3,317 matches
-
ora unu și anunțul din ziar de la mica publicitate era tot mai aproape de ceea ce păruse multora: o farsă. Cei puțini, dornici să o guste, erau aici, vag interesați de miza evenimentului. Sau deloc. Pentru a nu-și ofensa amfitrionii și stăpâna absentă a casei, cei mai puțin familiarizați cu pictura citiră totuși pioși etichetele Înguste ce Însoțeau tablourile, păstrând În memoria artiștilor un moment de reculegere și chiar de recunoștință pentru acest revelion furcsa sau bizar pe care Îl onorau după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
În copilărie, prindea fluturii cu plasa lui Szántó În livada Alidei de la Salinae, de care Își aduse aminte doar acum, ca de o datorie veche, pentru care Îi era recunoscătoare femeii care dorea parcă să le spună ceva. Doamna Ster, stăpâna casei, după cum bine știu unii, vă urează un an bun și petrecere frumoasă! Fără prelungiri, adaug eu, cu voia dumneavoastră. În afara acestei case și a acestor tablouri scoase la vânzare, pentru mulți dintre noi, revelionul acesta ar fi unul oarecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
-și brațele și scoțând pieptul înainte. Tu nu te poți mărita mai devreme de un an, a zis ea, ca soră mai mare, ea, care, deși doar cu câțiva ani mai în vârstă decât Rahela, se purta deja ca o stăpână în mica familie a tatălui ei. Doamna de paisprezece ani a casei lui Laban avea un ton matern, superior cu sora ei: - Ce e cu toată povestea asta? Și cum de te-a sărutat? Era o mare încălcare a obiceiurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
limba. - Vreau s-o văd pe fiica mea, a spus ea, cu o voce așa de clară și de puternică încât au auzit-o și bărbații care stăteau afară. Ada i-a pus numele Lea ultimei ei născute, care înseamnă „stăpână” și a făcut o rugăciune pentru ca acest copil să supraviețuiască. Îngropase deja șapte fii și fiice. Dar mulți au rămas convinși că copilul era un demon. Dintr-un motiv ascuns, Laban, care era cel mai superstițios om care se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Morții. Marea mamă pe care noi o numim Innana este centrul plăcerii, cea care îi face pe femei și pe bărbați să se îndrepte unii spre alții, noaptea. Marea mamă pe care noi o numim Innana este regina oceanului și stăpâna ploii. Aceasta o știm cu toții, bărbați și femei. O știu și sugarii care de-abia au deschis ochii și bătrânii care sunt în pragul morții. Aici s-a oprit și a zâmbit larg, ștrengărește. - Zilpa ar râde dacă m-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și acum. Eram mută. Se uita la mine cu aceeași foame pe care o simțeam și eu și mi-a pus o mână fiebinte pe umăr ca să mă conducă spre palat, servitoarea reginei ne urma, cu un rânjet pe față. Stăpâna ei avusese dreptate; era o rază de lumină între prinț și nepoata Oracolului de la Mamre. Spre deosebire de mine, fiul lui Re-nefer nu putuse să-și ascundă inima de mama lui. Re-nefer le disprețuia pe femeile din oraș de când venise ca tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care o serveau, mai bine decât soțul ei cu siguranță. Nehesi venise cu Re-nefer la Salem de la început, pe când era doar o mireasă tânără și înspăimântată. Găsindu-mă, s-a întrebat dacă merita să aducă și mai multă tristețe în jurul stăpânei lui. Atârnam în brațele lui ca un cadavru și când m-am ridicat, a fost ca să țip și să-mi zgârii gâtul până mi-a dat sângele. A fost nevoie să-mi lege mâinile și gura ca să putem ieși din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
spun că ai servit la curtea mea și că fiul meu te-a luat pe tine, virgină, cu aprobarea mea. O să le spun că m-ai ajutat să fug din calea barbarilor. O să fii nora mea, iar eu o să fiu stăpâna ta. O să-l naști pe fiul tău pe genunchii mei și el o să devină astfel prinț al Egiptului. Ochii ei i-au căutat pe ai mei să vadă dacă am înțeles. Era bună și o iubeam și totuși ceva mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au umplut camera, am început să studiez pereții vopsiți în alb și am urmărit un păianjen țesându-și pânza într-un colț. Am văzut un terafim străin în nișele pereților și m-am întins ca să ating piciorul patului unde dormea stăpâna mea, cioplit ca o labă de animal imens. Am inhalat aroma patului meu - fân îndulcit cu mirosul unei flori necunoscute. Camera era plină de coșuri meșteșugite și rogojini împletite. O colecție de sticluțe era pusă pe un fel de cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
că eu nu mai văzusem o cameră de naștere de când se născuse fiul meu; ea continua să mă laude pentru priceperea pe care o arătasem la nașterea lui Re-mose. Când se întorsese acasă după nașterea fiului meu, o rugase pe stăpâna ei să afle tot ce se putea despre mine; doamna ei, Ruddedit, o întrebase despre mine pe Re-nefer, care îi dăduse doar câteva detalii. Meryt le luase pe acestea și țesuse o poveste fabuloasă. Cu vorbele lui Meryt, eu eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
din cameră era teribilă: mama moartă, un copil mort, un sfrijit abia născut care urla după un sân care n-avea să-l hrănească niciodată. Ruddedit stătea jos, lipsită de unica ei fiică, bunică pentru prima oară. Meryt plângea împreună cu stăpâna ei, iar eu m-am strecurat afară, dorindu-mi să nu mă fi aventurat niciodată afară din grădina mea. După grozovia acelei scene, am crezut că mi se va interzice să mai intru în vreo cameră de naștere. Dar Meryt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pudră verde pentru ochi, un scarabeu de carneol mult prea roșu pentru stomacul meu și un văl de cap foarte frumos brodat, un dar de la o concubină tânără și drăguță care născuse un băiețel frumos pe care i-l înmânase stăpânei ei fără să se uite la el. (Meryt și cu mine vedeam multe asemenea lucruri ciudate în camerele de naștere din Teba.) Benia s-a prefăcut interesat de scarabeu. - Pentru soția ta? a întrebat Meryt, fără falsă subtilitate. - Nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea pe loc, iar bucătăreasa mi-a spus foarte hotărâtă să rămân și eu. Însă răceala din ochii noii stăpâne care a venit să supravegheze ceea ce avea să fie noua ei casă, m-a făcut să nu-mi doresc nimic mai puțin. Meryt era și ea în fața unei schimbări. Fiul ei cel mare, Menna, îi oferise un loc în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
viața în vale. Meryt nici nu-și imagina că ar putea să plece fără mine, dar nu știa cum să-i ceară nurorii ei să primească două femei în casa ei. Prietena mea îi prezentase această dilemă și bunei ei stăpâne, iar Ruddedit o implorase să rămână și-i trimisese vorbă că și eu îmi puteam oricând găsi un loc sub acoperișul ei. Dar soțul doamnei nu era deloc ca Nakht-re. Era un tiran îngust la minte și nervos, care câteodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dar natura o făcuse zgomotoasă și curând a umplut văzduhul de țipete la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de servitoare prea temătoare față de stăpâna lor ca să se poarte ca niște surori. As-naat n-a avut o naștere ușoară, dar nici n-a fost cel mai greu travaliu pe care l-am văzut. A împins ore în șir, ajutată de femeile care deveniseră surorile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe un scăunel, pentru că lui Shery îi plăcea să aibă ascultători. Copilul era bine, a spus ea. - E un mâncău și a epuizat-o pe mama lui sugând întruna, a zis Shery cu un zâmbet parșiv. Îi părea rău că stăpâna ei avusese așa probleme cu copiii, dar o găsea pe As-naat arogantă și capricioasă. - Maternitatea îi va da o lecție, mi-a împărtășit prietena mea părerea ei. Tatăl și-a botezat copilul Menashe, un nume oribil care probabil că înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și despre deserturi, mai ales cele cu poze, pe care le găseam în bibliotecă. 3 Luchi a pus ghiara pe tata și nu l-a mai lăsat să scape. Curând după moartea mamei, a început să se poarte ca o stăpână. Își punea mâinile în șold și dădea dispoziții: să nu mai intrați pe aici, că doar n-o să mătur în fiecare zi după voi, ia faceți bine și ștergeți-vă pe picioare, nu mă obligați să vă strig de două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
bătrâni. L-aș fi putut scoate cu biciul din cameră pe Leon, de câte ori ar fi împuțit podelele, sau pe Filip, apostrofându-l: „Să nu-mi mai spui «domnule scluptor» că te nenorocesc, auzi? Și nu mai sunt «domnule sculptor» acum. «Stăpâne» să-mi zici de-acum înainte și să nu te mai încurci că o pățești, ai înțeles?” Aș fi putut, dacă aș fi avut chef, să vâr groaza în toți, să-i oblig să mă salute ca portarul, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau însă lângă el. Numai unul, în mână cu un fel de făclie dintr-un băț rășinos care abia pâlpâia, ieșind tocmai atunci afară din peștera unde cotrobăise, auzi strigătul sutașului și spuse cu glas veșted: - Nu mai sunt arme, stăpâne. Sutașul holbă ochii: - Cum nu mai sunt? - Nu mai sunt. Sutașul se lăsă neputincios cu șezutul pe o piatră. Nu mai era în stare să judece. Dincoace, jos, în tabăra de lângă peșterile sclavilor, slujbașul regesc era ros de felurite presupuneri
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
foșnetul vântului în spice... Te-am așteptat cu nerăbdare, stăpîne! Marele Preot se întoarse spre un slujitor: - Atunci să se întindă corturile. Până dimineață stăm aici. - Nu veniți înăuntru? îl întrebă Auta. Nu-i nevoie de cort pentru tine, slăvite stăpâne, și pentru strălucitorul Tefnaht. Marele Preot își opri o întrebare pe buze. Spuse altceva: - Dacă socoți că nu e primejdios să intrăm la ei, vom intra să-i cunoaștem. De dormit vom dormi în cort. - Tu ai dormit la ei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Întreabă-i cine sunt și de ce au venit aici! Glasul lui suna încă semeț, ca atunci când judeca pe prinții și pe regii străini, nesupuși Atlantidei, și prinși de armata ei. Auta nu-i întrebă pe străini nimic. Aflase dinainte. - Știu, stăpîne: mi-au spus mai de mult. Turnul lor nu e stea, e un fel de luntre care poate zbura între stele și planete. Mi-au spus, stăpâne, că pământul nostru e rotund ca o sferă, adică aproape ca o sferă
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
lui Auta, care tălmăci: - Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui; el zice că ochii spun totul, dacă știi să citești în ei tot ce-ți spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești foarte înțelept și puternic. Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui. Marele Preot se uită adânc în ochii străinului. Părea mulțumit. Apoi suspină și zise: - Ce pot vedea în niște ochi atât de străini! - Dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
încerce a-și duce mărturisirea până la capăt, așa că tălmăci întocmai) cum poate fi cineva stăpânul unui om ca... al unei haine, sau... Eu am încercat să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i fac să priceapă. Auta amuți, fulgerat de privirea Marelui Preot. Tefnaht îl întrebă: - Ei n-au robi? - N-au, stăpâne... - Și cine muncește pentru... - Taci! se răsti Marele Preot, pironindu-l pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
se apropie de el și-l zgâlțâi de umăr. Soldatul își ridică fața palidă și plină de praf spre sutaș și îl privi cu groază. Nu murise. Iahuben îl întrebă de ce fugeau ceilalți. Soldatul bîigui: - Ne-au trimis de la peșteri, stăpâne. - Cine v-a trimis? - Căpetenia. Iahuben se supără. Era obișnuit ca soldații să-i răspundă limpede și scurt. Îi porunci să se scoale în picioare. Văzând un sutaș ca toți sutașii care vorbea ca orice atlant și nici măcar nu avea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]