3,396 matches
-
mama iarăși a spus doar, Dumnezeule, și am auzit-o cum respiră precipitat, între timp gardienii l-au dus pe tata până la podium, dar nu de partea noastră, ci pe partea opusă, s-au oprit la vreo patru pași de sicriu, un gardian a smucit lanțul, atunci tata și-a ridicat capul, înălțându-și privirea, și atunci i-am văzut fața și am simțit cum mi se face stomacul ghem, tata era neras de multă vreme, slăbise foarte mult, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și atunci nările tatei au început să fremete, a luat de două ori aer, horcăind, și a treia oară inspirând adânc, iar atunci a clipit deodată din gene și fața i-a tresărit, și s-a uitat în jos, la sicriul deschis, m-am uitat și eu pentru prima oară, bunicul era pe de-a-ntregul cufundat în căptușeala purpurie cu falduri ample, așa cum era, în negru, părea cu mult mai mic și mai slab, i-am privit fața, nu se vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o închipuire, atunci mi-a venit cumva în minte că asta nu poate fi adevărat, toate astea nu pot fi adevărate, îmi imaginez doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
imaginez doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
doar că l-au adus pe tata, îmi imaginez doar că stă acolo, de partea cealaltă a sicriului, și atunci mi-am ridicat privirea, și tata se afla încă acolo, era acolo într-adevăr, stătea în continuare nemișcat, privind sicriul, sicriul și pe bunicul meu înăuntru. În sală era liniște deplină, de cel puțin un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un minut tata stătea nemișcat, și-am crezut că poate nu vede nici asta, așa cum nici pe noi nu ne văzuse, dar atunci i-a zvâcnit un umăr, a făcut un pas înainte și, cu mâinile încătușate, a atins marginea sicriului, și atunci am știut că totuși e conștient, că totuși i-a ajuns până la creier această priveliște, am crezut, pentru un moment, c-o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a atins marginea sicriului, și atunci am știut că totuși e conștient, că totuși i-a ajuns până la creier această priveliște, am crezut, pentru un moment, c-o să-l ia de mână pe bunicu’, dar el a strâns doar marginea sicriului, apoi și-a întors încet capul, uitându-se la tatăl lui, stăruind cu privirea pe chipul lui, și atunci am privit și eu, împreună cu el, chipul bunicului, linia gurii, resturile de barbă care se întrezăreau, pe sub pomeți, pe pielea lăsată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ne zâmbească, o să ne recunoască, și-o să știe că ne are pe noi aici, și-o să-l așteptăm, o să-l așteptăm până când or să-i dea drumul, într-o bună zi, definitiv acasă, și atunci deodată tata a dat drumul sicriului și a făcut un pas înapoi, și-a ridicat privirea și s-a uitat direct la mine, direct în ochii mei, și după strălucirea ochilor mi-am dat seama că mă recunoscuse, și și-a descleștat gura și se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
care eu m-am întors și am pornit spre ușa mascată, iar secretarul tovarășului Bherekméri a strigat că n-auzisem ce-a zis, să rămân pe loc, și m-a împins din spate de era să dau cu capul în sicriu, dar nu mi-a păsat, fiindcă vroiam să văd ce se-ntâmplă cu mama și cu tata, și atunci secretarul tovarășului Bherekméri m-a mai împins o dată, pe mama n-o vedeam nici unde, doar pe tata, gardienii îl târau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
curge, fierbinte, roșu’’ ca stropii mari de sânge din palmele lui Iisus pe cruce când s-a-ngrozit de moarte, curgeau ‘’peste pieptul lui ars de soare, peste cămașa de in, peste spicele aurii ale grâului care-i slujeau de sicriu’’. Drama sa povestită scriitorului de căruțașul ce-l ducea printre ogoarele Tighinei, ochii lui Beccin, ‘’acești ochi rămași deschiși, curați și albaștri ca cerul’’ îl urmăresc pe autorul cărții, îi cer un ajutor prin foșnetul grâului, în spic ca vrabia
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
proiecte de viitor, schița machete de reviste literare, se vedea conducând din nou Teatrul național, totul cu o entuziastă detașare de realitatea pe care o știa bine, dar o ignora conștient”...“știu că lăsase cu limbă de moarte ca peste sicriul său să se așeze tricolorul românesc” de la așa simțire patriotică, de la o așa înaltă conștiință românească toți avem de învățat și de transmis, în dimensiunea ei, urmașilor linia de viață, și vom fi siguri că n-am trăit degeaba în
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oprit În dreptul numărului 17, unde locuia Matei. Se aștepta să descopere Înăuntru tăcerea, sobrietatea priveghiului prin care ne mărturisim odată cu mortul acestei călătorii misterioase. Tăcerea i-ar fi făcut atât de bine, vacarmul Însă era asurzitor. S-a apropiat de sicriul În care dormea pentru totdeauna Matei și a lăsat cu tandrețe să-i cadă pe piept trandafirul pe care Îl rupsese din fața unui bloc, venind Încoace; mortul părea Împăcat și parcă zâmbea, costumul ieftin În care Îl Îmbrăcaseră Îi venea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să se salveze, dar țiganii de la pompe funebre tocmai intraseră, prefăcându se triști, i-au strâns mâna și l-au Întrebat unde e mortul. Vasile s-a prăbușit ca un boxer bătut În brațele unuia și a privit În direcția sicriului, țiganul l-a consolat, apoi și-a aprins o țigară. — Ha, boierilor, a strigat către ăia din sufragerie, trebuie să mergem! De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
De parcă ar fi urmat să Îi ducă la groapă. S-au ridicat cu toții, cineva a oprit muzica, și-au golit paharele și au ieșit unul câte unul afară, unde un camion hodorogit Îl aștepta doar pe Matei. Țiganii au Înșfăcat sicriul și l-au trântit În camion. Cortegiul s-a pus În mișcare tăcut, Înaintând muribund către cimitirul din apropiere, care Își Înfipsese rădăcinile, ca o caracatiță macabră, În liniștea nesfârșită a câmpului. Aerul cald al verii l-a izbit În
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
în lume burgezului a-i cumpăra lucrul, ca s-o silească pe această fată să moară de frig și foame pentru ca el să se-mbogățească? Sărmană față palidă de Madonă! Câte lacrimi te-or fi brăzdat până ce te-a cuprins sicriul, până ce ai murit și te-ai înturnat în pacea neființei din care ieșiseși. Și cine-ți va plăti ție, martiră a capitalului; degetele tale rănite, plămânii tăi asfixiați, foamea, frigul, mizeria, cine a ști în lume că tu ai suferit
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
impuls electric. O femeie care aducea o pătură ecosez își coborî capul lângă geam. Stând la doar câțiva centimetri de mine, mă fixa din priviri cu buzele țuguiate, ca o persoană îndoliată care se holbează la cadavrul întins într-un sicriu descoperit. În acel moment, stând cu mâna dreaptă pe o spiță a volanului, nu simțeam nici o durere. Încă purtând centura de siguranță, soția bărbatului mort își revenea în simțiri. Un grup mic de oameni - un șofer de camion, un soldat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
probabil ar fi mers până-n pânzele albe ca să profite de situația imediată. Am accelerat în timp ce traficul ajungea la intersecția de pe Western Avenue, apoi am pornit spre nord la prima curbă la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând carnețelul pe care-și înregistrase Catherine telefoanele. Dorința mea de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
îmbibase puțin oțet pe un tifon și îi dădu ușor pe la nas, apoi o schimbaseră de hainele ude.Își reveni și își dădu seama unde și de ce se află aici. Se ridică și se duse în camera unde se afla sicriul. Nici nu observă câte persoane se aflau în cameră. L-a sărutat pe frunte și pe obraji și începu să-l mângâie pe frunte și păr. Cu vocea tremurândă și gâtuită de durere începu să-i șoptească: - Iubirea mea, ce-
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
pentru a-i mai atinge fruntea și de a mai sta de vorba cu el, în gând. Simțea că sufletul lui este undeva, alături de al ei și îi aude toate gândurile și durerea din ele. În camera unde se afla sicriul, într-un colț, pe banda unui magnetofon se auzea în surdină melodia lor preferată, „Romanță fără ecou”, versurile lui Ion Minulescu, cântată de formația Mondial... “Iubire, bibelou de porțelan, Obiect cu existența efemeră, Te regăsesc pe-aceeași etajeră Pe care
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
iubești, ia-mă cu tine! Eu nu mai pot trăi fără tine, fără dragostea noastră! Te aștept oricând, așa cum te-am așteptat întotdeauna! Apoi luă un pumn de țărână și, după ce a fost coborât în groapă îi dădu drumul peste sicriu, spunând în gând:”să-ți fie țărâna ușoară, dragul meu! Simt că ne vom întâlni undeva, cândva!" După ce au plecat de la cimitir, spre casa părinților lui George unde avea să aibă loc masa de pomenire după datină, începu să plouă
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
că a rămas văduv, cu o fetiță de opt anișori. - Nu vă supărați, mă grăbesc și nu pot să mai stau, pot să las actele în original, la dumneavoastră, să vă ocupați de ele? Mai am de umblat pentru groapă, sicriu, să mai fac niște cumpărături ca apoi să merg să o ridic de la morgă pe soția mea. - Da, cum să nu, aveți toată încrederea, spuse Frusina. Dacă mai aveți nevoie de ceva, vă ajut cu cea mai mare plăcere. Ea
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ocazia unei colecte de fonduri pentru lupta împotriva unei boli grave, am uitat care anume. Dar merita să moară. M-a făcut dobitoc. M-a împins! În ziar îi arată pe mama și pe tatăl vecinului de deasupra, plângând lângă sicriu. Dar dăduse combina mult prea tare. În ziar zice că o fată pe nume Denni D’Testro, manechin, a fost găsită moartă în dimineața asta în apartamentul ei din centru. Și nu știu de ce, dar sper că nu Nash a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rude pe care nu le mai văzuse de ani de zile: unchi și mătuși, veri și verișoare, dar și mulți cunoscuți de prin sat, rude și prieteni de familie. În ciuda vitregiei timpurilor, fu o înmormântare după toate rânduielile creștinești. În sicriul simplu, din lemn de brad, meșterit de un bătrân tâmplar al satului, în hainele-i de îngropăciune, pe care și le pregătise din vreme, Elvira avea pe chip o expresie parcă de mulțumire, de liniște și de împăcare cu soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că viața e veșnică. Într-o dimineață, plecase pentru a urmări un flagrant delict și nu se mai Întorsese niciodată. La PJ, nimeni nu știa că erau amanți. Ținuse să fie de față atunci cînd Îi ridicaseră corpul. Înainte ca sicriul să fie Închis pentru totdeauna, fără ca cineva să observe, strecurase Înăuntru o cutiuță. Diamantul avea mai mult de un carat, montura era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era din aur alb. Îl cumpărase cu cîteva zile Înainte de acel flagrant și aștepta momentul potrivit pentru a o cere pe Valentine În căsătorie. Momentul potrivit nu avea să mai vină niciodată. Un tînăr toxicoman Îndopat cu cocaină decisese altfel... Sicriul se Închisese peste Valentine, peste inelul. Și peste inima polițistului. Prima imagine care Îi apăru pe retină a fost aceea a ochilor căprui ai lui Lucas, aplecat asupra ei. Marie citi În privirea aceea o Îngrijorare surdă și difuză, atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]