3,258 matches
-
largi ale mâinii, gesticulând cu țigara între degete, râsul lui în Sol albastru, sau în La auriu. Doamne, amintirea mea vie, realitatea mea nebună, întruparea lui cvadridimensională, vedeam timpul cum trece prin noi, ca o spadă albă care după ce ne străpunge, ne crestează fețele, mâinile care se sprijină la brațul bărbaților sunt mai grele, cel înalt e în halat alb, mă cuprinde de mijloc, arătându-mi în stație mașina Salvării, Mitică, ce să fac! El ridică din umeri, ocolindu-mi privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în podele, în tronul toaletei, în oglinda de la baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
baie. Când am întors pendula, în limba de bronz clipea un ochi. Nu apăreau când străbăteam străzile împreună cu Mama. Nici atunci când, ținută în lesă, culegeam coacăze. De fapt, căutam ochi să-i străpung cu acul de păr. De spaimă, am străpuns odată un tablou: erau ochii mei din tinerețe. Am lăsat în pace privirile care începuseră să nu mai fie agresive. Cu timpul, au dispărut de tot... Dar eu știam că, nevăzuți, ochii stăteau mai departe la pândă. Scrisoare în Si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
bariera Dunării, pe când aici baricadele nu ar fi putut opri o eventuală înaintare prin învăluire a grâului. A legiunilor sale dinspre Chiscani și Albina. Cu toții priveau la imensitatea galbenă din față, întunericul din est sau din vest putând fi oricând străpuns și forțele umane distruse. Oceanul nopții s-a desfăcut în două, lăsând vederii un canion larg, mărginit de apele zidurilor de noapte. Strategia grâului s-a dovedit atât de inedită, încât pompierii au pornit de spaimă tunurile cu apă în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e altfel. Cineva l-a străpuns și vrea să ne contacteze. Bănuiala avea să-i fie în curând confirmată. Un suflu nou bântuia prin oraș. S-or fi apucat să muncească brăilenii, te pomenești! Nici vorbă. Spiritul înnăscut de afaceriști, transmis de fanarioți și evrei, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și Povestitorul să conceapă ultima partitură a tripticului cu opera bufă Geanni Schicchi numai că, în mod ciudat, creionul electronic scria, dar pe ecranul computerului nu apărea nimic. Fie Luna, fie tăcerea lăsată brusc îl făcu să-și ridice fruntea, străpungând cu privirea straturile geologice de deasupra. Unde știa că se afla Brăila, nu mai era nimic. Cu tot ce cuprinde de la semnele în așteptare până la autodistrugerea în conceperea sa. I se mai întâmplaseră asemenea eșecuri în Proterozoic, atunci când rocile vulcanice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
polizorul nu făcu decât să-i estetizeze hidoșenia, deformările se vălureau sub lovitura barosului, crestele ascuțite se modulau precum sânii ei sub palparea palmelor lui flămânde, de fiară, de lider al dracilor, ale Sfântului Gheorghe Habulea zis Satelitu, de a străpunge cu sulița balaurul dorințelor și Liubelor din mine, Liuba copil, care a deschis ochii geroși spre cel mai vajnic român al românilor, lăsat prins de ruși pentru a-și duce românii acasă, drept pentru care trupul ei de cedru înghețat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cei dinăuntru rămân fideli cauzei și curajoși. De asemenea, era inutil să cer o stare a școlii și a celor dinăuntru atâta vreme cât simțeam tot ceea ce se întâmplă. Cunoșteam deja starea situației. Nimeni dinăuntrul școlii nu murise, perimetrul nostru nu fusese străpuns, afară era o mare de membre smulse și corpuri mutilate și totul părea a fi un tablou postmodern simbolist în tonuri de roșu. Gardienii se retraseră, cei care au mai rămas în viață. Câțiva elevi se duceau la infirmerie. Săriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
suferise o înfrângere. O mână de copii respinsese un atac al Gardienilor. Ce se întâmplase cu lumea? Vladimir, unde sunt cadavrele? L-am întrebat pentru că nu erau. În schimb, pământul era acoperit de o ceață lăptoasă ce nu putea fi străpunsă cu privirea. Ploaia se domolise și acum era doar o amintire a ceea ce a fost. Sub ceață. E doar începutul. Du-te sub pământ. Ești așteptat. Am eu grijă aici. Îmi puse o mână pe umăr și-mi zise: E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
indicațiile întocmai. Retrași astfel, cei din față se lăsară în genunchi și ochiră în întuneric spre orice ar putea ieși de acolo. Cei din spate rămaseră în picioare lipiți de perete ca să fie mai greu de ochit și încercau să străpungă bezna cu ochii lor. Corvium își lăsă arma în spate și încet o scoase pe Eterna cu mâna stângă. Lama îi era albă ca fildeșul și bătea ușor în galben vechi. Sângele îi era rece și în inima sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și au zdrobit fluierele picioarelor celui dintîi, apoi pe ale celuilalt, care fusese răstignit împreună cu El. 33. Cînd au venit la Isus, și au văzut că murise, nu I-au zdrobit fluierele picioarelor, 34. ci unul din ostași I-a străpuns coasta cu o suliță; și îndată a ieșit din ea sînge și apă. 35. Faptul acesta este adeverit de cel ce l-a văzut: mărturia lui este adevărată, și el știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
știe că spune adevărul, pentru ca și voi să credeți. 36. Aceste lucruri s-au întîmplat, ca să se împlinească Scriptura: "Nici unul din oasele Lui nu va fi sfărîmat." 37. Și în altă parte, Scriptura mai zice: "Vor vedea pe cine au străpuns." 38. După aceea, Iosif din Arimatea, care era ucenic al lui Isus, dar pe ascuns, de frica Iudeilor, a rugat pe Pilat să-i dea voie să ia trupul lui Isus de pe cruce. Pilat i-a dat voie. El a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
Mă ridic și fac câteva Întinderi, pentru orice eventualitate. Apoi trag aer În piept adânc și, cu inima bubuindu-mi să-mi spargă pieptul, pornesc către casă. Tocmai am ajuns la marginea peluzei, când o voce stridentă de femeie Îmi străpunge urechea. — Uite-o ! Emma ! Heei ! Vocea Îi seamănă cu a mamei. Ce chestie ! Mă opresc scurt și mă Întorc, dar nu văd pe nimeni. Oi fi avut auzenii. O fi un sentiment de vină reprimată, care Încearcă să mă submineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
șuierând a chemare și dorință, năucită de perspectiva pierderii unui moment pregătit minuțios. Era sigură că băiatul va reveni imediat și se iluziona cu o simplă toană de băiat rău a celui care se Îmbrăca foarte supărat și cu capul străpuns de mii de săgeți colorate. Mai avu puterea să spună Încet: Îmi pare rău, scuză-mă, nu pot! Ce nu poți? Nu vezi că ești foarte bine! mai zise fata și demonstră acest lucru Întinzând mâna spre mijlocul băiatului rămas
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
complet capul și avea doar o fantă micuță care lăsa la vedere doi ochi verzi și două sprincene negre. Era deziluzionat vizibil și chiar Încerca să găsească o formulă amabilă de refuz când privirea intensă a celor doi ochi Îl străpunse făcându-l să se răzgândească. Făcu gestul de invitație să ia loc, fata se conformă, Îl privi cu atenție, se aplecă spre el Într-o tentativă de sărut la care el se feri. Ștefan ar fi vrut să râdă de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
generos, dar nu exagerat, ochii băiatului zăreau și erau atrași de porțiunile mirifice a celor doi sâni a căror mărime băiatul o putea intui cu ușurință, ajutat fiind de cele două proieminențe curbate rafaelic și care aveau tendința de a străpunge bluzița fermecată. Contabila purta o fustă mulată perfect pe corpul ei de manechin care nu respecta greutatea. Fusta era Înaltă În talie și foarte scurtă, cât urca spre mijlocul ei de viespe, tot atât cobora și pe cele două pulpe
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
și mă mir că nu l-ai Întâlnit prin Piatra Neamț! Ștefan a sărit ca ars de pe scaun și a strigat ca un descreierat: Ce-ai spus, frate, te rog repetă repede! Oare e ce-am Înțeles eu? Rică a fost străpuns de privirea poruncitor rugătoare și făcu un semn afirmativ cu capul. Doamne, nu se poate! Prietene, oare realizezi tu adevărată dimensiune a acestei vești?! Dacă este și adevărată chiar că m-ai Îndatorat pe viață și mai Încolo! Este adevărată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dat frigul. Un timp degetele lui Îi pipăie prin stofa grosolană, Încleștându-se pe ei ca brațele unei caracatițe. Kawabata nu scoate nici un cuvânt. Privește În gol și tușește din când În când. Cele câteva raze de soare care au străpuns Încăperea și o luminează, primesc jeturile de stropi de salivă din gura lui, ca o ploaie deasă. E sfârșit de februarie, au trecut două luni de la intrarea țării În Uniunea Europeană și Antoniu nu mai doarme nopțile, visează cu ochii deschiși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a Întins pe crengile unui copăcel uscat și pricăjit cârpele, a aranjat obiectele ,,casnice,, pe așa zisa masă din Încăpere și acum, Îl descoase pe Antoniu, punându-i Întrebare după Întrebare cu un firesc care-l Înduioșează pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mă plimb cu ei prin lume. E mai amuzant să sper Într-o himeră, decât să-ți fac ție ceai, spre exemplu. Sunt incapabilă de iubire. Adioooooooooooooooooooooooooooooo!,, ,,Draga meaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa, Arta europeană a fost Întotdeauna un vârf de lance ce-a străpuns cu ascuțișul lui cruzimea, insolența, trufia, nerecunoștința, cinismul, abjecția, orgoliul, veninul, grosolănia, invectiva, dezmățul. Nu am dreptate?,, ,,Îți spun pentru ultima oară, Adiooooooooooooooooooooooooooo!. Sunt În drum spre aeroport și-mi pasă de arta europeană, cum Îi pasă mortului de fluctuațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care n-o simțise pe propria piele. Forța de-acum, venea din mânie și dintr-o acumulare de reproșuri pe care și le făcea, numai atunci când Îi ajungea cuțitul la os. De data asta, cuțitul, ca să folosim o metaforă, Îi străpunsese osul. Era prea mult, a fost momentul În care noroiul greu, În loc să-l Înghită, l-a ajutat să se ridice. A scos un strigăt de animal Înjunghiat, și, cu o mână pe care reușise să și-o elibereze din lațul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
litere orânduite în soarta cititorului ce-și caută numărul potrivit la tălpile cu care va lustrui veșnicia Era ora când punctele de suspensie suspinau în nesiguranța ezoterică a textului învăluit de mirosul aromat al iluziei și totul părea a răspuns Străpuns de dorință Căință și rugăciune către moaștele pașilor nefăcuți Liniștea holului de la etajul 7 Stelele străzilor nemișcate memorate-n ferestre Ochiuri pătrate împărțind nopțile în care indivizi tresar adunând drumurile petrecute sub tălpile visului Liniștea rolului neînscris în scenariul începuturilor
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1647]
-
un pic adus de spate, care părea să ducă un con uriaș de lumină și foc, flăcările care au alcătuit curând un perete în fața lui, fumul care se înălța spre cer și se lățea spre Vindelälven, razele de soare care străpungeau norii de fum și luminau lăstărișul în felul acela neobișnuit, biblic. într-un incendiu de defrișare focul merge din afară spre înăuntru. Arde ce trebuie ars direct și fără cruțare, dar dacă șanțul de protecție e bine făcut și suficient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a pătruns și, prin pădure am ajuns, să nu răzbim de uscătură. Slăbită-i ziua îndeajuns de toate câte le îndură; azi răul, fără de măsură se vrea oriunde un răspuns. E-nchis orice deschis de gură și orice ochi este străpuns de-același rău de nepătruns făcut stăpân în bătătură. De ne-nțeles unde-am ajuns, trăim o viață prea obscură din acest ev sluțit de ură, românii pleacă în ascuns. 1971 Ecou peste ani Alt secol și un alt mileniu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
de lemn să nu fie pâinea aia, ci sfârcurile mele. La un moment dat l-am văzut vorbind cu Misty O’Malley, care îi spunea probabil ceva amuzant, fiindcă Chris râdea. Râsul ăla și fulgerul albastru al ochilor m-au străpuns ca un cuțit înfipt până-n plăsele. Voiam să fiu eu cea care să-l facă să râdă. Din clipa în care m-am simțit geloasă și exclusă de Chris, n-a mai durat mult până când mi-am amintit cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]