se zbătuse Între viață și moarte, medicii francezi fiind sceptici În privința șanselor de supraviețuire. Aproape miraculos, bolnavul Își revenise Încetul cu Încetul, dar prezenta grave tulburări de memorie care Îmbrăcau forme bizare, În fața cărora, deocamdată, medicina este neputincioasă. Ce se Întâmplă? La intervale de timp neregulate, În pofida aparențelor de normalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ei, câțiva oameni politici care au jucat mai târziu roluri importante în țară: Palmela, Saldanha, Terceira. Adevărați dictatori ai liberalismului, ei se detestau reciproc și încercau, de câte ori aveau prilejul, să ajungă, fiecare din ei, stăpânul absolut al mișcării. Palmela, nobil, sceptic, inteligent, orgolios, înțelegea prea bine puținătatea celorlalți ca să nu se simtă silit să păstreze exclusiv în mâinile sale conducerea rebeliunii anti-migueliste. Saldanha era un bun militar care învățase în Brazilia vocabularul liberalismului; sărac, avea un anumit complex de inferioritate față de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
figură populară în politica portugheză de la sfârșitul veacului trecut și începutul secolului XX, prototip al demo-liberalului, știind pe de rost numele și prenumele fiecărui alegător, cunoscîndu-le nevoile și numărul copiilor, trăind într-o neobosită campanie electorală. Viața politică îl făcuse sceptic și amoral. Uitase repede visurile studenției de la Coimbra. Căuta procese zgomotoase și remuneratorii. Ca aproape toți oamenii politici portughezi, debutase prin gazetărie și scria cu mare ușurință articole în toate domeniile. Era un om urât de revoluționari pentru iscusința sa
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
cine-i mai strunește? Câți oameni să avem și noi, totuși. Chiar să le facem noi pe toate nu putem. Omenește, nu putem.“ „Cu ce să mă aleg?“, am pufnit. „Puteați primi altfel schimbarea. Ar fi trebuit să știți: nu scepticii conduc lumea de azi. Scepticismul o fi bun ca, așa, după digestie, la cafeluță. Dar mai întâi mănânci bine, nene. Să fii sătul, asta e deviza acu’, și după aia idealisme cu pragmatisme. Adică pragmatismul, pe care nu-l prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
fel, își vorbesc aproape de la sine, ele între ele, ca și cum nici nu ar mai fi necesară prezența noastră. Scriam atât de diferit unul de altul și, totuși, textele noastre parcă veneau din același suflet, din aceleași simțiri. Eu eram ironic, sceptic, scârbit de mai toate idealismele omului. El, dimpotrivă, era înclinat spre reverie, spre melancolii de timp neaflat, spre smerenie și spre o blândețe a firii pe care, poate, în poveștile copilăriei o mai găseam. O ciudățenie a anilor acelora de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Muzeul mi-a confirmat adineauri cele mai sumbre ipoteze. Numai că de astă dată pretențiile i-au sporit. Paznicul a descoperit că lipsesc zece tablouri. Bineînțeles, "comorile": Fragonard, Dürer, Monet, și, desigur Vânătorul și Femeia cu evantai. Azimioară își strânse sceptic buzele. ― Furtul mi se pare de prea mare anvergură ca să fie opera Melaniei Lupu. Acționează altfel, în sfârșit, așa o văd, mai ocult, fără complici, mai... dosnic. Cristescu surâse amar. ― Nu ți se pare destul de dosnică pătrunderea într-un muzeu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
nici o soluție, conchise Matei. Doar, în sfârșit, doar dacă nu avertizăm Miliția. ― Și ce faci cu cadavrul? Îl îngropi în Cișmigiu? Sculptorul își reluă agitat plimbarea. ― Cred că e destul de simplu, se auzi glasul limpede al Melaniei Lupu. Popa dădu sceptic din cap. Bătrâna continuă liniștită: ― N-avem decât să susținem că domnul Panaitescu s-a sinucis. Se întoarseră iute, privind-o cu ochii căscați. Melania Lupu zâmbea fermecător. Motanul își freca blana moale de picioarele ei. Matei avu senzația că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ochii Melaniei Lupu se aprinse o flacără. Sângele îi năvăli în obraji pictîndu-i cu carmin. ― Domnule Matei! Extraordinar! Ce idee formidabilă ați avut! ― Eu?!? ― Extraordinar! Luă mâna sculptorului și o strânse la piept: E atât de simplu! Grigore Popa păru sceptic. ― Dacă și ăsta are idei... ― Valerica Scurtu... Doamne! Bătrâna își duse mâna la frunte râzând nervos: Valerica e slăbuță... Un firicel... Cum nu înțelegeți? O s-o băgăm dedesubt... ― Unde? Popa simți nevoia să se agațe de ceva. Avea impresia că
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
în viață, te poți dezlănțui fără nici o remușcare în profesarea nemulțumirii, formulă de căpătâi a mirajului intelectual. Când toate neajunsurile sunt anesteziate de preaplinul fericirii, singură nemulțumirea mai ține treaz orgoliul spiritual. Știm asta și ne manifestăm ca atare, preventiv, sceptici față de fericire ca dinaintea unei păcăleli. Ținem la nemulțumirile noastre mai aprig decât la adevărurile seninătății, suntem întotdeauna mai deștepți decât adevărul. * Nu visez mulțumire mai mare decât să nu fac nimic pentru lumea asta. Nu este vorba aici de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dovedește nimic altceva decât că fanatismul este adesea mai puternic decât dragostea de viață“. În contradicție cu omul, spiritul visează la o nouă ființă, între amintirile căreia omul să stea ca un surâs surprins în plină meditație. * În Balcani, credea scepticul, nu ai altceva de făcut decât să bei și să faci amor. Remarca e valabilă astăzi pretutindeni pe pământ. Ne trebuie o lungă, lungă pauză spirituală, deja ceea ce numim azi „gândire“ face ravagii. * Naivitatea congenitală a celor mai mulți, iluzia că dirijezi
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
ocazii, merită toată încrederea noastră, ei sunt conștienți, oh da, absolut conștienți, de importanța transcendentă a acestor alegeri municipale pentru viitorul capitalei. După aceste cuvinte, și unul și celălalt, delegatul p.d.c. și delegatul p.d.d., cu un aer pe jumătate sceptic, pe jumătate ironic se întoarseră spre delegatul partidului de stânga, p.d.s., curioși să afle ce fel de opinie era el în stare să emită. Exact în acel moment, împroșcând cu apă în toate părțile, năvăli în sală locțiitorul președinției și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și toți, toți, cei sănătoși și cei bolnavi, unii pe propriile picioare, alții în scaune cu rotile, pe tărgi, în ambulanțe, se îndreptau spre respectivele secții electorale ca niște râuri care nu cunosc alt drum decât cel spre mare. Celor sceptici sau doar neîncrezători, acelora care sunt dispuși să creadă doar în minunile din care speră să tragă vreun profit, trebuie să li se pară că mai sus menționata nevoie de echilibru e simulată cu neobrăzare în împrejurarea de față, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
erau distribuiți, în majoritatea lor, prin alte unități de investigații, dar cei cincizeci dintre ei menținuți sub observație permanentă trebuia să fie mai mult decât suficient pentru o primă abordare. Deși fiabilitatea aparatului fusese pusă la îndoială de specialiștii școlii sceptice și câteva tribunale refuzaseră să admită ca probă rezultatele obținute în cursul cercetărilor, ministrul de interne avea speranța că din utilizarea aparatului putea să sară cel puțin o mică scânteie care să-l ajute să iasă din tunelul întunecos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
că cei cinci sute de arestați continuă, conform cunoscutului eufemism al poliției, să colaboreze cu autoritățile în vederea clarificării faptelor, alții afirmă că sunt puși în libertate, deși puțini câte puțini, ca să nu sară prea mult în ochi, însă, cei mai sceptici admit versiunea conform căreia i-au dus pe toți afară din oraș, că se află într-un loc necunoscut și că interogatoriile, cu toate rezultatele nule obținute până acum, continuă. Cum să știi cine are dreptate. În ce privește cel de-al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
palma mental. — Exact. Am bătut palma mental. O adevărată confluență a spiritelor. — Totul cu condiția ca ție să-ți iasă afacerea, bineînțeles. — Bineînțeles. Asta nici nu mai trebuie spus. — Deci îți propui să mergi mai departe? Știu că tu ești sceptic, dar, dintr-odată, totul pare să se închege. — Da? — Da. Și mă bucur că pot să vă informez că am vești excelente. Să nu crezi că nu ți-am urmat sfatul, Nathan. I-am spus lui Gordon că încep să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L - au dat afară. Dar ușa era rabatabilă. Temporar, victoria justifică orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă mult mai adânc din noi. În viață totul are legătură cu restul. Suntem din ce în ce mai mulți. Și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori, singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e în tine. Prețul însă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
gâde. El nu este decât prelungirea securii. Ca să nu mai importe hrană și medicamente, o țară trebuie să producă democrație și libertate. L-am dat afară, dar ușa era rabatabilă. Temporar, victoria justifică orice scop. Trecut prin filozofie, pesimistul devine sceptic. În zilele de sărbătoare, singurătatea mușcă mult mai adânc din noi. În viață totul are legătură cu restul. Suntem din ce în ce mai mulți și mai singuri. Există și bucurii insuportabile. Uneori singura soluție este răbdarea. Valoarea ta e in tine, prețul însă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Europa (în Muntenegru, Croația, Serbia și Bulgaria... se porniseră, mișcări populare de nemulțumire împotriva otomanilor...) Focul, care mocnea în pădurea Europei de sud-est, părea să izbucnească... zadarnic îl stingeau într-un loc, că se răspândea într-altul. Europa întreagă, încă sceptică ieri, era pradă focului... În fiecare clipă măcelul era pe punctul de a izbucni. Lumea se simțea la voia întâmplării ...aștepta. Europa prezenta aspectul unui ajun de război... Amenințările acopereau cu umbra lor toată întinderea bătrânului Continent. Cocoșii au cântat
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
pătrundă, acestuia i s-a schimbat într-o singură clipă starea de compoziție a sufletului și a judecății, făcându-l, astfel, să vadă cu totul diferit și cu neputință de comparat lumea din jurul său și sensurile sale, iar eu, mai sceptic din fire, nu pot spune limpede dacă acela a fost momentul când i s-a aruncat un văl negru pe ochi, sau, dimpotrivă, dacă acela a fost momentul când i-a fost tras de pe ei. Oricum ar fi, însă, concepțiile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]