11,560 matches
-
vieții, este Teatrul cel mai tare?, mai tare decât Iubirea sau decât Moartea? Probabil că da. Sigur că da. Secretul meu e de mormânt și trebuie păstrat, lumea în care m-am întors nu trebuie să știe asta, s-ar speria... E târziu, și Tina mai citește o dată textul. Dar, ca și ieri, ca și alaltăieri, îl șterge din computer. Delete. Delete. Delete. Îl șterge, îl șterge, îl șterge, așa cum făcuse cu toate scrisorile din cele 36 de zile, și acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a apropiat, Amory a Închis ochii. Notele au devenit atât de Înalte, că au renunțat cu toții, cu excepția tenorilor, care au purtat triumfător melodia până dincolo de punctul de rupere, de unde au cedat-o unui cor fantastic. Amory a deschis ochii, cam speriat că ceea ce va vedea Îi va ruina iluzia de armonie. A oftat Încurajat. În capul plutonului alb mărșăluia Allenby, căpitanul echipei de fotbal, zvelt și sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că anul acesta colegiul Își punea toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru tot restul sezonului. Acest lucru l-a obligat să stea deoparte și să analizeze situația. „12 Univee“ ridica pentru el o serie de semne de Întrebare, din cele mai diverse. Locuiau acolo trei sau patru băieți insignifianți și destul de speriați de la Lawrenceville, doi tineri amatori sălbatici de la o școală particulară din New York (pe care Kerry Holiday Îi poreclise „bețivii plebei“), un flăcău evreu, tot de la New York, și, ca un fel de compensație pentru Amory, frații Holiday, de care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Îngrășat cam tare; alta e Myra St. Claire - asta-i o poveste veche, ușor de sărutat dacă-ți place... — Și cu ce le ademenești? s-a interesat Kerry. Eu am Încercat absolut totul, dar nebunele de ștoarfe nici măcar nu se sperie de mine. — Tu ești tipul de „băiețel drăguț“, a sugerat Amory. — Tocmai aici e buba. Orice mamă crede că fiică-sa-i În siguranță dacă iese cu mine. Zău că-i enervant. Dacă Încerc s-o prind pe una de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
De cum pun mâna pe o mână, o deconectează de ce mai au. — Încruntă-te, l-a sfătuit Amory. Dă-le de Înțeles că ești neîmblânzit și fă-le să te domesticească - pleacă acasă furios - Întoarce-te după o jumătate de oră - sperie-le. Kerry a clătinat din cap. — Nici o șansă. Anul trecut i-am scris unei fătuțe de la St. Timothy un bilețel de amor cu-adevărat frumos. Într-un loc m-am excitat prea tare și am scris „Doamne, ce mult te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
umeri, de pantofiori - dar nu de gură. Toți se Îndrăgostesc de gura mea! EL: E foarte frumoasă. EA: E prea mică. EL: Ba deloc - ia să vedem. (O sărută din nou, la fel de lung.) EA (mișcată): Spune-mi ceva dulce. EL (speriat): Ferească Domnul! EA (dând Înapoi): Nu-mi spune dacă-ți vine greu. EL: Vrei să ne prefacem? Așa de devreme? EA: Nu avem aceeași unitate de măsură pentru timp ca alții. EL: Deja e vorba... de alții. EA: Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
la șifonier și scoate o tabacheră, pe care o ascunde În sertarul lateral al biroului. Intră mama ei, cu un carnețel În mână.) DOAMNA CONNAGE: Doamne! Doream neapărat să-ți vorbesc Între patru ochi Înainte de a coborî. ROSALIND: Dumnezeule, mă sperii! DOAMNA CONNAGE: Rosalind, ești o persoană cu pretenții foarte mari. ROSALIND (resemnată): Da. DOAMNA CONNAGE: Și știi că tata nu mai are tot ce avea odinioară. ROSALIND (Strâmbându-se): O, te rog să nu aduci vorba de bani! DOAMNA CONNAGE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nimic. ROSALIND: Amory, dacă nu stai jos, țip. AMORY (se așază, abrupt, lângă ea): O, Doamne! ROSALIND (luându-i blând mâna): Știi că te iubesc, nu? AMORY: Da. ROSALIND: Știi că te voi iubi Întotdeauna... AMORY: Nu vorbi așa; mă sperii. Sună de parcă nu vom fi niciodată Împreună. (Ea varsă câteva lacrimi și, ridicându-se de pe sofa, se mută pe fotoliu) Toată după-amiaza am avut sentimentul că lucrurile merg spre rău. Aproape că mi-am pierdut mințile la birou - n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
data asta nu m-am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine. Eleanor Savage, materiolog - fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine. Eleanor Savage, materiolog - fără salturi, fără tresăriri, devreme acasă... - Dar e obligatoriu să am un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ceva din disperarea neagră căreia el Însuși Îi căzuse pradă provocase instaurarea Întunericului În sufletul minuscul al pruncului. S-a cutremurat. Dar dacă Într-o bună zi echilibrul avea să fie răsturnat, iar el va deveni o creatură bună de speriat copiii, care se va strecura În dormitoare pe Întuneric și va stabili o neagră comuniune cu stafiile care șoptesc secrete sumbre nebunilor din continentul acela negru de pe Lună...? Amory a zâmbit ușor. - Te cufunzi prea tare În tine Însuți, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din casa de marcat, da eu mă fac că nu văd, își mai vopsește și ea părul, că cu trei miloane pe lună ce să facă, săraca. Te pupă Mișu. Mișu arată tot așa bine, trage de fiare ceva de speriat, i-am adus eu niște haltere de la unu de pe șantier, unu cam bețivan care și-a făcut datorii la noi la MaxiBar și i-am zis să-mi aducă halterele ălea, că dac-a murit fi-su ce să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
ei. - Mișule, adă-ncoa halterele, c-a venit Sorinel după ele! - Stai cuminte acolo, mai bea un păhărel, că pleacă. - Mișule, io-ți zic, adă halterele că mă omoară! Sorinel nu părea impresionat. El aproape că văzuse America, nu se speria așa ușor de-o sticlă de whisky. Atâta se oftica, că era din semiprofil și nu prea-l vedea pe ta-su bine, d-apăi să-l pocnească! Nea Ovidiu se gândi că dacă-i mort, geaba-l pocnește, așa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
de nuntă era cel mai frumos mărțișor pe care-l primise Mariana vreodată. Se despărți cu greu de el, dar trebuia să-l arunce. Înțelegerea fusese ca, atunci când Mariana aruncă buchetul, toți să se dea la o parte prefăcându-se speriați și buchetul să aterizeze în brațele Marcelei, o fată cu inimă mare, dar fără noroc în viață. Totul decurse conform planului, numai că Marcela, suflet mare, îl consola pe nea Ovidiu, amândoi îngenuncheați în fața icoanei Cuvioasei Paraschiva. - Lasă, nea Ovidiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
acasă, Smith se surprinse făcându-și o cruce mare, în timp ce zâmbea tâmp, din reflex, unui grup de români care făceau grătar. Mâna cam păroasă îi atinse ușor fața într-o nevoie inconștientă de mângâiere și un strigăt de groază îi sperie pe copiii sărbătoriți cu grătar: Smith uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
uitase astăzi să se radă! Era 1 iunie, ziua copiilor de aici și mai ales de acasă, ziua copiilor lui care în loc de artificii auzeau împușcături, care în loc de grătar miroseau cauciucuri arse, care în loc de un agent al siguranței ușor obosit erau speriați de criminali adevărați, negri și transpirați, care în loc de tată aveau un agent disperat care se deghiza în Maica Tereza ca să obțină o informație banală de la un suspect inofensiv. Smith știa foarte bine unde e Palatul Contesei, doar el îi dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
nu-mi place spectacolul. Merg către casă, abătut cum nu s-a mai pomenit. Aveam o carte în mână, ceva despre viața lui Gogol. Deschid și citesc la întâmplare, citesc, citesc, mă luminez și strig din toți rărunchii, de se sperie milițianul din poarta Ambasadei SUA: ― Am dreptate, am dreptate! Scria acolo că Gogol a fost impotent, or, eu muncisem la spectacol exact nouă luni, timp în care nu mă culcasem nici cu nevasta. Impotența lui Gogol îl făcuse să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
să‑și pună, dar de spălat nu se spală. Rainer nu vrea încă să aibă relații mai strânse cu vreo fată, vrea doar să le judece de la distanță. Pentru restul are încă timp, știe el. Mămica intră puțin înăuntru, se sperie pe bună dreptate de odraslele ei, spune însă că tânăra generație ar trebui să urmărească frumosul în gânduri, cuvinte și fapte. De aia se duc la liceu, acolo se învață asta. Ar trebui să construiască punți, nu să le dărâme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dar el n‑o să‑și dea seama, fiindcă nu se uită la asemenea filme. Numai la de‑alea cu pac‑pac. O să‑și ia un aer aspru și rezervat, dar o să dea dovadă și de suficientă delicatețe, ca să nu‑l sperie. Se uită la mușchii tari care i se ghicesc lui Hans pe sub pulover. Mușchii se încordează. Prea mulți mușchi nu există în habitatul natural al Annei, aceștia se dezvoltă în altă parte. Îi place ideea că Hans, odată dezbrăcat, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o trece un fior, e fiorul care însoțește amintirea plăcerii. Dacă te înfiori așa numai când îți aduci aminte, cum o fi în realitate? Ce‑a fost asta, a țipat vreun animal? Nu, sunt drumeți care chiuie. Salut! Salut! Au speriat animalele, sunt bărbați și femei durdulii care s‑au învârtit de niște slujbe pe viață și‑și permit în sfârșit să facă ceva care n‑are nici sens, nici scop, și anume: să se cațere pe munți. Pe Sophienalpe, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
încă atâtea lucruri în viitor, ceea ce e întotdeauna o eroare, dar lumea așa crede și asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și una‑n dreapta. Tati era să se scape în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
asta contează, de fapt. Rainer stă jos pe mal, tremurând și alb ca varul, încasează o scatoalcă și spune, n‑am vrut decât să te sperii, am știut exact când să frânez, sunt un șofer cu experiență, tăticule. Te‑ai speriat? Și dacă n‑ar fi funcționat frânele, hă? Și încă o palmă, una‑n stânga și una‑n dreapta. Tati era să se scape în pantaloni, din fericire a reușit să se țină. Dar are o nevoie urgentă, de la bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
camera. Am Început imediat să mă masturbez, dar cu cât mă excitam mai mult, cu atât penisul Îmi rămânea mai flasc. Picături mari și reci de sudoare Îmi cădeau de pe frunte și simțeam o durere ascuțită În inimă. M-am speriat și am aruncat restul de cocaină În veceu. Se lumina de ziuă, și eu tot nu puteam adormi. Am luat telefonul și mi-am sunat un prieten din Japonia. În timp ce vorbeam tot felul de nimicuri, am reușit să mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
greșită că acel nu-știu-ce Înseamnă doar niște vorbe În vânt. Dar asta prea puțin contează. Eu continuam să fiu un obiect. În interiorul meu Keiko Kataoka prindea diverse contururi, ba la persoana Întâi, ba la persoana a doua. Eram atât de speriat, Încât nu-mi puteam ridica privirea spre ea. Aveam senzația stranie că mă Înecam În cuvintele ei, ce pătrundeau În mine, acumulându-se acolo, uitând să mai iasă la suprafață. — Motivul pentru care am ales-o pe Noriko este destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ce Înseamnă acest cuvânt, obsedată sexual, dar mi-am dat seama că se referea la ceva rușinos, că atunci când voi crește mare, mă vor Înnebuni sculele bărbaților. Toată viața mea am trăit cu astfel de angoase. De aceea, nu mă speria deloc senzația de a mă afla pe marginea unei prăpastii. E adevărat, eram cuprinsă de nesiguranță și de tensiune, dar nu aveam de gând să dau bir cu fugiții. Însă bărbatul acela era special pentru mine. Începând cu prima zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]