3,677 matches
-
deplin pe care l-am cunoscut. Un înțelept. Și-a primejduit zilele, grijindu-se pentru popor. Cu el, no, ne-am răzvrătit atunci toți moții, pentru dreptate. Iar domnilor le a înghețat sângele în vine și li s-a oprit suflarea-n piept de spaimă. Am cincizeci de ani. Mă fac haiduc nu din îndemnul sângelui înfierbântat al tinereții, ci din amară și fără de leac suferință, după îndelungată chibzuială și frământare. Din Apuseni, apăi, no, de răul cătanelor împărătești, am fugit
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
modestă, curată, cinstită. Ai reținut probabil iubite cititor că certificatul de naștere al Cârțișoarei este datat la 17 mai 1473 după Christos, respectiv 6981 de la facerea lumii. Aceasta înseamnă că peste mai puțin de un an, adică în 2003, întreaga suflarea a satului, toți fiii ei dispersați în cele patru vânturi ale lumii, pot fi mobilizați de conducerea democratic aleasă a comunii, la aniversarea unei cifre relativ rotunde de 530 de ani de existență atestată documentar. Este cazul ca fruntașii desemnați
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
ne povestească nouă tuturor celor ce vom constitui mulțimea, ce-a fost, cum a fost și de ce a fost, așa cum a fost, satul acesta, și mai ales care s de-acum încolo perspectivele sale. Să se mai adune odată întreaga suflare a satului, acolo pe luncă unde, să ni se reconfirme ceea ce spunea marele nostru om de stat și de cultură, savantul Nicolae Iorga, anume că :«la noi la români mai întâi se aud cântecele și numai după acea răsare soarele
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
se-nalță mireasa-i, o fantasmă 88. Meditația eminesciană se declanșează și atunci când cimitirul doarme și crucile veghează 89. Senzația răcorii este asociată cu răceala morții, dar nu numai: Și prin ferestre sparte, ca printre ochi de nori/ Trece-o suflare sfântă cu aripe recori 90. Atunci în creeri se-nsenină/ Un vis absurd dar dulce și, brusc, se declanșează din nou fiorul trăit în copilărie în relația cu icoana: Copil!... numai icoana te-a înghețat de frică!91 La antipod, sufletul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
revin crâmpeie de auroportret tușate în unde melancolice sau ironice: Existența ideală a acestor reflecțiuni avea de izvor de emanațiune un cap cu plete de o sălbăticită neregularitate, înfundat într-o căciulă de miel. Sau: Uh! Ce frig... îmi văd suflarea și căciula cea de oaie/ Pe urechi am tras-o zdravăn iar de coate nici că-mi pasă/ Ca țiganul, care bagă degetul prin rara cas/ De năvod cu-a mele coate eu cerc vremea de se-moaie235. Câteodată apare ici-colo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
o încheie,/ Ce o singură trăsură măiestrit le încondeie;/ Sub pleoapele închise globii ochilor se bat,/ Brațul ei atârnă leneș peste marginea de pat;/ De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,/ A ei gură-i descleștată de-a suflării sale foc,/ Ea zâmbind își mișcă dulce a ei buze mici, subțiri;/ Iar pe patu-i și la capu-i presurați-s trandafiri 106. Revin aceleași imagini ale iubitei, fie înconjurată de trandafiri roșii, fie aruncând ea însăși în apă petalele simbolicei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
Un bucium cântă tainic cu dulceață,/ Sunând din ce în ce tot mai aproape 154... De altfel, în noianul intuițiilor poetice, totul prinde glas: uraganul, tunetul, valul, buciumul, cornul, izvorul, râul, clopotul, vântul, albinele, undele, Orfeu însuși: Vântul c-o suflare plânsă codrii negri îi pătrunde/ Și vrăjește lin din frunze, și vorbește aiurind 155. Toate culminează cu armoniile mozartiene din finalul poemului Dorința: Adormind de armonia/ Codrului bătut de gânduri,/ Flori de tei deasupra noastră/ Or să cadă rânduri-rânduri156. În ciuda
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
dor, Eminescu își exprimă dorința de a trece dincolo tot în sunetul cântului: De voi muri curând,/ În liniștea serii/ Să mă duceți cântând/ La marginea mării 175. Nimic nu este întâmplător. În Geniu pustiu, Sofia moare cufundându-și ultima suflare a vieții în sunetele pianului. Poesis, la rândul ei, va avea aceeași soartă, cu deosebirea că aceasta din urmă își va acompania moartea cu propria-i cântare. O muzică atât de rafinată se întrețese în Mortua est!, încât din durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
am uitat la bunica, ea era cu ochișorii închiși, nu s-a mai uitat la noi, iar tăicuțu a aprins o lumânare, i-a pus-o în mânuță și a ținut-o așa multă vreme. După ce și-a dat ultima suflare, tăicuțul a plâns mult și l-am auzit adresându-i-se: „Îți mulțumim măicuță că ți-ai jertfit viața pentru noi, crescându-ne singură, fapt pentru care și noi te-am ascultat și iubit”. Ani de zile în casă la
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
o femeie... din capuri zdrobite, Mișca câteodată, mișca cu turbare Și creieri, și oase din gură-i cădea: Uimit rămăsesem: la orice mișcare Părea că ea rupe din inima mea. Dar ceata de fiare o văd...mă sosește... Fierbintea-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-i suflare acum o simții... Mă plec, cat, și mâna-mi grea piatră-ntâlnește. Curaj deznădejdea-mi dă, și... izbii! Un țipăt s-aude...eu sar în picioare Din somnu-mi de groază atunci deșteptat Soția-mi lipsită de-a vieții suflare Zăcea... capu-i tânăr era sfărâmat! De-atunci zile multe și nopți osândite Pe frunte-mi trecură! Eu nici am simțit A lor osebire, vedenii cumplite Și țipătu-acela în veci m-a-nsoțit! Răsună el seara, l-auz dimineața, Precum în minutul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
și rușii și sârbii, băieți. Ne-atacă toți din toate părțile, și-ncep să se-nchidă granițele. - Țiganii și hoții și barbarii și vandalii, se zbuciumă părințelul. Strânge din pumni cu ochii ieșiți din orbite, gata să lovească până la ultima suflare În spectrul lui moș Victor Încolțindu-l cu rânjetul de curvă nătângă a lui văru’ Laur. - Și dacă se-nchid granițele, băieți, nu mai scapă nimeni din cotineață. Aicea putrezim cu toții, ne papă viermii de vii. Mă uitam la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
într-altul, simplu, firesc, de parcă s-ar fi deschis o ușă de trecere dintr-o încăpere în alta... Și, zilele, săptămânile... și lunile s-au scurs mai departe, trecând ca tăvălugul, nepăsător, peste viața întregii lumi. Afară copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului. După un ianuarie geros, casele și ulițele, satul tot era îngropat în omăt. Urmară ultimele zile ale lui Făurar... După calendar, pe vechi, era sfârșit de iarnă, dar în fapt iarna părea fără sfârșit. Când credeai că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Patria Mumă, cu unanimitatea celor 1280 delegați... Unirea întregului neam românesc într-un singur Stat, unit în hotarele lui etnice și istorice” Și atunci uralele mulțimii vuiau la nesfârșit... Miile de ieșeni, bătrâni si tineri, bărbați, femei și copii, toată suflarea românească se bucura pentru neamul românesc. Acum, după treizeci de ani, de atunci, mulțimea înfiera cu „mânie proletară”, și îi condamna la moarte, chiar pe cei care făcuseră Unirea cea Mare, Partidul Național român cu Iuliu Maniu în frunte. Curioasă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
DOUA În țara asta sunt prea multe cozi de topor Capitolul VII „ZDROBITE CĂTUȘE...” Boboteaza lui 1948, a găsit un ger năpraznic,framântările văzduhului cu vijelii... viforul lovea cu dușmănie, parcă, în ferestre, în uși, în pereți... Copacii trosneau sub suflarea aspră a vântului... Crivățul gemea, șuiera, răscolea zăpada în troiene până în streșini. În zilele care au urmat Bobotezei, vântul se mai domolise, dar gerul năpraznic crăpa obrazul. Zăpada care începuse să cadă încă de la Sf. Nicolae, a trecut de cinci
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Și, adâncindu-se mai departe, în gândurile lor, tăceau... tăceau, și, scormoneau cu ochii mai adânc în șperlă, de parcă acolo ar fi aflat adevărul și dreptatea... O clipă, trase cu urechea înspre pădurea din vale, ca jivinele la pândă.. Nici o suflare... Pădurea părea pustie, doar... tăcerea codrilor cu clătinarea frunzelor, răsuflarea apelor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, ori păsări de noapte... Stăteau muți ca să asculte foșnetul nopții din pădure...și-i înfiora... „ - Unde s-o fi dus căpitanul...Ce s-o
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pădurii, de după creastă și se ridica repede pe cer, argintie ca un zbor de hulub. Noaptea era senină, cerul înstelat, dar, copacii întunecau mai tare pădurea. Toți erau numai ochi și urechi... îi așteptau. Așteptau ca vietățile la pândă... Nici o suflare... Pădurea părea pustie,.. Doar tăcerea codrilor, cu clătinarea crengilor, chemări în răstimpuri de sălbăticiuni, păsări de noapte croncănind, ori câte un fâlfâit greu de aripi... Țipătul unei păsări de noapte, spintecă tăcerea.. ca un tăiș de sabie. Căpitanul Baltă tresări
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Poiana Mare.. Când priviră spre creasta sură, îi văzură pe milițieni coborând. De sus, de după creastă, milițienii trăgeau neîncetat. Erau înconjurați... Unul din camarazi, Anton, prăbușit cu fața culcată pe un braț, cu capul zdrobit de o grenadă, zăcea fără suflare, într-o baltă de sânge. Altul, Calistrat, prăbușit pe spate zăcea cu pieptul sfârtecat și ochii sticloși privind spre cer. Căpitanul și ceilalți camarazi, cu sufletele încrâncenate, se descoperiră și se închinară pentru sufletele lor. Tudosă citi din sfânta carte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a sunat deșteptarea... Ne-am trezit ca.. istoviți.. chinuiți de gânduri... Cumplita istorisire, despre căpitanul Baltă și luptătorii din munți, continua să ne stăruie în minte. Gândurile ne rătăceau tulburi, neostoite, răscolind amintiri, amărăciuni... izgonind liniștea sufletului. Natura încremenită, sub suflarea aspră a iernii, se contopea parcă, și ea, cu starea noastră de suflet. Era duminica după Botezul Domnului. Toți elevii școlii au intrat în programul normal. Unele clase au rămas la slujba de la Capela școlii, altele au fost trimise la
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
clipele astea în care să pot să-mi privesc propria existență ca pe ceva împlinit. Aș vrea să-mi petrec toate zilele care-mi rămân de trăit ascultând vrăjit ploaia asta. Aș dori atât de mult să-mi dau ultima suflare sub adierea acestei muzici inefabile. Plouă. Sunt lacrimi pentru Medeea. Doar pe ea o caut aici. Dimineață Tot preumblându-mă matinal încolo și încoace, de-a lungul țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
țărmului, am ajuns pe acest promontoriu înalt, de unde pot să admir nestânjenit frumusețea cerului, a mării și a pescărușilor ce țipă împrejur, îmbătați de zborul lor frenetic. Aici, pe ridicătura asta izolată, sunt mângâiat lin de briză, ca de o suflare divină; mi se pare un semn anume care vine de pe lumea cealaltă. Respir cu lăcomie, trăgând în piept răcoarea asta atât de densă, de parc-ar fi o hrană zeiască îndelung așteptată. Am un sentiment de bucurie imediată și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
ascundă dragostea? Ca orice flacără, aceasta este trădată de propria-i strălucire. Așadar îți este impusă această probă: să-njugi la același plug grumazurile a doi tauri feroce. Taurii, ce erau ai lui Marte, nu înspăimântau numai prin coarnele fioroase; suflarea lor teribilă era de foc, aveau copite de bronz și împroșcau bronz fierbinte pe nările înnegrite de flacări. Ți s-a cerut apoi să semeni pe câmp, cu mână de moarte, acei dinți de zmei care trebuiau să dea viață
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
neclintit. Nici o mișcare, nici în frunze, nici în apă; balta exala un iz de moarte, amplificat de culoarea speculară. Imaginea broaștelor, a ochilor lor ficși mai ales, se traducea într-o stranie tihnă. Aerul era călduț; totul părea suspendat în suflarea inefabilă a materiei, în ochii broaștelor, în fixitatea de oglindă a apei, în seninul neutru al luminii. Deodată am auzit niște murmure obscure, un suspin cathartic, poate; oricum, ceea ce simțeam izbutea să-mi dea un inconfundabil simțământ de mulțumire. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
atlet. Iese din colibă cu chipul senin și apare curajos pe puntea de lemn. Doi oameni puternici îl apucă de mâini și de picioare, îl fac să penduleze înainte și înapoi, îl aruncă în sus. Cât ține traiectoria corpului, întreaga suflare amuțește. Clipa încremenește. În sfârșit, cade în suliți. Nu se zbate. Expiră instantaneu. Zvâcnet De câtva timp, simt, în interiorul trupului meu, un zvâcnet ciudat, ca și cum ar mai fi un alt corp în mine. Am devenit un mutant, asist la lucruri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
s-o cer”). Astrologie Aici se prevede viața unui nou-născut, studiindu-se poziția și mișcarea astrelor. Aia e o abilă ghicitoare în stele și toți ceilalți vin s-o consulte, de câte ori li se naște un prunc. Ea știe că fiecare suflare a vieții se află într-un raport foarte precis cu aștrii și cu lumea subterană. Sânge Pentru a face ca voința lui Zalmoxis să fie îndeplinită, e necesar să plătești un preț foarte înalt: să verși sângele celui apropiat. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]