6,925 matches
-
În gloate și oamenii se omoară Între ei și fac scandal. Singurele călătorii pe care le mai face Zamyatin sînt cele la stadioane; cele vechi, intime, precum Wrigley Field, niciodată cele precum Astrodomul din Houston și mereu se Întoarce fericit. Stadioanele definesc orașele, spune el adesea, mai mult decît echipele. — Jucătorii de baseball sînt mereu vînduți și cumpărați și nu au nici un fel de problemă să joace pentru foștii lor dușmani și asta e grozav. Stadionul este o comunitate, oamenii mănîncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și mereu se Întoarce fericit. Stadioanele definesc orașele, spune el adesea, mai mult decît echipele. — Jucătorii de baseball sînt mereu vînduți și cumpărați și nu au nici un fel de problemă să joace pentru foștii lor dușmani și asta e grozav. Stadionul este o comunitate, oamenii mănîncă cremvurști și beau bere și-și iubesc echipa indiferent de unde vine cel care aruncă. Care e stadionul tău favorit, tovarășe Zamyatin? Întreabă barmanul. Nu am unul favorit, spune Ivan, dar Îl urăsc pe cel din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpărați și nu au nici un fel de problemă să joace pentru foștii lor dușmani și asta e grozav. Stadionul este o comunitate, oamenii mănîncă cremvurști și beau bere și-și iubesc echipa indiferent de unde vine cel care aruncă. Care e stadionul tău favorit, tovarășe Zamyatin? Întreabă barmanul. Nu am unul favorit, spune Ivan, dar Îl urăsc pe cel din Chile, unde Pinochet a executat oameni. Wakefield se tolănește În familiaritate. Prietenul lui are un simț al locului și timpului foarte asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
găseau curând. — Ai anunțat poliția? — Da. Sunt pe fază. Fran întinse mâna spre chimono și-l trase pe ea. — O să-l caut și eu. Se poate să se fi dus în vreunul din locurile prin care umbla de obicei. La stadionul de curse, poate. Sau la clubul de crichet. O să vin cu mașina. Încercă să-și stăpânească panica în timp ce conducea pe străzile peste care se lăsa întunericul, trecând prin toate locurile în care s-ar fi putut duce Ralph. După aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceea ce vă spun am aflat de la anchetator. Că zece zile-a stat în comă și n-a mai avut ce să-i facă și-a murit. Și n-au aflat... A patra cu care sunt condamnat s-a-ntâmplat pe stadionul Olimpia, în spate la sere. Eu am fost arestat zece zile pentru o amendă pe Buftea. Aud că s-a spart aia și ar fi spart-o doi prieteni de-ai mei. Dar, totodată, c-au fost dați în primire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
au tras ca lumea. Asta da mișcare... Hei, mă asculți? Iijima, care lucra cu Takamori, îi vorbea acestuia, cu mult entuziasm, despre meciul de baseball dintre Uriași și Lei pe care îl văzuse cu o zi în urmă, duminică, pe stadionul Kōrakuen. Takamori, întins lângă el, cu ochii fixând un punct pe cerul albastru, îl asculta doar pe jumătate. S-a întâmplat ceva? Nu ți-e bine? N-am nimic. — Doar nu-ți trece prin cap să trădezi clubul burlacilor și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
trecea În revistă pe cei care lipseau, memora nume și exhuma pe alții din străfundurile memoriei. Unui bătrân, care-i spusese că este președintele echipei locale de fotbal, i se plânse că nu mai avea nici timp să meargă la stadion: de când era În Parlament, fusese forțat să renunțe la plăcerile personale. Aproape la toate. Juca rugby, se lăudă el, rugby e un sport educativ, o mare lecție de viață. Spunea că, Încă din tinerețe, iubise Înfruntarea fizică - dură, dar cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ajunsese Într-un punct mort și Începea să apună. Iarna mai Înregistra câte-un refren În studiouri - astăzi discurile acelea mai puteau fi găsite doar pe tarabe În talciocul de la Porta Portese -, iar vara mergea În turnee prin provincie, colecționând stadioane prăfuite, serbări naționale, serbări patronale și câmpenești. În același an 1986, cariera lui Antonio atinsese Însă apogeul. La sfârșitul unui august umed și sufocant, Emma era Într-o anonimă cameră nr. 236, dintr-un hotel de patru stele din Rimini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
metalic care merge foarte repede și în loc de piele este acoperit cu metal și în interior are scaune și volan. Îi prezint lui Nică frumosul meu cartier și apoi, știind că astăzi este meciul ,,F.C. Vaslui -C.F.R. Cluj”, pornim spre stadion. Imediat după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după ce îl vede, băiatul mă întreabă: Ce e acesta, măi? Ați reconstruit Colosseumul? Sunt lupte de gladiatori înăuntru, sau e un iarmaroc imens? Îmi e și pupăza pe aici? De ce e așa de multă lume? După ce îi explic ce înseamnă stadion, intrăm și, când trebuie să ne controleze polițiștii, Nică îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu ți-e bine? Atunci, aceștia încearcă să ne prindă, dar și eu și el ne strecurăm printre ei și o luăm la sănătoasa
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îi spune unuia: Ce-ai, măi, urâtule? Nu ți-e bine? Atunci, aceștia încearcă să ne prindă, dar și eu și el ne strecurăm printre ei și o luăm la sănătoasa spre tribune. În drumul nostru și ceilalți polițiști de pe stadion încercară să ne oprească, dar nici ei nu reușiră.. După ce ne liniștim și ne așezăm la locurile noastre, Nică exclamă nemulțumit: Măi! Muzica asta mă surzește! Dă-o mai încet! Timp de cinci minute, Nică strigă din toate puterile: Dați
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vaslui!?” vreau să strig ,,Hai, Humulești!”? Unde e echipa din Humulești? A strigat încă douăzeci de minute numai: Hai, Humulești! Hai, Humulești! - toți din jur mirându-se de comportarea lui. La un moment dat, mai multe torțe se aprind pe stadion. Imediat, poznașul băiat mă întreabă: Arde?Arde...? Incendiu? Apoi a fugit cât a putut el de tare și, ca să-l opresc și să-i explic, alerg și eu după el. Nu știu cum se face că ne întâlnim exact cu polițistul care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
deja acolo, mânca pită cu clisă, n-a zis nimic, doar a făcut semn spre ceasul de pe mână, ridicând trei degete, știam că asta înseamnă că am întârziat trei minute și că după antrenament ne mai așteaptă cinșpe ture de stadion în plus, dar eu i-am spus că nu-i vina noastră, din cauza soldaților am întârziat, și atunci nea Gică a întrebat care soldați, să nu mint, că-mi trage una de patinez pe muci până la poartă, dar eu i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a călcat pe pulpă, iar când mi-am tras piciorul, șurubul mi-a scăpat iar din mână, nu m-am mai dus după el, fiindcă eram destul de speriat, mi-am adus aminte ce-mi povestise Jancsi, că odată, pe un stadion, un om fusese strivit de mulțime. Cu chiu, cu vai m-am ridicat, încercând să mă strecor din îmbulzeală și s-o iau spre mijlocul străzii, în direcția în care se rostogolise șurubul, am mai fost lovit o dată în coapse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
un inamic Înfrânt, acest lucru s‑a datorat faptului că Abe era profesor din cap până În picioare. Au mai fost În seara aceea și străfulgerări legate de generalul Colin Powell și de secretarul de stat Baker. Și pe urmă, În stadion, scurta Întunecare a luminilor orbitoare - urmată de dramatica revenire a iluminației. Toate acestea Îți evocau demonstrațiile de masă organizate și regizate de impresarul lui Hitler, Albert Speer: evenimentele sportive și marile Întruniri ale maselor fasciste, Împrumutând unele de la celelalte. Tinerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
o ceată de manglitori, era tânăr, isteț... A băgat Festivalu’ în spaime. Dar gândești că l-au prins vreodată? Gentimir nu-și lua ochii de pe centura bătrânlui. - Cum mi-a dat ăla cureaua? Într-o seară, la cinema. Era pe stadion, la Dinamo, se dădea Hamlet, cu Olivier. Film mare. L-am văzut p-ormă și la Roma, când am fost la post, dar nu mi-a mai plăcut așa cum a fost pe Dinamo. Era altă chestie, la Roma... Așa, deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
unanimitate, că numai așa se dovedește celor de la Europa Liberă că poporul e strâns unit în jurul secretarului general. Ține bine minte rușinea de atunci. Peste o lună, pe 15 iunie 1985, Cenaclul „Flacăra“ a fost închis, când dădea spectacol pe stadionul din Ploiești. Ce fusese, ce nu fusese, fapt e că plouase amarnic, se întrerupsese lumina, lumea s-a bulucit la porți, poate le încuiaseră și pe-acelea, destul că au murit copii, au fost răniți. Ceva ca la tragedia de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ale castanilor înalți, dinspre bisericuța de lemn, triau, parcă, razele soarelui. Le lăsau să cadă molșeșite, lipsite de dogoarea vipiei, chiar peste cele cinci cabine ale toaletelor ecologice de pe aleea ducând spre capătul celălalt al părculețului, spre stația autobuzelor pentru stadion. De pe banca pe care se așezaseră, singura mai ferită de duhoarea răzbind dinspre cabinele acelea, urmăreau cum vidanjorul își desfășura ustensilele. O întreagă aparatură pentru golirea haznalelor, printre care un dezinfectant cu microunde și o instalație de determinat cantitatea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu răposatul epicop Valerian și cu o parte din corul catedralei (bașii și baritonii) după el. Prozatorul ținea cu mâinile amândouă vergeaua unui drapel tricolor, cu ciucuri. Era marele steag cu care intrau înaintașii la deschiderea grandioaselor spectacole omagiale de pe stadion sau din sala sporturilor. Sala fusese inaugurată pe 26 mai 1986, ziua în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acuzau, pe față chiar, că nenorocirile care se abătuseră pe capul lor după evenimente li se trăgeau mai mult ca sigur de la Burtăncureanu. El, cu talentul lui, făcuse planul revoluției la ei în Județ, așa cum odinioară organiza marile spectacole de pe stadion pentru finala județeană a „Cântării României“ sau cum aranja defilările școlilor și instituțiilor, cu cântări și dansuri tematice, când se întâmpla de venea Ceaușescu prin oraș. Când trecea Burtăncureanu spre Biblioteca Județeană, cei care îi ieșeau în cale priveau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Italia, centrul lui plin de străzi Înguste și răsucite de-a lungul cărora se Îngrămădeau palazzi În stil renascentist și baroc, amestecate laolaltă fără a ține seama de simetrie, cronologie ori de vreun plan. În loc de asta, cotiră pe lângă un imens stadion de ciment, trecută peste un pod feroviar Înalt, apoi de-a lungul uneia dintre noile viales care se iviseră peste tot În Italia continentală În semn de recunoaștere a triumfului final al automobilului. Fără să semnalizeze, șoferul o tăie brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
la fel de inexpresiv cum fusese și expresia ei facială. — Încotro, domnule? Întrebă șoferul când Brunetti intră În mașină. Îi dădu foaia de hârtie pe care se afla adresa lui Foster. — Știi unde e asta? — Borgo Casale? Da, domnule. E-n spatele stadionului de fotbal. Nu pe acolo am venit? — Ba da, domnule. Am trecut chiar pe lângă ea venind Încoace. Ați vrea să mergeți acolo acum? Nu, nu Încă. Aș vrea să mănânc ceva mai Întâi. — N-ați mai fost pe aici, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
au fost transmise aspecte din "epoca de aur" de dinainte de 1989, în perioada când cultul personalității lui Ceaușescu atinsese paroxismul. La "marea sărbătoare" era obligată să participe toată suflarea românească, cu mic cu mare... pe străzi, în piețe și pe stadioane, slăvind ore întregi, pe "conducătorul iubit". Nu se admitea nici o absență, își aminti Iorgu cu groază, cine lipsea de la adularea conducătorului, era considerat dușman al poporului. A stins televizorul, cu o tristete în suflet, si cu un gust amar nemărginit
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
voinic decât toți ceilalți pe lângă care trecea, om, și-a mai Îmbogățit, auzul, și cu sintagme de felul: am citit În ziar că se fac bani buni aici; de asta am venit și eu; am citit că se construiește un stadion; că bursele sunt mai Înfloritoare, pe aici, În ultimul timp, decât pe oriunde altundeva; că, cu o populație de 30 de milioane, România va deveni membru...; de la aeroporturi, milioane și milioane de români, se Întorc la casele lor. În epoca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
strigând, alături de alții ca el: sunt și eu român. Și am venit să-mi deschid o afacere. Și, În alergarea sa năucă, a ajuns În marele municipiu Vălăret, la șantierul unde, cu adevărat, se ivea, maestuos, sub soare, un nou stadion. Când s-a dumirit despre ce este vorba ochii i s-au holbat, fața i s-a luminat, inima i-a bătut mai accelerat. Nu Însă pentru prea mult timp. Fiindcă, cel de la poartă, l-a Întrebat: ce faci pe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]