3,422 matches
-
-l pot aminti în cele mai rele coșmaruri ale mele. Știi, Arthur, am crezut că știu fiecare miros urât care există în orașul ăsta, dar ăsta este rahatul de luna trecută prăjit cu ouăle de anul trecut. Nebe trase un sertar și scoase o sticlă și două pahare. Nu zise nimic în timp ce turnă din belșug. L-am dat pe gât și am așteptat ca alcoolul arzător să ajungă la ce mai rămăsese din inima și stomacul meu. Am dat din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
felul de necazuri sărmanului doctor Schade. A primit telefoane de la o grămadă de oameni importanți: Nebe, Müller, chiar și Heydrich. Foarte satisfăcător din partea ta. Nu, nu ridica așa modest din umeri. Ai toată admirația mea, Bernie, zău așa. Am deschis sertarul biroului și am scos o sticlă și două pahare. — Să bem pentru asta. — Cu mare plăcere. Mi-ar prinde bine un păhărel după ziua pe care am avut-o. Ridică paharul plin și sorbi din el cu recunoștință. — Știi, habar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
să se întoarcă, Deubel ieși clătinându-se afară. Korsch scutură din cap: — Nu mi-a plăcut niciodată nemernicul ăsta, zise el, dar nu credeam că e... Își clătină din nou capul. M-am așezat obosit și m-am întins spre sertarul de la birou și spre sticla pe care o păstram acolo: — Din nefericire, are dreptate, am zis, umplând două pahare. Am întâlnit privirea întrebătoare a lui Korsch și am zâmbit cu amărăciune: — Să acuzi de crimă un polițai din Berlin... am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bucuros că plec din cameră: Ce s-a întâmplat? i-am zis pe un ton amar. Ai uitat cum se fierbe apa? Îmi dădu o tăietură din ziarul Beobachter: — Ia uitați-vă la asta, domnule. Am găsit-o aici în sertar. Era o reclamă pentru firma „Rolf Vogelmann - Investigator Privat, specializat în dispariții de persoane“, același anunț pe care îl folosise Bruno Stahlecker ca să mă chinuie cu el. Becker indică data din partea de sus a tăieturii: — 3 octombrie, zise el. Patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui Weisthor, care funcționă mult mai bine decât gura de aer berlinez, și, cu draperiile trase, m-am simțit chiar suficient de relaxat încât să aprind lampa de birou și să arunc o privire cercetătoare prin cameră înainte de a scotoci sertarele și dulapurile. Și merita să arunci o privire. Gustul lui Weisthor în decorațiuni nu era mai puțin excentric decât al nebunului rege Ludwig. Existau calendare cu înfățișare stranie, blazoane heraldice, picturi ale unor pietre care stăteau în picioare, Merlin, Sabia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
când descoperirea are forța unei revelații. — Nemernicul, zise Lange, dând paginile propriului său dosar. — Și eu mă gândeam la același lucru. „Un efeminat nevrotic“, cită el. Eu. Cum a putut să gândească un asemenea lucru despre mine? Am trecut la sertarul următor, ascultând numai pe jumătate ceea ce zicea: — Tu să-mi spui mie, e prietenul tău. — Cum a putut să zică lucrurile astea? Nu pot să cred. — Haide, Reinhard. Știi cum e când înoți cu rechinii. Din când în când, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în când, trebuie să te aștepți să-ți fie mușcate oușoarele. — O să-l omor, zise el, azvârlind foile dosarului prin birou. — Nu înainte să o fac eu, i-am zis, găsind în sfârșit dosarul lui Weisthor. Am închis cu zgomot sertarul. — Bun. Îl am. Acum putem să plecăm de aici. Eram pe cale de a duce mâna la clanță, când un revolver pătrunse pe ușă, urmat îndeaproape de Lanz Kindermann: Îmi spuneți și mie ce dracu’ se întâmplă aici? M-am tras
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
adevărat. Se află acolo sus, în cer, dar încă nu știe ce este acest jos. Este atrocitatea cuibărită în piept acolo unde pieptul nu mai există. Există o gaură care înghite totul cu o viteză frenetică, asemeni unui vârtej, înghite sertar, haine, fotografii, tampoane, creioane, compact-discuri, mirosuri, zi de naștere, doici, colaci de salvare, scutece. Totul dispare. Va trebui să facă o curățenie importantă în aeroportul acela. Va rămâne piața goală a vieții ei, o sacoșă goală agățată de umăr. Va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
înnegriți de prea mult purtat. Sprijinită de oglindă, fotografia unui bărbat tânăr, dintr-o altă epocă. Mă simțeam stingherit în camera aceea, așezat pe patul pe care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
care se culca o străină, paiața aceea buimăcită care mă aștepta dincolo. Într-un sertar întredeschis în care se afla lenjeria, se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nou în dormitor, am atins din nou cu mâinile plușul de culoarea tutunului. Am privit telefonul, l-am privit ca pe un obiect de plastic care nu m-ar fi pus în legătură cu nimic. Nici măcar nu l-am atins. Am închis sertarul scrinului. Am aranjat crucea strâmbă de pe perete. M-am ridicat și m-am îndreptat spre ușă, vroiam doar să plec, nimic altceva. Vodca îmi tulburase mintea. Poate nu mă duc la mare, poate mă întorc în oraș, mă culc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în viață, așa cum sărmana handicapată îl privește pe spastic. Atunci, fetițo, Italia își făcu o scurtă intrare în vintrele mele, traversându-le ca un submarin. Era din nou seară, eram din nou singur în oraș. Am răsturnat pe birou un sertar plin cu fotografii. Îmi căzu în mână o imagine a mea de adolescent, cu o pereche de pantaloni scurți și un chip plin de umbre. Eram gras, nu-mi aduceam aminte să fi fost așa. Câțiva ani mai târziu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dezordonat. Șchiopătatul sufletului, mă gândeam, s-ar fi vindecat de la sine, cu timpul. Și într-o bună zi m-am lăsat prins de o nouă frenezie. Exact ca după o mutare, când duci sus cutiile cu cărți, aranjezi mobilele, umpli sertarele, arunci ceea ce nu-ți mai trebuie: medicamentele expirate, băuturile cu dopuri înțepenite, mătura veche. Mi-am făcut abonament la o sală de fitness. Mă duceam seara, când ieșeam de la spital, mă închideam în localul acela în care lipsea aerul, în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o parte, am ridicat storul și am deschis larg fereastra să intre mirosul nopții care era călduță, părea deja o noapte de vară. Italia tremura în pat. Am închis fereastra și am căutat o pătură. Am găsit-o într-un sertar al dulapului, o pătură maro, aspră, de cazarmă. Am îndoit-o și am pus-o pe ea. I-am căutat pulsul. Bătăile erau slabe. Nu aveam geanta cu mine, nu aveam nimic, nici măcar un termometru, m-am detestat pentru neglijența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am spus asistentei, care execută ca un robot. — Unde sunt instrumentele? Intră într-o cămăruță în care se întrezăreau ușile unui dulap metalic, începu să scotocească pe rafturi, m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
m-am repezit după ea. Stătea în patru labe, din fundul unui sertar a tras afară o pungă sigilată plină de foarfeci, nimic altceva decât foarfeci. Se uită la mine, habar nu avea ce anume îmi trebuia exact. Am smuls sertarul din mâinile ei și l-am răsturnat pe jos, apoi am răsturnat un altul și încă unul. În sfârșit am găsit ce-mi trebuia: bisturiu rece, pense, depărtător, cauterizator, cleme, ace. Existau de toate. Am luat pungulițele plastificate și le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mai depinde de scriitor. — Toma s-a făcut pompier. Scrie propoziția asta și pe urmă mai vedem cum stau lucrurile. Atâta-ți cer. Dă-mi o șansă. Nu-i drept... Nimic nu-i drept pe lumea asta. Toma a deschis sertarul unde-mi țin lenjeria intimă și-acum agață cu botul mitralierei obiect după obiect și le aruncă pe covor. Dintotdeauna, de la bun început am avut cu el relația asta confuză. Nu mi-a fost niciodată clar care dintre noi e
Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
pumn, de parcă ai fi concentrat în examinarea unui dosar, dar, de fapt, explorezi primele pagini ale romanului. Încetul cu încetul îți sprijini spinarea de spătar, ridici cartea la înălțimea nasului, înclini scaunul în echilibru pe picioarele din spate, deschizi un sertar lateral al biroului ca să-ți pui picioarele pe el, poziția picioarelor în timpul lecturii este de maximă importanță, întinzi picioarele pe masă, peste dosarele nerezolvate. Dar nu ți se pare o lipsă de respect? De respect, firește, nu față de munca ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
valiza Iui Ponko, imediat ascuns de el sub o cămașă ca de pușcărie. În camera de la cucurigu, care până acum fusese camera mea și avea să fie a lui de-acum înainte, Ponko își scotea lucrurile și le așeza în sertarele pe care eu le golisem. Îl priveam în tăcere, așezat pe valiza mea închisă deja, bătând mecanic într-un bumb care era cam strâmb; nu vorbisem defel, doar un salut murmurat printre dinți; îi urmăream toate mișcările, încercând să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
brațele cu mușchi fermi, care nu atârnă, murea să știe cum e să ai corpul acela de femeie cu toate moliciunile și rotunjimile care le plac bărbaților atât de mult. Când se uita la sânii Adrianei, Emmy se gândea la sertare pline cu sutiene sexi, din dantelă; la rochii cu șiret pe după gât pe care să ai cu ce să le umpli bine; la o lume plină de bustiere fără bureți; la faptul că n-ar mai putea să-și cumpăre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
până la ziua ei de naștere. Încă în fața oglinzii, Emmy își pieptănă părul ud într-un coc șic strâns la ceafă și își mușcă buzele să pară mai cărnoase. Își dădu cu un gloss de buze nou, de culoarea zmeurei din sertarul cu cosmeticale și își lovi ușor obrajii cu palmele. Nu-i rău, se gândi ea cu plăcută surprindere. Nu-i deloc rău pentru treizeci de ani. Apoi, plictisită brusc de ședința spontană de machiaj și aproape leșinată de foame, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
a speriat citind pe chipul său ravagiile răului care îl ardea și care progresa. Dar Grand părea mai lucid și, imediat, cu o voce ciudat de spartă, i-a rugat să-i aducă manuscrisul pe care îl pusese într-un sertar. Tarrou i-a dat foile pe care bolnavul le-a strâns cu grijă la piept, fără să le privească, pentru ca să le întindă apoi doctorului, invitându-l printr-un gest să le citească. Era un manuscris scurt, de vreo cincizeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ca mod de gândire. Iarna... eh, iarna era o poezie: frig umed și prietenii calde, dimineți în care scriam la romanul meu Povestiri despre Cadmav. Dacă sunteți curioși despre el, nu îl căutați că nu s-a mișcat decât din sertar în calculator. Iarna era interioritate și peșteră. Era solidaritate și igrasie. Iarna iubeam mai mult, fiindcă altfel ne pierdeam mințile. Ce am făcut cu intelectul nostru la vremea aceea? La o altă scară, cam ce au făcut și Jowida și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
și să țip. Cum voi supraviețui o oră întreagă ? Cum voi putea să stau aici calmă ? E imposibil să mă concentrez la raportul lui Ketterman. Mă ridic și mă duc la dulap, pur și simplu ca să fac ceva. Deschid câteva sertare la întâmplare, apoi le închid la loc. După care, în clipa în care mă răsucesc iar spre birou, îl văd ticsit de hârtii și de dosare, și de teancul uriaș de cărți de lângă monitorul computerului. Ketterman are dreptate. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să vezi și casa. Eddie ! Glasul îi devine un țipăt. Eddie, a mai venit una ! Sunt Trish Geiger, adaugă spre mine. Îmi poți spune Doamna Geiger. Pe aici... Mă conduce într-o bucătărie luxoasă în culoarea arțarului și deschide câteva sertare la întâmplare înainte să exclame „Aha!” și să scoată o cutie de plastic. O deschide și scoate din ea vreo cincizeci de sticle asortate și folii de pastile și începe să scormonească prin ele cu unghiile date cu lac. — Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]