3,280 matches
-
facă remarcat la modul acesta, să vadă toată lumea cum știe el să organizeze taberele de pictură. Mesele erau bune de obicei, mai ales în prima și ultima zi, în funcție de ce bani mai aveam la dispoziție, erau mai bogate și mai stropite cu tot ce trebuie. După masă se cuvenea puțin somn, dar nu mai mult de o oră, căci unii dintre noi preferau o plimbare prin stațiune, să mergem pe la 7 Izvoare, un punct renumit de la Băile Herculane, cam vreo 3
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
era normal acest lucru, doar eram pe malul Dunării, și mesele erau foarte bogate, ne aducea bucătăreasa câte un platou enorm de pește prăjit, crap, șalău, sau ce se mai prinsese în cursul zilei în plasele pescarilor. Mujdeiul de usturoi stropea din belșug carnea de pește, iar apoi, fiecare după preferințe, beam vin sau bere. Nea Oblete ne lua seara prin oraș, prin Moldova Nouă, și mergeam la câte un club de noapte, unde asistam la un spectacol de strip-tease. Pe
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
tinerii cel puțin o dată pe săptămână la Slatina sub prezidenția lui Calinic Miclescu, unde combinam toate planurile de luptă, dresam procesele-verbale de rezultatele obținute, întrețineam corespondența cu celelalte comitete și unde din vreme în vreme făceam și câte un chef stropit cu vin de cel vechi din pivnițele monastirei. Îmi aduc aminte că la una din acele petreceri la care se cinstea pentru Unire cu paharele pline, un amic al nostru, Manolache Morțun, care se greșise, se vede, cu un pahar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neghibăcii 169, cu toată partea lor ridiculă, nu erau de natură să ruineze un om în opinia celorlalți. Am fost plătit cu câteva zâmbete și căutături ironice și cu câteva țipete de cucoane care se speriase, să nu fi fost stropite și ele, în care caz dezastrul ar fi luat proporții mari. Dealtfel, mi-am recâștigat iute cumpătul în față mai ales a doamnei gazdă care m-a înlesnit cu vorbe bune și încurăjătoare să ies pre cât s-a putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vede acum prin piețele Iașilor și nu numai, unde florari de ocazie vând cu trei sute de lei buchetul de lalele pestrițe - Fritilaria meleagris - o floare cât o alună ce seamănă mult cu laleaua, dar de culoarea cafelei cu lapte și stropită cu maron-liliachiu. E vorba totuși de un monument al naturii, amenințat cu extincția, nu În mod natural, ca specie devenită incompatibilă, căci e o evoluată monocotiledonată, ci prin defrișare. Și tot acum e vremea liliacului, care arată oricum mai frumos
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ca Pokemon. Costi e colegul meu de bancă și mă împac destul de bine cu el. Alte păpuși ale mele sunt Anca, Larisa, Patricia și Ruxi. Unele dintre ele le lipsește câte un picior. Vara le umplu cu apă și o stropesc pe mami. Aveam și un pistol cu apă, dar cred că mi l-a furat Georgică. O mai ajutam pe mami să ude florile cu el. Durează mult, și ea, de obicei, are mult de lucru. Am multe jucării. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și o țâșnitoare. Mai mereu defectă. Iarna stătea înghețată. În ziua pe care o reconstruim acum, țâșnitoarea mergea. Eu, Cârnatu, Bârnosu stăteam călare pe țâșnitoare. Și Bârnosu - sau altcineva - punea degetul pe jetul pitic al acelei țâșnitori. Apăsa și ne stropea. Noi înjuram. Aruncam priviri fioroase spre cel care ne udase. Era posibil ca Bârnă să scoată o gumă fleoncănită din gură și să mi-o arunce în cap sau, mă rog, s-o arunce în cel care avusese ideea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
dă vin/ dă brânză. Un copil stă în fund pe o piatră. Și un kil dă ulei. Altul îi trage cozorocul șepcii peste ochi. Râde. Apoi ia o gură de apă de la cișmea și-l aleargă pe celălalt să-l stropească. Fug și nu-i mai vedem. Porumbeii nu mai vin. Doar ciorile, cum vă spuneam. Porumbeii am putea să spunem că sunt doar o scuză care se inventează pentru ca bărbații să aibă prilej de șprițane. Și de table. Și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de câmp și însoțite adesea de o femeie cu un sugar în brațe. Paparudele bat din palme și joacă în ritmul incantat de ruga pentru ploaie, pentru sănătate și belșug. Același lucru făceam și noi, alergam desculți în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe foarte mici și împăturite doar în viță stropite cu iaurt ori smântână, chifteluțe și șnițele mici accesibile consumului curent al copiilor. Plăcinta rulată în suluri paralele era nelipsită, în speță cea cu brânză de vacă și topită în iaurt cu ouă. Se adăugau aici gogoșile calde umplute cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
apoi cu aceste delicatese, eu și cu Măriuca mea frumoasă și cu stomacul bun, stând cât mai aproape de grătarul lui Traian de la Carul cu bere ca să mi-l aducă mintenaș la masă, fâlfâind pe taler În grăsi mea lor și stropiți cu o sticlă de vin vechi Gordan, cu dopul lung cât deștul și parcă ieșind din gâtul lung al sticlei, când o destu pam, un noruleț ușor, ca o jertfă timidă adusă zei lor pofticioși... Dar când venea postul Paștilor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
doar nu-s mumă ta!“, țipă la tine ardelencele iubețe. Ați auzit cumva de descântecele folosite de femei În grija lor geloasă de a nu ne pierde? De podoaba lor creață, culeasă În borboroseli diavolești pe Muntele Venerei, arsă și stropită cu produsele lor mensuale, ca [pe toate] să le bem apoi pe neștiute, spre liniștea și siguranța dominației lor exclusive? și ați cercetat cumva vreodată racla Sfântului Dimitrie Basarabov de la Mitropolie, cu sertarele ei pline de izmenele, ciorapii și cămășile
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
din trabuc și din lulea ca noi, bărbații, desigur, dar fără a putea, la o adică, să se măsoare cu noi când ne proțăpim În picioare la rădăcina copacului și zvârlim din noi departe, jucându-ne de-a tulumba de stropit. Într-o zi, la prânz, am ieșit din restaurantul românesc din Rue de la Michodișre (fiindcă românului i se apleacă de la o vreme de toate, de femei ca și de literatură, afară numai de ciorba de perișoare cu zeamă de varză
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
niciodată, ca să nu-i rețină mârlanul de Șapcă apelurile din leafă de zece ori, cum obișnuia cu angajații de la firmă. La ce altceva să se fi gândit contabilul? După ce s-a trezit ud și lipicios, deoarece colega de serviciu îl stropise, ca să-l trezească din leșin, cu Pepsi light, domnul Coteț a ieșit încă șocat în stradă și, în loc să se ducă la Natalia, amanta cu care se întâlnea marțea între orele patru și șase după-amiaza, când bărbatul Nataliei avea ședință de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Culorilor a fost un succes de la ora zece dimineața până la șase și un sfert, când a început să plouă. Dar ce ploaie! Să înece orașul, nu alta! În ciuda asigurărilor primite de la angrosistul Postolache cum că albastrul cu care pompierii au stropit nu numai aleea, ci și salcâmii, cu farmecul lor unic, ialomițean, era stabil, jumătate dintre cetățenii reprezentativi ai urbei, care se înghesuiau în jurul oaspeților de la București, s-au albăstrit rapid din cap până-n picioare, în vreme ce jumătatea cealaltă, care s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
ne scoată bucățile de metal care intraseră În ele și să cîrpim din nou cauciucul. Se lăsa seara cînd am plecat, dar mai Întîi am acceptat invitația la o masă tipic chiliană: drob și Încă ceva asemănător, toate foarte condimentate, stropite cu un vin sec delicios. Ca de obicei, ospitalitatea chiliană lăsat fără cuvinte. Bineînțeles că n-am apucat să ajungem prea departe și, Înainte de a fi făcut 80 de kilometri, ne-am oprit să dormim În casa unui pădurar care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Așadar, voi toți ce aveți de suferit, voi toți ce plângeți și suspinați, priviți cerul care vă așteaptă. Adunați-vă lacrimile, suferințele, necazurile și nenorocirile și jertfiți-le lui Isus. Aduceți-le la picioarele altarului său și el le va stropi cu sângele său prețios, și astfel acele lacrimi, acele suferințe se vor schimba în tot atâtea pietre scumpe, pe care le va înșira pe cununa ce v-o pregătește. Pr. Petru Dâncă (Viața, nr. 7-8, iulie-august 1942, pp. 120-122) 14
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
erau făcuți harcea-parcea și fugăriți de le scăpărau călcâiele într-un maraton al groazei până la marginea lacului Balaton, unde au căzut epuizați; leșinați de oboseală. Aici s-au oprit cu toții, semnând o pace eternă, având ca fundament material inegalabilul papricaș stropit cu celebrul vin de Tokay combinat cu minunata agheasmă de Zăvoaia. Încălziți binișor de cele două stimulente lichide, s-au hotărât să bea în stil teuton: Bruderschaft! S-au grupat doi câte doi într-o riguroasă disciplină prusacă, îndeplinind tipicul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare pilot... R.P. Horia Agarici, supranumit „salvatorul Constanței“, aviatorul care a doborât trei bombardiere sovietice... A.R. ...exact ...doamna Agarici, care, sfidând autoritățile și patrulele nemțești, venea în numele Crucii Roșii la gară, le dădea apă nenorociților din trenuri și-i stropea cu un furtun. Bombardamentele, în fricoșătoarele sirene și alergarea în adăposturi, bufniturile bombelor care cădeau peste oraș, întunericul pricinuit de camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
10 septembrie 1971) „Auita locurile copilăriei, a rămâne surzi la vocea pământului ce ne-a generat și care nu încetează să ne transmită sevele lui înseamnă o trădare a celor mai intime simțiri a străbunilor care acolo odihnesc, care au stropit cu sângele și sudoarea frunții lor acest pământ sfânt, frământându-l și apărându-l. Nu degeaba se spune că pământul țării geme când e cotropit și că ecoul înnoirilor sale se aude până în depărtări, atunci când țara este în floare.“ (Contemporanul
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
frumoase din viața ei de femeie trecută acum, de optzeci de ani, în orele acelea în care credeau a fi oamenii cei mai apropiați de Dumnezeu. A simțit atunci că trăiește cu adevărat, sub cerul degajat de nori, mai întâi stropit cu miriadele de aștri de aur ce-i supravegheau și-i protejau, mai apoi în razele soarelui care, parcă numai pentru ei răsărise în ziua aceea. Ca să le mângâie dragostea în patul improvizat din ramuri de jneapăn, acoperit cu tot
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
de Jos a cheltuit cu întreținerea acestor executori cel puțin 80 de fl. nemțești. Solgăbirăul dă peste măsură libertate executorilor să ne chinuiască, să ne închidă iarna în cotețul porcilor, cum ne-au închis în câteva rânduri și acolo ne stropesc cu apă rece și nici aceia n-au permis, să ne aducă de mâncare. În casele noastre distrug totul, adeseori consumă vin peste măsură, îndeosebi în iarnă (1725 -1726), atâta vin au vărsat, că în casă umblau prin vin... de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care se zdrobea în cele patru orificii ale pisălugului. După ce sâmburii erau zdrobiți ca făina, erau prăjiți pe o piatră sau pe o tablă groasă de fier sub care se făcea un foc bun. În timpul prăjitului se amesteca cu grijă stropindu-se după necesități câte puțină apă. Când atingeau un grad convenabil de vâscozitate și de rumeneală se așezau în niște traiste confecționate din țesătură de lână care erau introduse în teascul propriu zis. Aci doi oameni zdraveni operau asupra unor
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
aceea care se îngrămădea în jurul îne catului. Dănuț se distra foarte bine la mare. Construia castele, cu gărdulețe din bețe de chibrit sau din mucuri găsite pe plajă, ai lui îi cumpă raseră un pistol cu apă și el îi stropea cînd ei stăteau la soare, uneori mama îl mai ducea la mașinuțe sau îi lua vată de zahăr și floricele. Cel mai mult însă lui Dănuț îi plăcea să stea în apă. Avea un colac pe care scria Olimp și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
iată, atâția ani, Dumitru Dascălu, profesorul pensionar, îmi lipsise... După ce Vasile Fetescu publicase mai multe volume din cartea Preocupări pedagogice și altele de proză-proză, cum e cazul cărților Educator adevărat, Toamnă la Copou, Lumina educației, Vâslaș în luntrea vieții sau Stropi de înțelepciune (2004 2006), dar și altele în care se intercalau și ceva versuri - Flori târzii, Parfum de spini - dintr-o dată l-am simțit că rămâne doar în ale poeziei. Și-am tot primit și citit, recunosc, cu plăcere, aforisme
Ediţia a II-a revizuită şi îmbogăţită. In: CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]