2,893 matches
-
ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 684 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri subalpine, pajiști naturale, pășuni, tinoave, ochiuri de apă, stepe și abrupturi stânoase) încadrată în bioregiunea alpină nord-vestică a Munților Gutâi (grupă muntoasă a Carpaților Maramureșului și Bucovinei, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor) și include rezervațiile naturale Creasta Cocoșului și Lacul Morărenilor. „” a fost desemnat ca sit Natura 2000
Gutâi - Creasta Cocoșului () [Corola-website/Science/331238_a_332567]
-
parte integrantă a rețelei ecologice europene Natură 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 13.373 hectare. Situl reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de conifere, păduri în amestec, păduri în tranziție, pajiști naturale și stepe) încadrată în bioregiunea alpina a Munților Harghitei (grupa muntoasă a Carpaților Moldo-Transilvani, aparținând de lanțului carpatic al Orientalilor). Aria naturală se află la o altitudine cuprinsă între 1.500 și 1.800 m. și face parte (din punct de vedere
Harghita - Mădăraș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331298_a_332627]
-
cretacice sau șisturi verzi paleozoice) care ies la suprafață din loc în loc, formând zone de stâncărie. Poate fi întâlnit pe unele pante înierbate de pe malul micilor pâraie dobrogene (derele), sau cele ce coboară spre vreun lac, uneori chiar în plină stepă sau în culturi și vii învecinate cu biotopul principal. Ca adăposturi servesc galeriile pe care le sapă la adăpostul vegetației de arbuști: tufelor de păducel ("Crataegus") sau chiar în masive de ciulini. Uneori folosește galeriile de rozătoare părăsite. În zonele
Gușter vărgat () [Corola-website/Science/334046_a_335375]
-
depozitate în substrate calcaroase) atribuită erei geologice a Triasicului Mijlociu. Aria protejată reprezintă o zonă naturală încadrată în bioregiunea stepică a Dealurilor Tulcei ("Dealurilor Beștepe-Mahmudia"), subunitate geomorfologică a Podișului Dobrogei, constituită din abrupturi stâncoase, păduri de foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
foioase, pajiști naturale, pășuni, stepe, terenuri arabile cultivate, vii și livezi. Situl a fost instituit în scopul conservării unor specii de păsări aflate în migrație pe culoarul Via Pontica. Situl dispune de clase de habitate (păduri caducifoliate, tufărișuri, pajiști de stepă și silvostepă, ravene săpate în loess, stâncării, terenuri agricole, culturi cerealiere extensive) ce asigură condiții prielnice de hrană și cuibărire pentru populații de păsări cu migrație regulată, cât și pentru mai multe specii care iernează în arealul acestuia. La baza
Beștepe - Mahmudia () [Corola-website/Science/334048_a_335377]
-
livezi) aflată la interferența nord-estică a Câmpiei Române cu Dealul Istrița încadrată în bioregiunea continentală Subcarpaților de Curbură (subdiviziune geomorfologică ce aparține lanțului carpatic al Orientalilor). Aria protejată dispune de două clase de habitate naturale ("Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice" și "Stepe ponto-sarmatice") ce favorizează condiții de hrană și viețuire mai multor specii de mamifere, păsări, reptile, amfibieni și nevertebrate; și adăpostește o mare diversitate de ierburi și flori rare. La baza desemnării sitului se află câteva specii faunistice (mamifere, reptile, amfibieni
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
câmp ("Lacerta agilis"), sălămâzdră de uscat ("Salamandra salamandra"), brotac verde de copac ("Hyla arborea"), broască râioasă verde ("Bufo viridis"), broască roșie de pădure ("Rana dalmatina"), broască râioasă brună ("Bufo bufo"); Nevertebrate (gândaci, păianjeni, fluturi, molii): rădașca ("Lucanus cervus"), cosaș de stepă ("Saga pedo"), un păianjen din specia Hogna radiata; precum și mai multe specii de fluturi și molii; printre care: "Aedia leucomelas, Argynnis pandora, Brenthis daphne, Brenthis hecate, Calymma communimacula, Catocala hymenaea, Catocala promissa, Catocala puerpera, Chelis maculosa, Chrysodeixis chalcites, Colias erate
Dealul Istrița (sit SCI) () [Corola-website/Science/334073_a_335402]
-
pe teritoriul regiunii sunt: În decursul istoriei, din punct de vedere demografic, specificitatea teritoriului a constat în fluxul și refluxul populațiilor respectiv sedentare și nomade în funcție de variațiile climei și pluviometriei. În perioadele de secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele de pădure, spre Carpații Orientali sau spre Dunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
secete prelungite, când pădurile erau periclitate în favoarea stepei, populațiile sedentare se retrăgeau spre zonele de pădure, spre Carpații Orientali sau spre Dunărea de Jos, atât pentru a dispune de apă, cât și pentru a fugi de jafurile popoarelor nomade din stepa pontică, ele însele împinse spre Apus, adesea unele de altele, din cauza secării izvoarelor și râurilor mici. În perioadele de pluviometrie normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
normală, când cursurile de apă își regăseau debitul iar pădurile și pășunile se refăceau, populațiile de agricultori (succesiv Daci, Slavi, Romanici manifestați prin cultura Dridu, Bolohoveni etc.) coborau din nou „spre vale” și spre Răsărit, pe măsură ce slăbea stăpânirea nomazilor din stepă (succesiv Sciți, Sarmați, Roxolani, Onoguri, Hazari, Maghiari, Pecenegi, Cumani și Tătari) și reclădeau sate și cetăți. Orașele cu mai mult de 50.000 de locuitori, sunt: Există la nivelul teritoriului moldovenesc istoric diferite aspecte etnografice și culturale, care în majoritate
Moldova () [Corola-website/Science/334107_a_335436]
-
Credința și Pereții calcaroși de la Petroșani. Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei și se întinde pe o suprafață de 2.056 hectare). Aceasta reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri în tranziție, pajiști naturale, stepe) aflată în bazinul hidrografic al râului Urluia (în Podișul Dobrogei de Sud); ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate constituite din
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări migratoare, de pasaj sau sedentare. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri în tranziție, păduri caducifoliate, coaste calcaroase cu vegetație submediteraneană, canarele, pajiști uscate, stepe și culturi cerealiere extensive. La baza desemnării acestuia se află mai multe specii avifaunistice protejate la nivel european prin "Directiva CE" 147/CE (anexa I-a) din 30 noiembrie 2009 și "Directiva 79/409/CEE" din 2 aprilie 1979 (privind
Dumbrăveni (sit SPA) () [Corola-website/Science/334156_a_335485]
-
2000 în România). Acesta se întinde pe o suprafață de 1.435 hectare și include rezervația naturală Fânețele seculare Valea lui David (46,36 ha). Situl dispune de trei clase de habitate comunitare ("Pajiști și mlaștini sărăturate panonice și ponto-sarmatice", "Stepe ponto-sarmatice" și "Tufărișuri de foioase ponto-sarmatice"); prezentând o arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la nivel de ecosisteme terestre. Valea lui David reprezintă o zonă naturală (păduri în tranziție
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
Mamifere: vulpe ("Vulpes vulpes"), popândău european ("Spermophilus citellus"), hârciog ("Cricetus cricetus"), hermină ("Mustela erminea"), nevăstuică ("Mustela nivalis"), dihor ("Mustela putorius"), orbete ("Nannospalax leucodon"), iepurele de câmp ("Lepus europaeus"), grivanul cenușiu ("Cricetulus migratorius"), chițcanul de pădure ("Sorex araneus"), șoarecele săritor de stepă ("Sicista subtilis"); Păsări: acvilă țipătoare mică ("Aquila pomarina"), gaia neagră ("Milvus migrans"), gaia roșie ("Milvus milvus"), erete de stuf ("Circus aeruginosus"), erete vânăt ("Circus cyaneus"), barză albă ("Ciconia ciconia"), erete alb ("Circus macrourus"), uligan pescar ("Pandion haliaetus"), șoim călător ("Falco
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
noastră) cunoscută sub denumirea populară de viperă de fâneață, șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"); Nevertebrate (bondari, fluturi, greieri, musculițe): bondarul de arbilă ("Bombus argillaceus"), bondarul de stepă ("Bombus fragrans"), călugărița ("Mantis religiosa"), cosașul de stepă ("Saga pedo"), fluturele Apolo ("Zerynthia polyxena"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), greierul împroșcător ("Dinarhus desipus"), "Idiomacromerus phlomidis, Archirileya inopinata, Eridontomerus arrabonicus, Eurytoma sabulosa, Tetramesa cylindrica, Tetramesa scheppigi". Printre speciile de plante care vegetează
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
fâneață, șarpele de alun ("Coronella austriaca"), șopârla de câmp ("Lacerta agilis"), gușterul ("Lacerta viridis"), brotacul verde de copac ("Hyla arborea"); Nevertebrate (bondari, fluturi, greieri, musculițe): bondarul de arbilă ("Bombus argillaceus"), bondarul de stepă ("Bombus fragrans"), călugărița ("Mantis religiosa"), cosașul de stepă ("Saga pedo"), fluturele Apolo ("Zerynthia polyxena"), coada rândunicii ("Iphiclides podalirius"), greierul împroșcător ("Dinarhus desipus"), "Idiomacromerus phlomidis, Archirileya inopinata, Eridontomerus arrabonicus, Eurytoma sabulosa, Tetramesa cylindrica, Tetramesa scheppigi". Printre speciile de plante care vegetează în arealul sitului se află mai multe rarități
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
sitului se află mai multe rarități floristice (arbusti, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Flori și ierburi: târtanul ("Crambe tataria"), capul șarpelui ("Echium russicum"), sânziana de stepă moldavă ("Galium moldavicum"), stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), sisinei ("Pulsatilla grandis"), pesmă ("Centaurea orientalis"), albăstriță ("Centaurea rutifolia ssp. jurineifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), brândușă ("Crocus reticulatus"), garofiță ("Dianthus capitatus"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
arbusti, ierburi și flori); dintre care unele protejate la nivel european prin aceeași "Directivă CE 92/43" din 21 mai 1992. Flori și ierburi: târtanul ("Crambe tataria"), capul șarpelui ("Echium russicum"), sânziana de stepă moldavă ("Galium moldavicum"), stânjenelul sălbatic de stepă ("Iris aphylla ssp. hungarica"), sisinei ("Pulsatilla grandis"), pesmă ("Centaurea orientalis"), albăstriță ("Centaurea rutifolia ssp. jurineifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), brândușă ("Crocus reticulatus"), garofiță ("Dianthus capitatus"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), glodurariță ("Leuzea altaica"), pătlăgină ("Plantago schwarzenbergiana"), micsandră
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
rutifolia ssp. jurineifolia"), sipică ("Cephalaria uralensis"), brândușă ("Crocus reticulatus"), garofiță ("Dianthus capitatus"), salvie de câmp ("Salvia pratensis"), zambilă sălbatică ("Hyacinthella leucophaea"), glodurariță ("Leuzea altaica"), pătlăgină ("Plantago schwarzenbergiana"), micsandră ("Erysimum officinalis"), ceapa ciorii ("Gagea villosa"), amăreala siberiană ("Polygala sibirica"), măcriș de stepă ("Rumex tuberosus"), gălbinare ("Serratula radiata"), iarba „Sfintei Mării” ("Hierochloë repens"), sfeclă sălbatică ("Beta trigyna"), buruiana vântului ("Seseli campestre"), rogoz ("Carex secalina"). Flora lemnoasă are în componență arbusti cu specii de migdal pitic ("Amygdalus nana") și prunus ("Prunus tenella"). În vecinătatea
Valea lui David () [Corola-website/Science/334183_a_335512]
-
epizootia ciumei în natură. Genul "Marmota" include 14 specii actuale: În plus, patru specii dispărute de marmotă sunt cunoscute ca fosile: În România trăiește o singură specie în Carpați: În trecut în România a trăit și bobacul sau "marmota de stepă" ("Marmota bobak") După Bielz (1888), citat de Călinescu (1931), marmota alpină ar fi trăit până în secolul XIX și în Carpații românești, pe vârfurile înalte din Făgăraș, Retezat, și Rodnei, dar a dispărut din fauna României, la sfârșitul secolului al 19
Marmotă () [Corola-website/Science/334206_a_335535]
-
naturală Dealul Alah Bair (10 ha). Aria protejată este încadrată în bioregiunea geografică stepică a Podișului Dobrogei, în Podișul Tortomanu, subdiviziune geomorfologică a Podișului Dobrogei de Sud). Aceasta reprezintă o zonă naturală (păduri de foioase, păduri de amestec, pajiști naturale, stepe, râuri, lacuri, vii și livezi) aflată pe malurile Dunării; ce asigură condiții prielnice de hrană, cuibărit și viețuire pentru mai multe specii de păsări în timpul migrațiilor. Situl dispune de clase de habitate constituite din păduri mixte, păduri caducifoliate, ape dulci
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
Potentilla emilii-popii") și sisinei ("Pulsatilla grandis"), coada șoricelului ("Achillea leptophylla"), hajmă păsărească ("Allium flavum ssp. tauricum"), vătămătoare ("Anthyllis vulneraria ssp. boissieri"), coșaci pubiflori ("Astragalus pubiflorus"), scai ("Centaurea gracilenta"), drob ("Chamaecytisus lindemannii"), brândușe ("Colchicum fominii, Colchicum triphyllum, Crocus reticulatus"), morcov de stepă ("Daucus guttatus ssp. zahariadii"), nemțișor ("Delphinium fissum"), ceapa ciorii ("Gagea bulbifera"), dulcișor ("Hedysarum grandiflorum"), siminoc ("Helichrysum arenarium ssp. ponticum"), limba mării ("Iberis saxatilis"), stânjenei ("Iris suaveolens"), mușcata dracului ("Knautia macedonica"), in ("Linum tauricum"), osu iepurelui ("Ononis pusilla"), paronihie capitată ("Paronychia
Allah Bair - Capidava () [Corola-website/Science/334250_a_335579]
-
Peșteana, Calcarele de la Fața Fetii, Vârful Poieni, Pădurea Slivuț, Fanatele cu narcise Nucșoara, Fanatele Pui și Peșteră Sura Mare. Zona reprezintă o arie naturală (păduri de conifere, păduri de foioase, păduri de amestec, păduri în tranziție, pajiști uscate, pajiști ameliorate, stepe, terenuri arabile) în Țară Hațegului, încadrată în bioregiunea geografică continentală și alpina Carpaților Meridionali. Rețeaua hidrografica principala a sitului aparține bazinelor hidrografice ale râurilor Strei și Răul Mare. Situl conserva cinci habitate naturale de interes comunitar ("Păduri dacice de stejar
Strei - Hațeg () [Corola-website/Science/334220_a_335549]
-
interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Dragoș Vodă a existat doar între anii 1931 și 1950, fiind rezultatul unei reorganizări teritoriale interne a județului interbelic
Plasa Dragoș Vodă, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334344_a_335673]
-
interbelic Ialomița. Cu o suprafață de 7.095 km², județul (care fusese în linii mari similar cu județul antebelic omonim, Ialomița, al Regatului României, înainte de 1919) era unul dintre cele mai întinse județe ale țării și unul de câmpie și stepă, de foarte joasă altitudine. Astăzi, pe teritoriul de atunci al județului interbelic Ialomița se află două județe, Ialomița și Călărași. Plasa Țăndărei a existat între anii 1919 și 1950, în toată perioada organizatorică inițiată în anii de constituire a României
Plasa Țăndărei, județul Ialomița () [Corola-website/Science/334343_a_335672]