3,720 matches
-
acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
neclintit, fară să-i dea atenție celui care zăcea muribund. Alți trei lupi încercară să-l atace, dar fură sfâșiați unul câte unul, la rând. Dintr-o dată întreaga haită dădu năvală asupra lui. Cu o uimitoare iuțeală și agilitate, Suru sfâșie în jurul său tot ce apucă. După o vreme, cei rămași în viață renunțară și se retraseră în neorânduială. În cele din urmă unul dintre ei se apropie prietenos, dar prevăzător, scheunând încetișor și, după ce și Suru începu să scheune, se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ești în..!“ Și suspină adânc... înțepeni cu gura larg deschisă, cu răsuflarea tăiată... Îi tremura duhul, stihia alcătuitoare. Vedenia mai stărui câteva clipe, apoi se prelinse, printre cetele genunilor... și, rămase cu ochii înțepeniți pe sfânta icoana. Un urlet înfricoșător sfâșie ca un trăsnet geana nopții. Suru urla... urla pentru ultima oară pentru bătrânul care îl încălzise la inima lui, care îl crescuse... Dar el nu-l mai auzi. Poate și lupul avea lacrimi în ochi... plângea... În ceardac se auziră
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cuțitul. Lupul avea în toată ființa lui, în ochi mai cu seamă, o liniște poruncitoare, care parcă paraliza orice voință. Cu o liniște de neînchipuit, se lăsă pe pântece și pe labele dinainte, parcă, gata să se arunce și să sfâșie. Dar, nu... n-avea de gând. La lumina lunii, apărea înfricoșător de mare - cenușiu-dungat în lungul spinării. Anuca tresări zicându-și : „El e dungatu.“ Era lupul care a făcut mari pagube pe la stânile din jur, dar și în gospodăriile din
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
celor doi lupi. Totul s-a petrecut atât de repede, sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
sub ochii Anucăi, și de neașteptat, încât fata n-avu vreme sa schițeze niciun gest. Un salt fulgerător, urmat de un clănțănit metalic al colților și botul lui Parvu fu sfâșiat de la ochi până la falca de jos. Pârvu rămase prăbușit, sfâșiat în bucăți pe zăpada bătătorită și însângerată. Când Anuca se dezmetici, cei doi lupi, mari cât niște viței, cu Pârvu în colți fugeau spre lizieră. Sultan necheza disperat și lovea cu copitele în podele. Anuca alergă la grajd... ușa era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
vezi persoana respectivă în vecii vecilor. Știu, știu... Ridică mâna văzând că Anna încerca să spună ceva. Trebuie să ne vedem la serviciu și presupun că ne descurcăm destul de bine, date fiind împrejurările. Însă doar pentru că doi oameni nu se sfâșie unul pe celălalt prin tribunale nu înseamnă că în sinea lor vor să se împace. Eram curioasă, atâta tot, spuse Anna. Te cam lipești de el, nu-i așa? Nu, nu e adevărat! exclamă Darcey furioasă. Anna o examină gânditoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
trebuie să îți faci griji, spuse Minette cu un aer nonșalant. Mă distrez și eu puțin. Dacă mama ei se distra, bine măcar că o făcea cu cineva care avea un castel, se gândi Darcey, sorbindu-și ciocolata, urmărind fulgerele care sfâșiau văzduhul și ascultând tunetele care bubuiau ca niște mingi de bowling pe pistă. Se întreba dacă Minette se simțea mai norocoasă decât Martin în urma despărțirii lor. Tatăl lui Darcey încă se lupta să își repare căsnicia cu Clem, iar asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Semăna cu multe animale; Nu-i putea sta nimeni în cale, Nu-l voiau prieten și nici’cum, Nu și-l doreau... tovarăș de drum! Că nu se ținea de cuvânt, Ataca fără discrnământ, Lovea cu amândouă picioare, Colți de sfâșiat, dinți de fiară mare, Coamă inpunnătoare, Aripi mari cu gheare, Înfricoșătoare! Nici n-o descriu Mai departe, Vorba bunicii:,, Ducă-se pe pustiu"! Din oricare parte, Nu te puteai apăra! Și din tată în fiu, Prolifică cum era, A tot
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mărșăluiau cohorte de lacrimi se înfruntau pe câmpul de luptă al bărbiei apoi se aruncau în gol fără să strige într-o sinucidere sătulă de cuvinte 16 aprilie 2011 luna nisan, sărbătoarea azimilor nu mai era mult urma să se sfâșie perdeaua templului oamenii de vază din sobor scoteau hainele scumpe pelerinii intrau în cetatea lui david în teorie era doar un alt paște nimic deosebit fuga din egipt rămânea o amintire i se dădea cezarului ce era al său pe la
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
veșnici (îmi spui) numai atunci simt cum tresaltă timpul împreună cu tine iar secundele se răzvrătesc sub piele în așteptarea unui sărut infinit 21 mai 2011 Siestă soarele curgea pe zidurile caselor lumea întreagă își făcea siesta respirația întretăiată a vântului sfâșiat de anemie se înșuruba în mine fără vlagă la o masă sub un umbrar strâmb doi bătrâni rămăseseră prinși în șah etern semănau cu două statui înălbite de timp doar cefele bronzate răbufneau din gulerele răsfrânte ale cămășilor strada era
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
În care ținea arma și am descoperit că brațul lui se agita În direcția mea cu mult mai multă putere decât prevăzusem eu. L-am simțit cum mă apucă de gulerul halatului și-l răsucește, după care am auzit țesătura sfâșiindu-se. — Rahat, asta chiar e prea mult, am spus eu și am Împins arma spre el, reușind să apăs țeava pe sternul lui. Pentru că mă lăsam cu toată greutatea, speram să-i rup vreo coastă, numai că În loc de asta am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
avea ocazia să crească. — O fi fost el tinerel, i-am replicat eu, dar nu era deloc neajutorat. Nu mi-am mușcat buza pentru că te găsesc al dracului de atrăgător. Ăsta e sânge adevărat, să știi. Și halatul meu: e sfâșiat. Sau n-ai observat asta? Tesmer râse disprețuitor: — Am crezut că ești doar șleampăt În ce privește Îmbrăcămintea. — Hei, ăsta e un halat de cincizeci de mărci. Doar nu crezi că l-aș face praf doar de dragul tău, nu? Dacă ți-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
sălbatece, dar nici una n-a fost atât de dezlănțuită. Autobuzul abia își taie drum prin lianele ei. Farurile sunt parcă securi luminoase cu care autobuzul își face loc prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm într-o noapte primordială, unde totul e înfricoșător și sublim. Șacalii stau probabil acum cu ochii arși de fulgere privind
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
urmărit de sora mea, cu teribilele ei gheare de filme, și i-am văzut și umbra pe gemuleț. M-am cățărat cât am putut de repede pe fereastra 63 de aerisire, înțesată de plase de păianjen pe care le-am sfâșiat cu capul, chinuindu-mă să trec prin gaura aceea nespus de strâmtă, care îmi sfâșia pielea brațelor și a șoldurilor. O groază inexprimabilă însoțea a-ceastă târâre, această julire, această rupere a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var.
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
umbra pe gemuleț. M-am cățărat cât am putut de repede pe fereastra 63 de aerisire, înțesată de plase de păianjen pe care le-am sfâșiat cu capul, chinuindu-mă să trec prin gaura aceea nespus de strâmtă, care îmi sfâșia pielea brațelor și a șoldurilor. O groază inexprimabilă însoțea a-ceastă târâre, această julire, această rupere a hainelor și smulgere a părului prin tunelul de var. în sfârșit, m-am prăbușit în spatele clădirii, lângă un perete pe care erau desenate deformat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
răsfirate pe umeri. Bustul i se îndreptase, iar sânii păreau ascuțiți și agresivi. Nimfa ruga, implora. Ambele mâini erau întinse către mine într-un gest de o patetică nerăbdare. Degetele îi erau rășchirate, gata să-mi apuce și să-mi sfâșie corpul, iar fața contractată, cu ochii tulburi și buza de sus zgârcită, arăta chinul dulce care precede orgasmul. Tot florarul de curbe al corpului ei, plin și zvelt în același timp, se-ntindea către mine într-o singură, dementă mișcare
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de neatins decât cu tentaculele fierbinți ale febrei și pasiunii, s-ar fi acuplat cu nimicul, cu vidul ruinat și viermănos. Eram bolnav de dorul de a deveni Dumnezeu. De când o celulă plină de vițelus din burta mamei mele fusese sfâșiată de o celulă flagelată din carnea tatălui meu, crescusem asimptotic, impetuos ca turnul Babei, ca Ullikummi, copilul de piatră, sfidând legea după care totul se ruinează și se lipește de orizont. Doi, patru, opt, șaisprezece, treizeci și doi, șaizeci și
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
venea zgomot de conversație, de după altele un bâzâit continuu sau un râs indecent. Zeci, sute de paliere cu aceleași uși vopsite în alb și aceleași scaune de vinilin. Când m-am mai liniștit, când respirația 153 nu mi-a mai sfâșiat alveolele, m-am hotărât să mă opresc pe unul dintre culoare. M-am așezat pe un scaun, de parcă aș fi așteptat în fața unui cabinet dentar, privind țintă linoleumul gălbui de pe jos. Eram obosit dincolo de limită. Noaptea aceea mă terminase, mă
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
am povestit distrat "cum a fost în tabără"... La televizor era ceva absurd, nu mai știu ce. Am făcut o baie și am plâns tot timpul în apa albăstruie și fierbinte... Mi-au explodat deodată, creierul, inima și sexul! Sânt sfâșiat în bucăți! Și bucățile sânt sfâșiate și ele-n bucăți! Dumnezeule, nu mai pot să respir, căci beregata mea e deșirată inel cu inel și zgârci cu zgârci. Coastele-mi străpung pielea toracelui și țeasta mi s-a desfăcut în
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
venea spre mine, cobora, fusese probabil să-și vadă părinții, n-am recunoscut-o ca fiind Aida, am recunoscut-o însă ca fiind altcineva, cineva care venea spre mine cu toată lumina aceea înflăcărată a toamnei și sufletul mi-era sfâșiat de o melancolie fără margini, și-n acel moment în care nu se întâmpla nimic și totuși se întâmpla totul am știut că acea femeie coboară astfel pentru mine, ca să-mi spună ceva, m-am îndrăgostit în acel moment nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
au plecat ceilalți clienți și sezonul turistic încă nu s-a deschis, se-așază pe scaunul din fața mea, fără reținere, mă întreabă de unde vin, ce caut în Veneția în anotimpul acesta și eu nefericit pentru că încetul cu încetul ea îmi sfâșie tabloul în care mă integrasem cu atâta plăcere, piazza pustie, cerul întunecat, ploaia, răpindu-mi pentru totdeauna posibilitatea de a mai afla vreodată de ce toate acestea îmi erau atât de apropiate, fata din fața mea, caldă, vorbăreață, nu-i înțeleg prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
clipă îi simțeam nehotărârea, apoi nu l-am mai văzut din cauza nopții, ajungând pe țărmul îngust mi-am ridicat privirea spre stânci și n-am mai văzut decât luna nouă apărută pe cer și-atunci am auzit urletul acela neomenesc sfâșiind noaptea, către zori mă îmbarcam clandestin spre Italia, Intraductibil în limba rusă câteva cuvinte spuse de el, apoi râzând către mine, Hai să ieșim să mâncăm ceva, mi-e o foame teribilă! 30 aprilie, Boris e plecat de câteva zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]