4,326 matches
-
VIII-a mai prejos decât ,,sora ei mai mare”. Beethoven a denumit-o ,,mica” referindu-se numai la dimensiuni, la proporții. Acest ,,copil mai mic” al compozitorului s-a bucurat însă de dragostea sa părintească, la fel ca și celelate simfonii. Simfonia a VIII-a a fost executată în primă audiție la Viena în Redoutensaal la 27 februarie 1814. Programul concertului cuprindea: Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
-a mai prejos decât ,,sora ei mai mare”. Beethoven a denumit-o ,,mica” referindu-se numai la dimensiuni, la proporții. Acest ,,copil mai mic” al compozitorului s-a bucurat însă de dragostea sa părintească, la fel ca și celelate simfonii. Simfonia a VIII-a a fost executată în primă audiție la Viena în Redoutensaal la 27 februarie 1814. Programul concertului cuprindea: Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care scaldă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
copil mai mic” al compozitorului s-a bucurat însă de dragostea sa părintească, la fel ca și celelate simfonii. Simfonia a VIII-a a fost executată în primă audiție la Viena în Redoutensaal la 27 februarie 1814. Programul concertului cuprindea: Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care scaldă Simfonia a VIII-a, construcția formei, ne fac să ne amintim de lucrările de tinerețe ale compozitorului, de primele două simfonii
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
a VIII-a a fost executată în primă audiție la Viena în Redoutensaal la 27 februarie 1814. Programul concertului cuprindea: Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care scaldă Simfonia a VIII-a, construcția formei, ne fac să ne amintim de lucrările de tinerețe ale compozitorului, de primele două simfonii ale sale, înrâurite puternic de stilul marilor clasici Haydn și Mozart. Dar, ca și în primele două simfonii, Beethoven, deși
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Simfonia a VII-a, un Trio, Simfo nia a VIII-a și ,,Bătălia de la Vittoria”. Veselia și umorul care scaldă Simfonia a VIII-a, construcția formei, ne fac să ne amintim de lucrările de tinerețe ale compozitorului, de primele două simfonii ale sale, înrâurite puternic de stilul marilor clasici Haydn și Mozart. Dar, ca și în primele două simfonii, Beethoven, deși folosește limbajul maeștrilor de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, arată îndemânarea propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care scaldă Simfonia a VIII-a, construcția formei, ne fac să ne amintim de lucrările de tinerețe ale compozitorului, de primele două simfonii ale sale, înrâurite puternic de stilul marilor clasici Haydn și Mozart. Dar, ca și în primele două simfonii, Beethoven, deși folosește limbajul maeștrilor de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, arată îndemânarea propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace e con brio - este compusă în formă de sonată, cu două teme înrudite prin cantabilitatea lor și nu
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
de la sfârșitul veacului al XVIII-lea, arată îndemânarea propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace e con brio - este compusă în formă de sonată, cu două teme înrudite prin cantabilitatea lor și nu puternic contrastante, ca în alte simfonii. Tema I-a, asemeni altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori, ajutate de suflătorii de lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
propriei sale pene. Prima parte a lucrării - Allegro vivace e con brio - este compusă în formă de sonată, cu două teme înrudite prin cantabilitatea lor și nu puternic contrastante, ca în alte simfonii. Tema I-a, asemeni altor melodii din Simfonia a VIII-a, a fost găsită în caietele beethoveniene de schițe din vara anului 1812. Ea e atacată dintr-un început de viori, ajutate de suflătorii de lemn iar clarinetul răspunde ,,dolce” acestui început viguros: Fragmentul melodic cântat de clarinet
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
care se adaugă jocul de accente ce zdruncină ritmica și metrica, alternarea și opunerea nuanțelor, toate la un loc constituind mijloace capabile de a da naștere unui umor simfonic greu de definit prin cuvinte, dar ușor de observat. De altfel, Simfonia a VIII-a a fost denumită de Romain Rolland, unul dintre cei mai competenți comentatori ai lui Beethoven, ,,Umoristica”, întrucât umorul muzical se desprinde din multe pagini ale ei. Tema a doua a primei părți a lucrării este expusă de
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
o expresie nouă, dramatică. Reexpoziția începe (tema principală e readusă în întregime de corzile grave și fagoți) pe un pisc (forte fortissimo) mai înalt decât toate culmile de forță sonoră de până acum. Această secțiune aduce, ca de obicei în simfonii, schimbări de orchestrație, comprimări ale materialului muzical folosit în expoziție și transformări de ordin tonal. În încheierea mișcării, asistăm la un dialog între corzi - pizzicato - și suflători, iar repetarea la sfârșit a capului temei principale întregește atmosfera de glumă. Partea
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
încheierea mișcării, asistăm la un dialog între corzi - pizzicato - și suflători, iar repetarea la sfârșit a capului temei principale întregește atmosfera de glumă. Partea a doua - Allegretto scherzando - ține loc de parte lentă, care în mod excepțional lipsește în această simfonie. Tema inițială e construită pe baza unui canon, compus de Beethoven în primă vara anului 1812, în cinstea prietenului său Maelzel, inventatorul metronoului. Ea se desfășoară suprapusă pe sunetele egale și staccate, ca tic-tac-ul unui metronom. Este și aici o
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
Trio-ul, partea mijlocie, începe cu un dialog câmpenesc între cei doi corni și clarinet, în timp ce violoncelele și bașii acompaniază: După o scurtă dezvoltare a acestui minunat trio, menuetul se reia de la capăt. În desfășurarea antrenantă a ultimei părți a Simfoniei, Partea IV-a, Allegro vivace - se desprind cu ușurință două teme. Prima, fermecătoare, este expusă de viori. Într-un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-o sonoritate puternică. Apoi, tot la viori, apare și cealaltă melodie mai importantă
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
un moment cu totul neprevăzut, întreaga orchestră izbucnește într-o sonoritate puternică. Apoi, tot la viori, apare și cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia a IX-a, prin
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sonoritate puternică. Apoi, tot la viori, apare și cealaltă melodie mai importantă a mișcării: Virtuozitatea și coloritul orchestral, caracterul spumos al acestui final, amintesc pe alocuri verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia a IX-a, prin sfera conținutului ei emotiv atât de vast, prin construcția ei
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
verva muzicii lui Rossini. SIMFONIA IX-a, op. 125, în RE MINOR Cele opt simfonii anterioare, scrise de Beethoven, întruchipează fie voioșia, surâsul și speranțele tinerești, eroismul, încordările tragice, fie frumusețile naturii și poezia dragostei, fie vălmășagul bucuriei nestăpânite. Dar, Simfonia a IX-a, prin sfera conținutului ei emotiv atât de vast, prin construcția ei gigantică, de epopee, ne apare ca o grandioasă sinteză a sensibilității unui artist care a înglobat într-o singură operă tot ceeace era mai de preț
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
conținutului ei emotiv atât de vast, prin construcția ei gigantică, de epopee, ne apare ca o grandioasă sinteză a sensibilității unui artist care a înglobat într-o singură operă tot ceeace era mai de preț în cele de mai înainte; Simfonia a IX-a conține cele mai autentice trăsături beethoveniene. După ce în ,,Eroica” și ,,Fidelio”, întruchipează eroul pozitiv ca exponent al ideilor înaintate ale epocii sale, în ultima simfonie Beethoven nu mai pune în centrul atenției eroul, personalitatea înzestrată cu calități
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
operă tot ceeace era mai de preț în cele de mai înainte; Simfonia a IX-a conține cele mai autentice trăsături beethoveniene. După ce în ,,Eroica” și ,,Fidelio”, întruchipează eroul pozitiv ca exponent al ideilor înaintate ale epocii sale, în ultima simfonie Beethoven nu mai pune în centrul atenției eroul, personalitatea înzestrată cu calități deosebite, ci însăși omenirea animată de același țel. Trecuseră mai bine de 10 ani de când fusese terminată Simfonia a VIII-a. Până la apariția ultimei simfonii, Beethoven scrisese lucrări
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
ca exponent al ideilor înaintate ale epocii sale, în ultima simfonie Beethoven nu mai pune în centrul atenției eroul, personalitatea înzestrată cu calități deosebite, ci însăși omenirea animată de același țel. Trecuseră mai bine de 10 ani de când fusese terminată Simfonia a VIII-a. Până la apariția ultimei simfonii, Beethoven scrisese lucrări vocale și corale, câteva sonate pentru pian, cele două sonate pentru violoncel, op.102, lieduri, ,,Missa Solemnis” și altele, dar lista creațiilor date la iveală în răstimpul celor 10 ani
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
sale, în ultima simfonie Beethoven nu mai pune în centrul atenției eroul, personalitatea înzestrată cu calități deosebite, ci însăși omenirea animată de același țel. Trecuseră mai bine de 10 ani de când fusese terminată Simfonia a VIII-a. Până la apariția ultimei simfonii, Beethoven scrisese lucrări vocale și corale, câteva sonate pentru pian, cele două sonate pentru violoncel, op.102, lieduri, ,,Missa Solemnis” și altele, dar lista creațiilor date la iveală în răstimpul celor 10 ani este mică, în comparație cu activitatea desfășurată înainte. Între
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
să-l învăluie, soarele Beethovenian a mai strălucit încă odată, scăldând parcă tot pământul în razele sale. Geniul și-a adunat toate puterile creatoare, le-a înzecit și iată că la 7 mai 1824 a avut loc prima audiție a Simfoniei a IX-a. Memorabilul program din 7 mai 1824 cuprindea Uvertura op. 124, trei părți din Missa Solemnis și Simfonia a IX-a. Concertul a fost condus de dirijorul Umlauf, sub supravegherea lui Beethoven, care indica tempoul fiecărei părți. De
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
adunat toate puterile creatoare, le-a înzecit și iată că la 7 mai 1824 a avut loc prima audiție a Simfoniei a IX-a. Memorabilul program din 7 mai 1824 cuprindea Uvertura op. 124, trei părți din Missa Solemnis și Simfonia a IX-a. Concertul a fost condus de dirijorul Umlauf, sub supravegherea lui Beethoven, care indica tempoul fiecărei părți. De altfel, chiar afișul menționa că Beethoven, personal, va lua parte la conducerea concertului. Compozitorul surd nu mai putea să-și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
fie reluată încă odată. Orchestranții erau și ei copleșiți de emoție. După expresia lui Schindler, un credincios prieten al compozitorului, primirea a fost pentru Beethoven, ,,mai mult decât imperială”. Familia imperială era, după obicei, aplaudată de trei ori, în timp ce titanul simfoniei a obținut cinci valuri de aplauze. Compozitorul trăia cele mai fericite, cele mai solemne clipe ale existenței sale. Munca lui de ani și ani, în care s-a zămislit mărețul monument al artei muzicale, era răsplătită nu numai de bucuria
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
va uni întreaga suflare în același gând al bucuriei pe care a preaslăvit-o în finalul lucrării. După unele indicii, Beethoven intenționa de mult să scrie o lucrare pe versuri din ,,Oda bucuriei” a lui Schiller, care apare în finalul Simfoniei a IX a. Încă din 1793, tânărul compozitor din Bonn (avea atunci 23 de ani) avea de gând să pună pe muzică Oda ,,vers cu vers”. Dorința de a da glas înflăcăratului mesaj umanist înaintat al lui Schiller, nu l-
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
glas înflăcăratului mesaj umanist înaintat al lui Schiller, nu l-a părăsit niciodată pe Beethoven. Caietele lui de schițe o dovedesc. S-au găsit motive, fragmente, teme, notări numeroase, datând din 1798, 1811, 1812; în mod frecvent ciornele compozițiilor pentru Simfonia IX-a apar mai cu seamă în perioada anilor 1815-1822. Ideea de a uni vocea omenească cu ansamblul simfonic îl urmărea de multă vreme pe Beethoven. Cu 16 ani în urmă, în 1808, el compusese fantezia pentru pian, cor și
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]
-
uni vocea omenească cu ansamblul simfonic îl urmărea de multă vreme pe Beethoven. Cu 16 ani în urmă, în 1808, el compusese fantezia pentru pian, cor și orchestră op.80 pe versurile poetului Kuffner, pătrunsă de același suflu ca și Simfonia IX-a. Oda din care și-a extras Beethoven textul pentru finalul ultimei simfonii, s-a chemat la început ,,An die Freiheit” - libertatea o slăvea Schiller. Dar titlul a trebuit să fie schimbat. Periculosul cuvânt ,,libertate” a fost înlocuit în
Simfoniile lui Beethoven by MIHAIL MANCIU [Corola-publishinghouse/Journalistic/449_a_930]