5,950 matches
-
Autorului O să mă uiți... pe cumpăna oglinzii întinsă-n catafalc sub ochi de gheață, amar de suflet plâns de tihna grinzii, sorbind din roua iernii fără viață. O să mă uiți... pe buzele luminii ștergând de dor săruturi reci de îngeri, suflând stingher a vară-n spicul pâinii, curgând a maci sub pașii ce mi-i sângeri. O să mă uiți... în primăveri de floare cioplind nectarul peste liniști coapte, dezgheț de patimi erupând vlăstare, gemând de frigul toamnei ce mă zbate. O să
UITĂRILE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375235_a_376564]
-
duba la poartă și te duce de-ți scoate toți gărgăunii din cap!” „Dar, ce-am făcut?”, se prefăcea tata, inocent. În pivniță, butoiul cu varză la murat, tot specialitatea lui era. Cobora des la el și pritocea de zor, suflând aer printr-un furtun, dar insista mereu să ne amintească că el nu se duce acolo ca să încerce gustul țuicii de prin damigene, așa cum făceau alții, pe care prea bine-i cunoșteam. În privința asta, până și mama recunoștea că tata
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
butoi, turna apa și așeza deasupra un capac de lemn, pe care plasa doi bolovani grei, ca să le țină sub apă. Pojghița albicioasă care se forma desupra plutea ca o pătură protectoare, străpunsă doar de furtunul de cauciuc prin care sufla din când în când aer, făcând apa să bolborosească. Gradul de aciditate cel mai potrivit pentru consum se atingea destul de exact în preajma Crăciunului. Era bucuria mamei, care pregătea tot felul de mâncăruri cu varza acră. După chiolhanurile grele, zeama de
LA PORCUL LĂUDAT... de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1437 din 07 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375279_a_376608]
-
iei aminte Să descifrezi răsfățul ce se'ascunde'n Atingerea de sălcii peste unde Și să mă'nveți să-l susur în cuvinte. S-a îmbufnat și s-a ascuns o vreme Rugând și adierile să plece, În locul lor să sufle vântul rece Și n-a uitat furtunile să cheme! Când s-a întors, în noaptea lunii pline, Cu nerăbdare s-a grăbit să vadă De alungase draga mea Naiadă: N-a reușit! Se cuibărise-n mine. Eram doar unul, strânși
HAI, MUZĂ! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1664 din 22 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372620_a_373949]
-
mai stai, Toți copacii din păduri, I-ai lăsat fără de strai. Păsările le-ai gonit Fluturându-ți păru-n vânt, Iar florile le-ai topit, Covor de brumă-așternând. Mai rămâi, măcar o vreme, Nu lăsa iarna cea hoață, Să ne sufle-n spate vântul Și zăpada peste față. Referință Bibliografică: MAI RĂMÂI.... / Flori Bungete : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2148, Anul VI, 17 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Flori Bungete : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
MAI RĂMÂI.... de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372679_a_374008]
-
ajuns chiar deasupra ei, “la pik”[iv] cum spun marinarii, am lăsat să se liniștească barca pentru a mă orienta și a găsi corect poziția acesteia față de unde văzusem malul ultima dată. Speram că mă îndrept în direcția bună și suflam în fluier să audă ceilalți colegi în ce zonă sunt, dar nici eu nu-i auzeam pe ei. Din cauza densității ceței, nici sirena n-o puteam identifica, parcă era în altă direcție decât cea normală. Încercam zadarnic să percep vreun
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372769_a_374098]
-
gârlă Trași de gâște Lizieră Pâlc de stejari Păsările se rotesc Cu reverențe Vis Cerbul lopătar Ia în coarne tot cerul Se scurg fulgere... Zgribuleli Console la stâlp Pe sârmele întinse Vrăbii golașe Ajutor Elev la tablă- Mușcata din fereastră Suflă răspunsul... Citește mai mult EcosistemPe malul apeiAmiaza tăvălităDe biet furnicarEcosistem IIScai din omătZorii plutesc pe gârlăTrași de gâșteLizierăPâlc de stejariPăsările se rotescCu reverențeVisCerbul lopătarIa în coarne tot cerulSe scurg fulgere...ZgribuleliConsole la stâlpPe sârmele întinseVrăbii golașeAjutorElev la tablă-Mușcata din fereastrăSuflă
GEORGE NICOLAE PODIŞOR [Corola-blog/BlogPost/373072_a_374401]
-
pe care nu-l mai văzuse de mult timp. Îl găsi pe bietul Hodja cu suflarea vieții aproape stinsă. Îl luă, totuși, în brațe și-l scoase în drum, așezându-l pe o băncuță de piatră. Beduinul bătrân abia mai sufla. Se bucură mult văzând gazela stând aproape, în drum, fără un pic de frică. Se vedea tristețea pe fața animalului din pustie. Atunci, cu ultimele puteri, beduinul deschise buzele, să spună: - Vecine beduin, eu mă sting! Îți dau în grijă
GAZELA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373184_a_374513]
-
și a închis ochii pentru totdeauna. O lacrimă stingheră, plină de amar se scurgea încet, pentru ultima dată, pe obrazul fără viață... Pentru cîteva clipe împietrise totul în jur...; chiar și timpul își oprise umbletul iar vântul, care până atunci, sufla voios peste piață, își oprise brusc adierea. Cei doi care vorbiseră înaintea bătrânului, s-au aplecat asupra trupului neînsuflețit și i-au șoptit ceva... Ei știau, că pe undeva prin apropiere plutea sufletul... Șoaptele conțineau o promisiune: ”Lumea lor perfectă
O LUME PERFECTĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373267_a_374596]
-
coloane spirituale care-ntorc din refugiu plăcerea, cultura, binele uman și-nnobilarea firii umane în cursă cu sine, sub scutul Thaliei. Adevărat, nimic mai adevărat decât că teatrul e un jar și inima omului, bătând în fața scenei, e un foc! De când suflă, cam tot de-o vară, cu aer proaspăt din plămâni uriași, necrezut de uriași, noua directoare a Teatrului „Bacovia” din Bacău, actrița Anca Sigartău, jarul arde necontenit și ivește flăcări unde parcă se-ntorsese moișteala din vremea singuraticul poet ce
WOODSTOCK-UL UNIVERSULUI TEATRAL ROMÂNESC. BACĂU, ESPLANADA FESTIVALULUI „THEATERSTOCK” de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1675 din 02 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372103_a_373432]
-
văzu că între corturi era o vatră, atelierul de lucru, unde trebăluiau trei oameni. Doi din ei băteau fiarele înroșite în foc, pe nicovale ce sunau ritmic. Un altul, cu ambele mâini, manevra două foale făcute din piei de capră, suflând printr-o țeavă în cărbuni, ca să fie mereu încinși. Nu departe, la un alt foc, pe o pirostrie mare, se pregătea cina care împrăștia un miros deosebit de plăcut. Într-o căldare imensă forfotea mămăliga, iar într-o tingire mare de
(II) ?' IAȘI, IUNIE, 1941 de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372134_a_373463]
-
prin rugă și trecem impasul. Toate se întâmplă doar la vremea lor Tinerețea râde parcă în pridvor, Cei maturi sunt sobrii îngrijesc grădina, Iar din flori alese, țâșnește Lumina! Bătrânețea cară hainele ce-s grele, Ploi și adesea vânturi au suflat prin ele, Inima - de veghe ca în schit mereu... Toate le cunoaște Bunul Dumnezeu! foto sursa internet Camelia Cristea Referință Bibliografică: Se întâmplă... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1729, Anul V, 25 septembrie 2015. Drepturi de Autor
SE ÎNTÂMPLĂ... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1729 din 25 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372160_a_373489]
-
Toate Articolele Autorului TRISTEȚE DE TOAMNĂ Picături de ametist Cad peste orașul trist, Picurând, parcă, durere, În umila lor cădere. Cețuri dese, cenușii, Înserează zări pustii Și se zbat frunze rănite, De dureri ne-nchipuite, Când un vânt hoinar, tăios, Suflă rece, arțăgos, Îndemnându-le, aș zice, Care-ntâi spre Rai să pice... În acest posac melanj, Oamenii din peisaj, Trăindu-și povești de viață, Hoinăresc ‒ făpturi de ceață. Tăcuți, vii, îndrăgostiți, Se strecoară zgribuliți; Nu de timpul care-i rece
TRISTEȚE DE TOAMNĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1715 din 11 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372216_a_373545]
-
Dezvoltare a Moldovei. Toate instituțiile care deleagă acolo persoane să-și asume public, după adoptarea lui, că sprijină necondiționat acest program. Eu vă mulțumesc foarte mult și mă simt foarte bucuros că am fost astăzi aici, ceea ce arată că deja suflă un vânt prielnic pe lumea asta și că dacă punem mai multe inițiative laolaltă, poate că Moldova o să aibă intr-o bună zi o altă imagine. Și aș vrea ca Programul de Dezvoltare a Moldovei să demareze rapid , astfel încât atunci
MOLDOVA E A URMAŞILOR NOŞTRI! de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1888 din 02 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376158_a_377487]
-
avea deschisă o fantă în cer prin care coboară dimineți de argint luminând întunericul din ape. Nu lipsea nici rotundul înalt deasupra, o potcoavă a cailor lunii norocoasă cu o poartă a răsăritului de unde vin magii nopții călări. Ne vor sufla-n sprâncene fosfor și aură luminoasă ne vor pune până ne vom cunoaște măsura în care încap șoapte din visare în conturul unei femei. Vin cu miere ne vor da să bem turnând în pahare bucuria revederii, coardele vor vibra
EA AR PUTEA ÎNTREBA de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376290_a_377619]
-
vremiAbia pot ca să-l mai duc.... XXI. ȘI DACĂ NU AI EXISTA TU?, de Ana Maria Bocai , publicat în Ediția nr. 1273 din 26 iunie 2014. Și dacă nu ai exista tu? Îngenunchez să adun picuri de ploaie Împrăștiate clipe suflate de vânt Adun cât pentru o furtună, Cred că Beethoven e bucuros Îl aud cum râde, universul. Stropi albi, verzi, galbeni Cad colorând lumea, Departe de ea divin Un nor alb și unul negru O clapă albă și una neagră
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
culori Nu sunt pentru tine Pentru tine e doar alb și negru. Și dacă nu ai exista tu? Aș lua soarele de mână ... Citește mai mult Și dacă nu ai exista tu?Îngenunchez să adun picuri de ploaie împrăștiate clipe suflate de vântAdun cât pentru o furtună,Cred că Beethoven e bucurosîl aud cum râde, universul.Stropi albi, verzi, galbeniCad colorând lumea,Departe de ea divinUn nor alb și unul negruO clapă albă și una neagrăTrăiesc iubire, durere, speranță.Te reintâlnesc
ANA MARIA BOCAI [Corola-blog/BlogPost/376148_a_377477]
-
a primit drept plata pentru munca lui un sac de grâu. S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flamande îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșiță dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbră unui copac. Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
a primit drept plata pentru munca lui un sac de grâu.S-a bucurat bietul om, căci șapte guri flamande îl așteptau acasă. Cu sacul în spinare, pentru a nu cheltui nimic cu transportul lui, mergea săracul pe arșiță dogoritoare, suflând din greu. Obosit, s-a oprit la marginea drumului, la umbră unui copac.Deodată, a văzut venind prin praful șoselei o trăsura frumoasă trasă de patru căi. În lumina soarelui, hanurile telegarilor și hainele vizitiului sclipeau de-ți luau ochii
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/376108_a_377437]
-
https://www.youtube.com/watch?v=Ws5WP1LHGUc&list=RDWs5WP1LHGUc Când lumea uită, n-am, Doamne, parte de uitare! Când pietre stau pe loc, ape reci se scurg în mare, când anii trec, tăcerile-mi ascund între cuvinte, când vântul rece suflă, privirea Ta m-alinte! Când lacrima din geană-mi se pierde în plâns tăcut, când răni mă ard, speranța să Te aflu n-am pierdut. Când șoapte negrăite, mi-or îndulci năduful, când plânge cerul în tăcere, să-Ți sorb
TE CHEM, DOAMNE! de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1395 din 26 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379634_a_380963]
-
Acasa > Manuscris > Umoristic > PERLE IMAGINARE Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 1495 din 03 februarie 2015 Toate Articolele Autorului * I-a suflat poezia, cu tot cu autor ! * Poetul se trăgea cu barca, pe unde apuca ! * N-am văzut un personaj mai caraghios decât Nenea Fotea , libidoul satului ! * Iubita poetului, deși era superdotată, nu voia în ruptul capului să înoate pe spate ! * Tipa, fiind atât
PERLE IMAGINARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379659_a_380988]
-
și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original și vizionat doar din cer? Suflu încet și respir pe deplin că în sport ... alerg în ritm cu ... Citește mai mult Liniștea libertății de a face Pace - cugetareMaria Teodorescu BăhnăreanuLiniștea libertății de a face Pace cu oamenii mă împresoară că un voal alb și transparent ce
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
și transced liturghia Duminicii primodiale sau a celei din urmă. Unde mi-am lăsat viața? În plenitudinea întregului spirit? În tainele cărui povestitor, in ce manuscris din bibleotecile lumii, in ce scenariu de film original și vizionat doar din cer? Suflu încet și respir pe deplin că în sport ... alerg în ritm cu ... IV. CUVÂNTUL, de Maria Teodorescu Băhnăreanu , publicat în Ediția nr. 1962 din 15 mai 2016. Cuvântul Ni s-a pogorât întâi cuvâtul Ca să ne reflecte gândul Și simțirea
MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU [Corola-blog/BlogPost/379589_a_380918]
-
față în față?” Luna: „Nu mai pot fi «regina nopții», fiindcă nu vreau să am un regat care, sub lumina mea, și-ar arăta și mai tare colții, în lătratul demagogic tot mai vehement.” Lumănarea: „Cu «gene ostenite» mi se sufla flacăra pentru că el trecea din timpul individual al ceasornicului în timpul universal străjuit de lună. Azi nu mai simt un prag, nu mai fac o trecere spre reverie. Cine să mai contemple în galopul existențial?” Steaua: „Am amintit mereu «stinsul amor
OMENIREA POATE CERE IERTARE? de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379686_a_381015]
-
de rod; Satul trăiește-n semeție Ca-n anotimpul lui irod. Când vine toamna e tristețe; Pleacă păsări călătoare Peste mări în țări alese, Iar plecarea lor ne doare. Când vine toamna e durere: Pădurea plânge goală-n ploaie; Vântul suflă cu putere Și prin crengi cărare-și taie. Când vine toamna și dă bruma, Ne aciuăm pe lângă sobă, Că vrem ziua de mâine-ntruna Să fie alta - fără probă. Când vine toamna este bine; Ne tratăm cu tămâioasă, Că nu
CÂND VINE TOAMNA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1627 din 15 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379710_a_381039]