4,124 matches
-
mare cât tribunalul, continuă să bată. Dacă are vreo dorință, aceea e să moară. Dar moartea se îndepărtează odată cu apa care se retrage. Răsuflarea ei e un cutremur. Balena gâfâie și se rostogolește, strivind sub ea vieți, în timp ce aerul o strivește. În capul ei urlă furtuni. Căngi și funii o înfășoară. Pielea i se jupoaie, în straturi de grăsime. Săptămâni, luni, iar gemetele muntelui de animal putred slăbesc. Orașul risipit se adună înapoi. Mici vieți născute pe uscat împung monstrul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu capul în jos în vehicul. Fără centură, inaccesibil și inert. Singura ușă accesibilă era atât de zdrobită că nu mai putea fi deschisă. Paramedicii n-au putut să intre în mașină sau s-o deplaseze, de frică să nu strivească victima. Au fost nevoiți să aștepte ajutoare și să se uite cum poliția făcea fotografii. Weber cercetă una dintre fotografii. —Invers, spuse Hayes. Weber întoarse poza. Un Mark Schluter pletos, făcut covrig, cu un șuvoi lucios de sânge prelingându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
iar datele încep să curgă. Citește și tot nu-i vine să creadă: douăsprezece milioane de specii sau chiar mai multe, dintre care mai puțin de o zecime erau luate în considerare. Și jumătate se vor stinge în timpul vieții ei. Strivită de date, simțurile ei se trezesc, în mod straniu, la viață. Aerul miroase a levănțică și chiar și cafeniurile monotone de iarnă târzie i se par vii cum nu i se mai păruseră de la șaisprezece ani. Îi e foame tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Anna a scos cheia din contact. În filme, când se întâmplă așa ceva, pe femei le cheamă Maria și pe bărbați Giuseppe. Dacă au mașini scumpe, îi cheamă altfel, mai distins. Bărbatul spune „aspetta”, azvârle mucul de țigară pe jos, îl strivește cu vârful pantofului și se repede să ia în brațe femeia. Ea se ridică pe vârfuri, întoarce capul spre umăr și îl lasă să cadă pe spate, de parcă ar fi foarte greu. Sărutările sunt grele, ele fac femeilor capul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
a cuprins mâna, strângând-o cu grijă, ca și cum ar fi fost un fruct prea copt și zemos, a cărui coajă ar fi cedat la o apăsare cât de mică. Puțin mai tare dacă ar fi strâns, poate mi-ar fi strivit-o. Înainte să plecăm, Toni fusese obligat să-i promită solemn soției sale că nu va bea nici o picătură de alcool în fața copilului. Copilul eram eu. Am mers drept pe o distanță de cinci blocuri - în America, totul se măsoară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mamei” și s-ar pune pe povestit. În față, pe bordul de plastic închis la culoare, s-a așternut un strat gros de praf și pe parbriz se văd pete albe. Aceia au fost odată țânțari, în fiecare vară se strivesc cu miile de parbrize. O întreb pe mama dacă-mi dă voie să stropesc cu apă și pe urmă să curăț sticla cu ștergătoarele, dar ea răspunde scurt „nu”, mai tare ca de obicei, apoi după o vreme adaugă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Nu merge altfel.” Tata privește drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră în ei și face bășici. Ofițerul se apropie și duce mâna la șapcă, în semn de salut. Tata își drege glasul și așteaptă în spatele mașinii. Se reazemă de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
unei broaște țestoase. Inertă, Între două tablouri Înfățișând chipuri spânzurate definitiv Într-o tinerețe permanentă, o pușcă de vânătoare Își Îndreaptă țevile spre tavanul smolit de fumul de țigară. Pe masă, lângă ceașca de cafea cu zațul gros și uscat, strivit de scrumiera de bronz, un ziar pe care se putea distinge: Inventarul iernilor și apoi, cu litere mărunte, povestea. Pentru o clipă, senzația că țevile puștii se Îndreaptă spre el, dar nu era decât mișcarea lină, fără zgomot a ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
În fața ochilor Ceaușescu și Ceaușeasca În persoană. Pentru prima dată În viață Îi vezi fața de aproape, doar la câțiva metri. Îi spui pur și simplu: „bună seara”. Și-ți rămâne În gât bună seara ăsta, că doi haidamaci te strivesc de un zid și cu gura puțind a usturoi Îți șuieră ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
mare lucru nu se Întâmplă și dansați toată noaptea pe un „Rain and Tears” miorlăit și vă bagă În noul an Demis Roussos cu voce groasă. Câțiva se Îmbată, sunt localnici, probabil de bucurie că au musafiri din București și strivesc sub picioare farfuriile cu piftie, salată de beouf și fursecuri, sticle de băutură și pahare. Tu, obosit, dar și amețit de alcool, te duci la culcare. Ești singur În dormitorul rece cu douăzeci de paturi, intri sub pătură, acolo unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
și sila. Ei te-au Împins În păcat. Dar Înainte de a fi păcat, ca toate păcatele, va fi o mare rușine. Afară prin oraș teroriștii au Încetat să mai tragă din orice poziție. E o liniște de haos grea, care strivește zăpada proaspătă a primei ierni libere din viața ta. Ce să faci cu libertatea asta? Doamne, ce să faci cu ea? Să o tai felii și să o mănânci ca pe un salam? Ce să faci cu libertatea asta? Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-mă, tată, iartă-mă că n-am Înțeles nimic din lumea asta, iartă-mă că sunt un păcătos, am trăit degeaba, tată, nu mai am nici iubire, nici ură, am numai păcate. A căzut Ceaușescu, tată, bucură-te, l-au strivit ca pe o năpârcă, l-au călcat În picioare, bucură-te că a crăpat. Spune-i și lui Dumnezeu, tată, că Ceaușescu a murit! Și morților, morți de moarte să le spui că a murit cel care i-a omorât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
singur prieten până acum și nu știu dacă ar trebui să-mi mai fac unul, doar să văd cum e“, dar nu eram la ora de geografie și nimeni nu ridica mâna. Femeile din jurul nostru urlau ceva despre țelurile lor strivite în fașă și coapsele lor pline. Femeia cu coif își atingea urechea dreaptă ca și cum ar fi ascultat-o pe fiecare dintre harpiile acelea înnebunite. Apoi a cerut să se facă liniște, a urlat, mai bine zis, ca să se facă liniște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
înalt și lat în umeri și am dispărut în îmbrățișarea lui de urs pentru o vreme. —Sam, arăți minunat! a spus bucuros peste capul meu în timp ce încercam să tușesc, cu gura plină de fire din puloverul lui în care mă strivea. într-un final mi-a dat drumul. Am îndepărtat niște scame de lână care mi se lipiseră de rujul de pe buze. —Bună și ție, brută, am spus pe un ton voios. îl iubesc enorm pe Tom. —Care-i treaba? Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să o descui. Am fugit pe scară până pe platformă. Până și-a revenit eu eram deja sus. S-a ridicat, luându-și mâinile de pe față. Avea o tăietură adâncă pe obraz. Osul probabil se rupsese. Am simțit ceva cum se strivește sub lama cuțitului. Fața lui era sălbatică, cu pielea întinsă la maxim peste oasele ascuțite. Limba i s-a retras după dinți, lăsându-i să strălucească de parcă era un lup. Ce dinți mari ai, domnule lup. Arăta de parcă urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am văzut Trilogia...lui și m-am cutremurat : era genială! Cu toate acestea, la Purificare (Teatrul Național din Cluj), am regretat că nu puteam ieși din sală, după doar 20 de minute de la Începerea reprezentației. Îmi făcea rău spectacolul ; mă strivea, mă umilea, mă Îngrețoșa. Poate-s eu de modă veche... Benjamin Cremieux afirma, oarecum paradoxal, că dramaturgia se bagatelizează În chip de... spectacol. Depinde. Dacă Perșii lui Eschil, să zicem, este montată prost, atunci Cremieux are dreptate. Dar dacă Puricele
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
în pierderea celuilalt copil și asta a înspăimântat-o așa de tare, încât nu a cutezat să spună nimic. Îi fusese așa de rău, încât a crezut că poate a fost doar un coșmar. Un laț de fier părea căi strivește capul și era foarte speriată, apoi înota într-o ceață deasă...A zăcut o săptămână cu febră mare și părea că o strangulează ceva sau cineva...apoi s-a simțit dintr-o dată mai ușoară. A început să mănânce și să
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
În familie, făceam aceleași treburi: aprovizionare, menaj și supravegherea ocazională a nepoțelei mele. Dar utilizam orice moment liber pentru a mă trata. Și rezultatele nu au întârziat să apară. COMPRESELE CU VARZĂ Luam frunze de varză albă, crudă, proaspătă, le striveam cu plăcintarul de lemn, pe un fund de lemn, le puneam într-un castron de tablă emailat. Castronul, cu frunzele de varză în el, îl puneam peste o oală cu apă în clocot. Îl țineam acolo, până se încălzeau ușor
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
poți ajuta pe cineva, măcar nu-l deranja și nu-l incomoda. După circa patru luni, am reluat tratamentul cu picături de suc proaspăt de varză albă crudă și cu comprese călduțe, pe ochi, cu frunze de varză albă crudă, strivite pe fund de lemn, cu plăcintarul de lemn. Am reluat și cititul, câte puțin, timp de 2 sau 3 ore pe zi, utilizând vechii mei ochelari de 2,5 , pentru mărire de aproape. Pentru a elimina bruiajul negativ al ochiului
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
inhalat mi-a produs furunculoză. Mi-a apărut o zonă grena întărită, cu un furuncul în mijloc, pe fesa dreaptă. Un medic, din familie, mi-a spus: „Vezi să nu faci septicemie”. Auzind acestea, m-am tratat naturist serios. Am strivit pe fundul de lemn, frunze de varză albă, proaspătă. Am pus compresă de frunze de varză pe fesă, vreo 4 frunze, pe piele, peste care am pus o folie de plastic și mam îmbrăcat cu niște ciorapi, care să țină
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
asta mănâncă o pâine și nu e vreunul care să nu se scape cu o palmă, barem, peste obrajii supți și creștetele chiluge, măcar că Rafael resimte palma aia abătându-se cu puteri însutite asupra lui. Păi, ca întotdeauna, lovit și strivit de lumea care-și vede de treburi ca să mănânce o pâine. Ce fel de pâine, mânjită cu ce, mă rog, păi, nervi de fier să ai cu sălbăticiunile astea, și totuși nimănui nu i-ar da mâna să calce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ori un copil infirm... Păi, nici n-a pretins altceva Mărgărit, bineînțeles că-i nevăzută, dar Rafael altceva a vrut să spună, și anume că-n nevolnicia și, nemernicia, și-n păcătoșenia lui, omul vede o cruce grea, care-l strivește, în grijile și-n necazurile care se țin de el și se zbate să scape de ele, trăgând nădejde că, într-o bună zi, va fi liniștit și împăcat și fericit pe lumea asta, fără să-și dea seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ea. I-a lăsat un mesaj secretarei, cu numele tău și adresa și că ai vrea să găsești o familie, că ai un copil în întreținere... — Am doi. O fi uitat doamna Timuc. Avocata trase chiștocul din țigaret și-l strivi în scrumieră. Se foi puțin, trăgându-și mâinile din mânecile hainei, care rămase întoarsă pe dos, cu căptușeala de satin la vedere și învelind fotoliul ca o husă. Se încălzise și avea de stat aici ceva mai mult decât crezuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
îndulci amăreala - o familie, niște copii, o slujbă, o agoniseală, banii, banii... De cum închise ușa șifonierului, tresări auzind soneria. Să țină de bani, deh, și țârâitul prelung răsucindu-se-n creier, nu se mai termină, nu se mai termină, te strivește și te ia cu leșin. E Mugurel, vine de la școală... Degeaba i-a pus cheia de gât legată cu șnur, degeaba îi spune în fiecare zi să descuie. Sună în dușmănie, înadins, ca să-i toace nervii. Rău copil, încăpățânat, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
soldați îi încrucișase creștinește brațele pe piept și încercase apoi să-i închidă pleoapele, dar acestea rezistaseră încăpățânate, dorind parcă să ofere în continuare retinei imaginile unui cer incredibil de albastru și senin pe care Emil nu îl mai vedea. Strivește țigara pe jumătate fumată de fundul scrumierei și aprinde imediat alta. Ce pot să-ți spun? Un haos sanguin unde văzând de ce este capabilă ființa umană ajungi să te întrebi dacă nu cumva omul este greșeala și nu floarea creației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]