4,839 matches
-
cei romani sau bizantini, într-o cronologie simplificată care, în virtutea unei rudimentare epistemologii, coincide cu demonstrația continuității latine a poporului român. Chosroe, Artacsers 3, „craiul persilor cel dintâiu”, urmat de Sápore I, „carele multă pagubă au făcut romanilor”, Hosroe se succed sub invariabil statica paradigmă de crai sau împărat al „persilor”. Dacă Traian e „urzitorul, întemeietorul și-i de-a zice tatăl românilor”1, atunci e aproape necesar ca această concepție identitară să se însoțească cu ocultarea structurii interne a cronologiei
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
que la métaphysique?. Dar vocația sa pentru domeniul iranian se fixează când reputatul islamist Louis Massignon îi înmânează un exemplar litografiat din Hekmat al-eÍr³q de Sohrawardș, pentru a pregăti o ediție. Începând din 1954, Corbin va fi cel care îi succede lui Massignon la catedra de „Islamisme” de la École Pratique des Hautes Études, secțiunea a 5-a, „Sciences religieuses”. În 1946, Corbin fondează la Teheran un Institut franșais de recherche en Iran, unde, trei ani mai târziu, inaugurează celebra colecție de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
1. La 23 octombrie 1967, Eliade nota în Jurnal: „Prima Haskell Lectures a lui Stig. Este foarte nervos, citește și vorbește, jucându-se tot timpul cu ceasul pe care și l-a scos de la mână”. Cele șase conferințe s-au succedat la interval de câte o săptămână, având următoarele titluri: „The Ideology of the National Epic” (23 octombrie 1967), „Heroic Age or Mythic Age?” (30 octombrie 1967), „Problems of Indian Epics” (6 noiembrie 1967), „Problems of Iranian Epics” (13 noiembrie 1967
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
căderea ta. Dar să nu ne păcălim, tiranii comuniști nu erau tiranii „obișnuiți” cunoscuți nouă din manualele de istorie și cum răsar ei pe ici-pe colo prin țările lumii a treia, avizi doar de putere! Nu, tiranii care i-au succedat lui Lenin au vrut nu numai puterea, dar și „credința”, pe care se pare o puneau mai presus de puterea militară sau administrativă. Prin asta, afirmau ei, erau superiori celorlalți potentați contemporani și, În general, oricărui fel de potentat. Și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spunea - ba chiar mi se striga În ureche! -, tu ești În eroare, realitatea este de fapt ceva care se schimbă mereu. N-ai citit istorie, nu observi ce se Întâmplă În jurul nostru?! Ei bine, e adevărat că În istorie se succedau unii comandanți de oști, ca și unii potentați, unul În urma altuia, dar eu, printr-o eroare de perspectivă sau Încetineală catastrofică a ochiului, nu vedeam decât unul și același: din păcate, vedeam, spre ghinionul meu, doar recile, fixele esențe, În timp ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cât neted pe care să-și desfășoare capacitățile și energia. Istoria, istoria românească, a vrut altfel, cu acele generații-martir ale războiului - un război nimicitor și, ceea ce e mai grav: grotesc, deoarece s-a dus pe două fronturi care s-au succedat, ca Într-un coșmar, În forme și idealuri adverse În totalitate, „adevărul” nemaifiind nici la „mijloc” și nici În altă parte, o jertfă de sute de mii de trupuri, minți și voințe admirabile care au ars Într-un fum ce
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Moesia, devenind mai târziu, sub denumirea Scythia Minor, o provincie de sine stătătoare; romanii, apoi bizantinii aveau să o stăpânească până În secolul al VII-lea. După abandonarea Daciei de către romani, regiunea a rămas deschisă invaziilor și stăpânitorii s-au tot succedat pe un teritoriu fragmentat și vag structurat politic. Aproape totul cu privire la acest mileniu rămâne ipoteză, Începând, după cum am văzut, chiar cu problema prezenței românilor la nord de Dunăre. Admițând totuși continuitatea, rămâne Întrebarea În ce fel de formațiuni politice au
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
austrieci, ruși și turci, care jalonează Întregul secol al XVIII-lea, prelungindu-se, strict Între ruși și turci, și În secolul al XIX-lea. țările române devin teatru de război. Armatele beligeranților le parcurg În voie, iar ocupațiile străine se succedă. În tot răul, și un bine: partida jucându-se În trei, forțele adverse se neutralizau Într-o anumită măsură, ceea ce a permis supraviețuirea principatelor. Imperiul Otoman nu s-a prăbușit dintr-odată. A cedat pas cu pas, rezistând mai bine
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
1903, regele Alexandru Obrenovici, cu Întreaga lui familie, au fost masacrați. Așa ceva nu s-ar fi putut Întâmpla În România). Carol a știut să țină sub un strict control mașinăria politică a țării. Două partide, liberalii și conservatorii, s-au succedat la guvernare: sistem bipartid asemănător celui britanic. Doar că guvernele se schimbau nu prin votul alegătorilor, ci prin arbitrajul regelui. Când constata că un guvern se uzase, regele chema opoziția la putere; noul guvern, odată instalat, organiza alegeri, pe care
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
această prosperitate apăsa pe umerii țăranilor... Nimic nu se poate judeca decât prin comparație. Putem compara cei 48 de ani ai lui Carol cu 48 de ani dinainte și cu alți 48 de după el. Între 1818 și 1866 s-au succedat revoluții, războaie, ocupații străine, numeroase modificări de statut politic, lovituri de stat... Din 1914 până În 1962 se Înregistrează două războaie mondiale, instabilitate politică, regimuri autoritare, din nou ocupații străine și, În final, anii cei mai sumbri ai comunismului... Poate că
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
altă strălucire. Era o țară frumoasă și bogată. Dăduse românilor o pleiadă de cărturari și tot aici Începuse mișcarea națională românească. Sufletul românilor era cu Transilvania. Moartea lui Carol I (octombrie 1914) a Înlăturat o piedică. Neavând copii, i-a succedat nepotul său de frate, Ferdinand. Tot un prinț german, dar care nu a ezitat să Îmbrățișeze opinia majoritară din țara de adopție. În plus, regina Maria era englezoaică, nepoată a reginei Victoria. Rolul ei În noua orientare a Curții a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
căreia câteva mari puteri, de pondere aproximativ egală, se supravegheau reciproc). țările mici din centrul continentului s-au aflat prinse Între Germania și Rusia. De aici a izbucnit cel de-al Doilea Război Mondial. O mare confederație care să fi succedat Austro-Ungariei ar fi menținut poate un mai bun echilibru și ar fi fost totodată În măsură să atenueze și contradicțiile naționale. Pentru România, Încheierea războiului a fost un triumf, dar un triumf care ascundea multe primejdii. Mica Românie, protejată de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
de informare. Desigur, nu sunt prea mulți bani, Însă din puținul care este ar trebui acordat mai mult sănătății. Dar, ca și pentru români, În genere, sănătatea nu pare să fi fost prima dintre priorități pentru guvernele care s-au succedat până În 2004 (rămân de văzut efectele reformei — destul de controversate — inițiată În 2006 În sistemul de sănătate). În schimb, homosexualii au fost ani de zile o prioritate, s-a tot vorbit despre ei. De vină — ca În atâtea! — desigur tot Occidentul
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
firească a generațiilor. 6 Români și străini Acceptare și respingere Puține popoare europene au avut atât de mult de-a face cu străinii ca românii. Dominația În zonă a trecut de la o putere la alta, modelele de civilizație s-au succedat, iar pe teritoriul locuit În majoritate de români s-au așezat populații de o extremă diversitate. Contradicția fundamentală stă În faptul că acest neîntrerupt asalt al străinătății s-a exercitat asupra unei societăți până nu de mult predominant rurale, tentată
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a promovat Însă mai puțin ideologia conservatoare cât propria lui ideologie) exprimă refuzul modernității și teama de străini. Eminescu visa la o Românie ancestrală și eternă. A scris fără Încetare, dar Își cizela la nesfârșit fiecare vers, așa Încât poeziile se succedă În nenumărate variante, rămase În manuscris. Opera publicată se rezumă la un unic volum de versuri, apărut În 1883 (sub titlul Poezii, tipărit de altfel nu de Eminescu, ci, după Îmbolnăvirea lui, de către Titu Maiorescu; criticul a adunat și a
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
a sfârșit — dacă nu va mai urma cumva vreun episod — trista istorie a Dâmboviței! Câmpia Bucureștiului nu e chiar plată. De o parte și de alta a văii Dâmboviței, terenul se Înalță, ceva mai mult pe malul drept, unde se succedă câteva dealuri, mai bine zis coline, cu altitudinea, față de firul apei, de 15-20 de metri. Pe aceste modeste Înălțimi, deasupra Dâmboviței, s-au construit câteva dintre cele mai simbolice edificii religioase ale Bucureștiului: În sensul curgerii râului, de la apus spre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
din comun. Turcii, uneori și tătarii, au prădat orașul În repetate rânduri. În secolul al XVIII-lea, lungul șir al războaielor dintre ruși, austrieci și turci, purtate În cea mai mare parte pe teritoriul țărilor române, a făcut să se succeadă ocupațiile celor trei armate aflate În conflict. Pentru ultimele două secole, lucrurile se prezintă astfel: ocupație rusească Între 1806 și 1812, turcească În 1821, rusească Între 1828 și 1834, turcească și rusească Între 1848 și 1851, rusească În 1853- 1854
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
profesorul rănit îndrumându-i pe copiii speriați afară din cantină, omul de serviciu împușcat în spate, fetița care murmură: „Cred că am fost împușcată“, înainte de a leșina, microbuzele CNN sosind val-vârtej, șeriful care se bâlbâie la conferința de presă, știrile succedându-se cu repeziciune pe ecranul televizoarelor, știristul „pătruns“, furnizând ultimele detalii, elicopterele care roiesc, ultimele momente, atacatorul ducându-și țeava puștii în gură, secția de urgență supraaglomerată a spitalului, sălile de sport transformate în morgi ad-hoc, panglica galbenă a poliției
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ai umblat. Am pornit în această excursie inedită cu un fel de teamă pentru ce voi descoperi, pentru propriile mele fantasme legate de cel mai fabulos oraș din întregul traseu al Trenului Literaturii. Lisabona - cea mai vestică metropolă a Europei, succedând cu două ore mai târziu Bucureștiului, fus orar pe care îl împarte doar cu Londra - îți dă izbitoarea senzație de capăt de lume, un fior metafizic în fața depărtărilor pe care le deschide Oceanul. Tocmai de aceea ar fi fost preferabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
artă contemporană de la parterul muzeului - o adevărată abundență de nume, stiluri și orientări, ce stârnește aviditatea cunoscătorilor și scutură multe pungi, în pofida prețurilor piperate... Lecturile poetice de la Palatul Fernan Nuñez se desfășoară într-un ritm alert, la masa poeților se succed aproape toate grupurile Trenului Literar: autorii citesc în limba lor maternă, cu sau fără comentarii marginale, apoi urmează versiunile în engleză, franceză, spaniolă. Un Turn Babel care încearcă să-și reconstituie coerența imemorială prin întoarcerea la „fiorul liric”, în măsura în care acesta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ne consumăm timpul doar cu mâncatul și plimbatul în jurul vilei, se cuvine să ne mai și asumăm - barem și pentru propria distracție - rolul de scriitori. Drept scenă sau soclu servește un atelaj rustic, cu oiștea în pământ, pe care se succed poeții, rostind ce le trece prin cap în materie de poezie, în limbile lor materne. Traducerea lipsește, dar nici nu e nevoie de ea. Toate sunt suplinite de vinul și de bună dispoziție. O euforie generală. În românește, „se produce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
edificiu mai restrâns pe orizontală, dar cu mai multe niveluri, etalând o arhitectură libertină. Spectrul de exponate impresionează: automobile, utilaje electronice, o galerie de artă, sculpturi ale maeștrilor renascentiști, splendori culinare etc., și peste tot, ecrane supradimensionate pe care se succed continuu imagini statice sau mobile cu și despre Italia, ca într-un mozaic amețitor. Civilizația imaginii în expansiune. Vom fi martorii acelorași efecte vizuale la pavilioanele britanic și estonian (mai ales), unde, pe lângă asaltul realității virtuale, din stânga și din dreapta, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
nisipos, probabil pentru a egaliza șansele adversarilor și a le face mai moale căderea. Tinerii în armuri, pesemne membri ai unui cerc specializat în turniruri medievale, care seacă portmoneele turiștilor germani, luptă din greu și cam stângaci. Totuși, rundele se succed una după alta, cu repeziciune. Favoritul lui Felicitas pierde duelul. Colega noastră, ce ciudat!, pe cât de ironică se arătase inițial față de ideea acestui turnir butaforic, își ia până la urmă rolul în serios și se grăbește să iasă în față (tunsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Bodiu, Verghinja Zacharieva, bulgăroaica, compatriotul ei, Georghi Borissov, și una sau două persoane din grupul de însoțitori angajați de stafful german - figuri mai mult șterse decât eficiente. Străbatem cu microbuzul niște șosele pustii. Pe ambele părți, câmpuri verzi, colinele se succed într-o vălurire legănată. Hotărât lucru, îi spun lui Andrei, acesta nu este relief rusesc. Seamănă mai curând cu podișul Moldovei (o asociație pe care nu vreau să o „citesc” și în alt sens!). În sala de festivități a Bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
noi, scriitorii din Tren, care ne risipim pe potecile îmbietoare, ceilalți sunt localnicii bucuroși de distracție. Burnițează mărunt, dar sărbătoarea nu slăbește. Meșteri populari, coruri de femei și copii în haine naționale, frigărui și bere. Pe o scenă improvizată, se succed diverși cântăreți și scamatori, aplaudați frenetic. Casa părintească a lui Kupala, în care clasicul a petrecut mai mulți ani de viață, e formată din două odăi și o tindă - o arhitectură extrem de simplă - cu un interior tradițional: mobilier frust, scoarțe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]