7,322 matches
-
semnele durerii (plângeau chiar și caii, „căci știau să le stoarcă lacrimi din ochi cu zeamă de ceapă”): boierii, care purtau, pe rând, pe umeri sicriul, preoții în frunte („praecedunt clerici hymnos sepulchrales orientali eclesiae usitatos accinentes” 36), oștenii cu steagurile și armele întoarse, muzica militară folosindu-și mai ales tobele. Slujba de la Mitropolie ori de la biserica domnească, cu sicriul așezat în fața jilțului voievodal, este o înșirare solemnă de cântări și ovații funebre (cântări și ovații funebre (omiletica funerară câștigă tot
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamnei Elisabeta: „Ca să vezi și tu, Doamnă, ce face fratele tău, lucru ce mai înainte nici cei mai tirani voievozi n-au făcut, și poate că el umblă și după domnie, căci poartă de acum semne domnești, adică tobe, trâmbițe, steaguri și poruncește să fie ascultat”238. Lupta din 1612, de la Cornul-lui-Sas, a fost cruntă pentru Movilești. „Veniiu Potoțchii [ginere al lui Ieremia Movilă; el a condus intervenția contra lui Ștefan Tomșa, care, în 1611, îl dăduse jos din scaun pe
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
1674 și deținând aceeași dregătorie între 1679 și 1681 și din nou, din 1690 până în 1706 -, cu întreruperi provocate de inimiciția unor Voievozi (chiar și a lui Gheorghe Duca, pe care l-a susținut și căruia i-a adus și steag de domnie de la Stanbul); a făcut un pelerinaj la Locurile Sfinte, în 1682, însoțindu-și mama, și s-a aflat între sfetnicii apropiați ai nepotului său Constantin Brâncoveanu. Cum interesele „casei” erau mai importante, s-a despărțit de Brâncoveanu în
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
vederea acestui trist alai decât cele ale sărmanelor victime. Trupul neînsuflețit al lui Ranjit Singh era așezat pe o scândură de care fusese probabil legat, fiind purtat pe un catafalc ușor și decorat, construit sub forma unei corăbii; pânzele și steagurile vasului erau făcute din mătăsuri bogat aurite (kimkab) și din șaluri de cașmir. Catafalcul a fost purtat de câțiva oameni din interiorul cetății până la rugul funerar, unde scândura pe care era așezat trupul a fost dată jos și așezată pe
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
fratele său mai mic, Sachet Singh, la o partidă de vânătoare În munții patriei natale, cu scopul de a-și reface sănătatea; În realitate, acesta nu era decât un pretext pentru a-l chema pe Sher Singh, sub al cărui steag se aliniară toate trupele. Ascensiunea lui Sher Singh la trontc "Ascensiunea lui Sher Singh la tron" Următorul eveniment poate servi ca exemplu pentru politica orientală. Hira Singh, băiatul cel mare al lui Dhian Singh, și Ghulab Singh, fratele mai tânăr
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a călătorit și ce au mai aflat de pe la alte vase cu care s-au Întâlnit pe drum. În afară de cazul când vasul se afla la o distanță destul de mică pentru a se putea vorbi, aceste comunicări se purtau prin semnale cu steaguri, despre care fiecare vas avea o carte sau un indice. Înainte de ziua când ne-am Întâlnit cu vasele menționate, nu mai văzusem vreunul de mai multe săptămâni, când s-a raportat că o pânză se zărea la orizont. Pasagerii au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de História de Ciências 18, 1997, pp. 17-38. 201. În călătoria sa din 1907 din Bulgaria spre Constantinopol, Iorga avea să descrie Într-un amestec pitoresc caracterul oriental al Bosforului și orașului: „În termene scurte, mari vapoare ale Statului, cu steagul roșu și semiluna albă fumegate, duc În sus pe Bosforul ce desparte prelungirea Perei de Asia. E Întotdeauna o Îngrămădire nebună de toate neamurile, vârstele și treptele: funcționari În redingote, șalvaragii din popor, imami cu legătura albă; curzi ce-și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Convorbirilor literare» am trecut la formula artei sociale a «Contemporanului» lui Gherea. De la formula țărănismului exclusiv și militant al «Sămănătorului» am trecut la formula simbolistică a unor publicații mai anemice sau la poporanismul «Vieții românești». Pururi - o formulă și un steag de luptă”. În raport cu aceste limite, care motivează și poziția S. față de climatul în care s-au dezvoltat literele românești, cu suișuri și coborâșuri care nu au fost evidențiate cum se cuvine și nici motivate suficient, E. Lovinescu exprimă, într-o
SBURATORUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289528_a_290857]
-
Teoria formelor fără fond în cultura română (Cu referire specială la gândirea lui Titu Maiorescu). Este profesor la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative din București. Debutează în 1962 în ziarul băcăuan „Steagul roșu”, iar prima carte, Generație și cultură, îi apare în 1985. Colaborează la „Viața românească”, „Contemporanul”, „Manuscriptum”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Vatra”, „Adevărul literar și artistic” și la publicațiile academice „Revista de istorie și teorie literară”, „Revista de filosofie
SCHIFIRNEŢ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289553_a_290882]
-
la exploatări din Transilvania și Banat (1961-1967). Fire refractară, este exclus din Uniunea Tineretului Muncitor și dezertează de la mina de cupru Leșu Ursului. Șomer câteva luni, din 1968 își începe cariera de ziarist, devenind șef al secției economice la ziarul „Steagul roșu” din Petroșani, de unde se transferă la „Cuvântul nou” din Sfântu Gheorghe, rămânând aici, în calitate de redactor-șef adjunct, până în 1978. Va fi, în continuare, redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu. Debutează încă din studenție, în 1958, la revista „Tribuna” din
SELEJAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289608_a_290937]
-
o încercare dramatică intitulată Pe nemâncate, semnată Pamfil Popescu-Șeicaru. Continuă să publice aici cronici și recenzii literare, cum va face și la „Răsăritul” (unde ține în 1913 rubrica „Săptămâna literară”), la „Junimea literară”, „Lumina literară”, „Văpaia”, „Ramuri”, „Doina”, „Lumina” (Craiova), „Steagul” și „România viitoare” (Ploiești), „Naționalul”, „Versuri și proză”, „Lumea”, „Chemarea”, „Arena” (Iași). Aflat pe front în anii primei conflagrații mondiale, va fi decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în rang de Cavaler și cu Croix de Guerre din partea Guvernului francez. Demobilizat
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Cei patruzeci de exploratori, București, 1963 (în colaborare cu V. Țvileac); Hervé Bazin, Vipera sugrumată. Moartea căluțului, pref. Val Panaitescu, București, 1964; Henrik Pontoppidan, Per cel norocos, pref. Aurel Martin, București, 1965 (în colaborare cu Al. Budișteanu); Jules Verne, În fața steagului, București, 1965; Bjșrnstjerne Bjșrnson, Fata pescarului, pref. Ovidiu Drimba, București, 1966 (în colaborare cu Virgil Tempeanu și Ion Caraion); Georges Duhamel, Viața și aventurile lui Salavin, I-III, pref. Toma Pavel, București, 1966, Cronica familiei Pasquier, I-III, pref. Ovid
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
Orăștie, 1912; Alessandro Manzoni, Logodnicii, I, București, 1911. Repere bibliografice: Radu S. Dragnea, Acțiunea naționalistă, „Unirea”, 1912, 21; Pamfil Șeicaru, Un luptător de caracter: D. Tomescu, „Răsăritul”, 1913, 36; Aderca, Contribuții, I, 309-310, II, 9-15; Pamfil Șeicaru, Independența criticii literare, „Steagul”, 1915, 64; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., II, 55-58; Perpessicius, Opere, V, 245-249; Al. A. Philippide, „Atitudini politice și literare”, ALA, 1932, 599; Șerban Cioculescu, „Atitudini politice și literare”, ADV, 1932, 14 935; Constantinescu, Scrieri, V, 114-119; Al. Dima, „Atitudini
TOMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290218_a_291547]
-
povestiri. O contribuție cu totul remarcabilă este însă sinteza istorică Mișcarea culturală-socială în Basarabia după Unire (1918-1940), pe care nu a apucat să o vadă tipărită, dar o depusese într-o variantă dactilografiată la principalele biblioteci din țară. SCRIERI: Sub steagul străin (Povestire din vremuri grele de război), Lemberg, 1915; Urme sfinte, Chișinău, 1940; Bezne, Chișinău, 1940; Nervi și flăcări, Chișinău, 1940; Mișcarea culturală-socială în Basarabia după Unire (1918-1944), București, 1976. Repere bibliografice: Figuri contemporane din Basarabia, Chișinău, 1939, 132; M.
TUDOR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290282_a_291611]
-
București, dar e nevoit să renunțe când era student în anul al III-lea. Va reveni după un timp, luându-și licența târziu, în 1958. A fost activist de partid în anii 1945-1946, redactor la „Viața capitalei” (1951- 1955), la „Steagul roșu” (1955-1971) și secretar de redacție la „Autoturism” (1971-1974), activând ulterior în conducerea Automobil Clubului Român. Debutează cu o nuvelă în „Viața capitalei” (1952), iar în volum cu Oameni fără identitate, roman apărut în 1962. I s-a decernat Premiul
TRICOLICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290271_a_291600]
-
Opere, II, 265-273; Arghezi, Scrieri, XXIII, 373-374, XXVII, 167-170; Davidescu, Aspecte, 35-36, 539-540; Liviu Rebreanu, „Parodii originale” și „Balade vesele”, „Capitala”, 1916, 17; Andrei Braniște [Tudor Teodorescu-Braniște], Profiluri literare: George Topîrceanu, RP, 1916, 273; Demostene Botez, „Parodii originale”. „Balade vesele”, „Steagul”, 1916, 180; Aderca, Contribuții, I, 338-340; D. Karnabatt, „A fost un vis”, „Cronicarul”, 1918, 4; Liviu Rebreanu, „Amintiri din luptele de la Turtucaia”, „Lumina”, 1918, 308; A. Br. [Tudor Teodorescu-Braniște], „În gheara lor...”, CLI, 1920, 29; I. Peltz, „Strofe alese”, CLI
TOPIRCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290228_a_291557]
-
un articol-program: „Dușmanii românilor de peste Carpați trebuie să fie și ai noștri, căci cine lovește într-înșii lovește și în noi. Lupta de rezistență, lupta de emancipare trebuie să ne vadă pe toți la un loc, pe toți sub același steag. Să ne pregătim de această luptă”. În fiecare număr sunt publicate ample articole, comentarii și corespondențe referitoare la situația politică a românilor din Ardeal și Banat, grupate sub titlul România subjugată. Apar, de asemenea, note de călătorie în Transilvania, proze
UNITATEA NAŢIONALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290353_a_291682]
-
6.V.1941, Cernavodă), poet, prozator și gazetar. Este fiul Silviei (n. Constantinescu) și al lui Pavel Simion Tutungiu, ofițer. Urmează liceul la Călărași (1955- 1959) și Facultatea de Filologie a Universității din București (1961-1965). După absolvire lucrează la publicațiile „Steagul roșu” (1966-1967), „Dâmbovița” (1967-1968), „Satul socialist” (1969-1971) și la revista „Teatrul” (1973-1989), al cărei cenaclu îl conduce în perioada 1979-1989. Director al săptămânalului „Evenimentul” (1990-1992), ulterior va fi președintele Fundației pentru Cultivarea Păcii și a Spiritului Tolerant. Debutează în revista
TUTUNGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
Declarațiile de înregimentare și profesiunile de credință sunt formulate, adesea, în termeni militari: „Mi-aliniez, ca pentru luptă, anii”, „De baionetă îmi ascut condeiul”, „Poemelor le strig: / Încolonarea!” Într-o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură în mai toate stihurile lui T.: „Eu am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
o poezie astfel concepută, e normal ca metafora rezumativă să fie steagul, care flutură în mai toate stihurile lui T.: „Eu am răzbit prin neguri și-acum te-aștept pe culmi / Cu roșii, cu înalte, cutezătoare flamuri”, „Mi-e inima steagului dată!” etc. După 1950 continuă să abordeze „teme majore”, dar își permite, uneori, să compună pasteluri și să contureze siluete grațioase, cum ar fi o tânără de la țară, „proaspătă ca roua pe rodul necules”, îmbrăcată în „iie cu fluturi”, la
TULBURE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290297_a_291626]
-
de minimalismul decepționist și revoltat al „tinerilor furioși” englezi din anii ’50 ai secolului trecut, dar într-o versiune adaptată la circumstanțele anilor ’80 ai României ceaușiste. Tot un microroman - înrudit cu prozele scurte ale scriitorului - poate fi considerat Jertfă & Steag (1999), cu prudență subintitulat „povestire”. U. operează acum cu subiecte pretențioase și grave: tradiția, mitul, confruntarea între raționalism și epifanie obscură, crima ritual-sacrificială etc., totul abordat sub semnul deriziunii și al bufonadei satirice, dar și al unei productive ambiguități. O
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
naturalul inanimat, ca un fel de ontogeneză răsturnată, este, probabil, cea mai radicală „fuziune în natură” (neomioritică) din ultima vreme. SCRIERI: Cartea păcatelor, Timișoara, 1996; Prunele electrice, pref. Dan Silviu Boerescu, Timișoara, 1996; 10 legende ale bluesului, Timișoara, 1997; Jertfă & Steag, Timișoara, 1999; Lia Mora, București, 2001; Poetica femeilor, Pitești, 2001. Repere bibliografice: Horia Gârbea, Doi ochi albaștri, LCF, 1996, 32; Constantin Dram, Proza scurtă de la Tulcea la Galați, CL, 1996, 9; Emil Mladin, Siliștea-Gumești fără Moromete, L, 1996, 39; Carmen
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
trăi, VTRA, 1998, 7; Adrian Lăcătuș, Muică, suntem neam de țuică, VTRA, 1998, 7; Al. Th. Ionescu, De la Găești la literatură. Fără retur‚ VTRA, 1998, 7; Valentin F. Mihăescu, Spovedania unui păcătos, „Azi”, 1998, 26 octombrie; Dan Perșa, Jertfă și steag, TMS, 2000, 6; Tudor Cristea, Un roman remarcabil, „Litere”, 2001, 4; Cristina Ionică, „Lia Mora”, OC, 2001‚ 84; C. Rogozanu, Incest și naratologie, RL, 2001, 30; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 254-256; Daniel Cristea-Enache‚ Doi ochi albaștri‚ ALA‚ 2002
UNGUREANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290344_a_291673]
-
dar și sporirea privilegiilor proprii în dauna micilor boieri. Ajuns domn, Alexandru Suțu continuă nedreptățile, vânzând rangurile boierești și cinurile bisericești. Lamentațiile cronicarului nu sunt însă copleșite de pesimism, căci speranța este sugerată alegoric printr-o viziune - o corabie cu steagul Țării Românești înfruntând furtuna - ce conotează salvarea națiunii. În Jalnica cântare a lui Zilot, întru care să cuprind revuluția românilor, supt Tudor slugerul Vladimirescul, i zavera, supt Aleco beizadea Ipsilant (1823) prezintă evenimentele din timpul mișcării de la 1821, trecând, destul de
ZILOT ROMANUL (1787. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290738_a_292067]
-
câteodată prea malițios, cu apăsată înclinație spre caricatural, când e vorba, de pildă, de realitățile germane. Cu alt prilej, paginile care descriu mișcările de stradă ale studenților parizieni din mai 1968, baricadele, desfacerea caldarâmului, incendierea mașinilor, ocuparea Sorbonei și arborarea steagului negru pe unul din turnuri sunt de o mare densitate epică. În masivul Jurnal, ce reconstituie ultimul deceniu al dictaturii comuniste, Z. surprinde pe viu cele mai întristătoare aspecte ale vieții de zi cu zi, frigul, cozile, „alimentația rațională”, demolările
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]