3,177 matches
-
ieșim la drum. La hotel găsesc o invitație la masă, diseară, la familia Olson. Sunt prezenți mai mulți profesori În frunte cu decanul. Casa Olson e din cărămidă, cu patru camere, fără etaj. E mobilată cu gust dar fără lux. Sufrageria e spațioasă, fiind living room. Masa e frumos aranjată cu tot meniul. Abundă pahare cu ceai, suc de roșii și apă cu gheață. Nu lipsește la urmă delicioasa lor Înghețată. Chiar și iarna nu lipsește. Ei susțin că Înghețata ferește
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
o fermă de agrement. Parc frumos, multe flori și pomi roditori. Păsări de rasă și o mică dar reușită crescătorie de porci din rasa Poland China. Seamănă mult cu Bazna noastră din Transilvania. Cu ajutorul cheilor pătrundem În interiorul vilei. Mobilă modernă, sufragerie În care totul e organizat pentru eficiența muncii și o frumoasă colecție de tablouri. Pe o masă fotografiile lui Roosevelt și Wallace. Îmi dau 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 95 seama că face parte din partidul
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
oameni. De aici mergem și facem o haltă la cascada Locke, Închiriind o cabană de turist. Într-o poiană, pe malul unui lac În care se poate pescui, pentru 1 dolar se oferă o cameră o cameră de dormit, o sufragerie cu bucătărie, și un mic garaj, toate sub același acoperiș. De obicei, la 6 seara cabinele din California și Oregon sunt ocupate. Cine a Întârziat e nevoit să se ducă la hotel, unde e mai scump și foarte cald. De
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mare hotel, pentru a atrage clientela, a umplut curtea cu cabine. Sunt două alei, pline de o parte și de alta, cu cabine ce oferă dormitor, sufragerie-bucătărie și un garaj cu trei pereți. Din garaj se poate intra direct În sufragerie. Prețul e 2,50 dolari. Mașina de gătit are tot ce-i trebuie. Lemnele sunt frumos despicate și făcute stivă. În holul hotelului un bazin imens, cu valuri artificiale, Își invită oaspeții. A doua zi repaus și folosim ziua pentru
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
luni), și soția, și fiica mea și-au primit Realizarea și au început să mă însoțească peste tot, armonia era deplină și în familia mea pământeană. Iar purificările casnice le efectuam atât individual, cât și în formație completă seara, în sufragerie, după ce mutam la perete masa ce, de regulă, domina încăperea. S-a întâmplat, în mai multe rânduri ca, la terminarea programului de purificări de peste Dunăre, toți participanții să vină la noi acasă, pentru a încheia fericit ziua printr-o meditație
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mic tort. Seara de vineri am dedicat-o odihnei, poveștilor de la gura sobei, noutăților, bârfelor inofensive ce fac deliciul tuturor întâlnirilor neprotocolare și... bucuriei. Povestind acum, retrăiesc atmosfera aceea atât de liniștitoare și revăd cu ochii minții și ai inimii sufrageria doamnei Maria în care, așezați pe jos, în fotoliu sau pe canapea, ne sorbeam unul altuia vorbele, ne oglindeam unul altuia luminile ochilor, ne minunam că suntem, trăiam plenitudinea clipei. Astfel se percepe lumea la Slatina, în casa bunei doamne
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
săturam de noi înșine, doar insistentul și convingătorul Moș Ene ne-a decis să mergem în așternuturi și să i ne abandonăm. A doua zi - puja. Fetele, adică Dana și Carmen, au adus cumpărăturile pentru amrut, iar noi am organizat sufrageria pentru eveniment: aerisire, curățenie, pavoazare. Puja noastră a fost, cred, la înălțimea strălucirii lui Shri Surya. Trebuie să menționez aici că, de fiecare dată când am participat la un program sahaj la Slatina - fie că a fost vorba de o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mamaiei se împarte între creșterea celor câtorva găinușe ouătoare ce scurmă după râme și grăuncioare minuscule prin ograda modestă și așteptarea copiilor pentru o zi-două vara, la un grătar și-un pahar de vin curat, de butuc, din propria gospodărie. Sufrageria era pregătită pentru baia de picioare. Dar și vârstnica elevă. Închisese televizorul la care obișnuia să-și urmărească emisiunea preferată de pe Kanal D, iar acum se instalase cuminte pe canapea, în dreptul ligheanului cu apă cu sare, cu picioarele dezgolite de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
mai simplu să suferim alături de ei decât să nu ne ținem de cuvânt, așa că mi-am planificat ziua în funcție de asta, până la ora șapte seara, când trebuia să plecăm în vizită. Am petrecut mare parte din acea dimineață reașezând mobila din sufragerie în poziția originară, însă mi-am dat seama în timp ce făceam asta că îmi plăcea cum fusese rearanjată mobila - și am simțit un ciudat atac de nostalgie în timp ce împingeam canapelele și mesele. Iar mocheta - deși încă decolorată - arăta impecabil: urmele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-și aminti să strângă mâna pe care i-o întinsesem. Sosisem ultimii dintre toți invitații, iar Mitchell ne-a condus rapid înăuntru fiindcă Zoe și Ashton erau pe punctual de a le arăta adulților pozițiile yoga învățate săptămâna trecută. În sufragerie i-am salutat pe Adam și Mimi Gardner, pe Mark și Sheila Huntington, stand cu toții în picioare în timp ce Zoe a pretins că e un „copac“, preț de cinci minute, iar fratele ei s-a dedat la unele exerciții de respirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
bine făcute erau femeile) până când am auzit-o pe Mimi Gardner vorbind despre câinele ei pomeranian numit Basket. După care discuția s-a mutat asupra subiectului Buckley, motivul real pentru care cele patru cupluri se aflau din jurul mesei rotunde din sufrageria austeră și seacă și prost luminată a familiei Allen - toți copiii noștri mergeau la aceeași școală. Ni se adusese la cunoștință că seara următoare va avea loc o întrunire părinți/profesori, iar acum se punea întrebarea dacă vom participa. O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
câteva secunde, am pus mâna pe pistolul calibru 38 pe care-l țineam acolo și apoi, încă amețit de la iarbă, am vârât pistolul la brâu, să nu-i sperii pe copii. Mă îndreptam spre trepte, dar m-am oprit în dreptul sufrageriei. Mobila fusese din nou rearanjată, iar urmele de pași se vedeau traversând întreaga suprafață. - Domnule Ellis, mă speriați. M-am întors spre ei. - Doar scoate-i pe copii din casă. E în regulă. Vreau numai să verific ceva. Spunând asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
am plimbat prin cameră imitând mișcările umbrei, întrebându-mă ce căutase. Nu părea să lipsească nimic din dulapul și sertarele mele și nu se distingeau nici un fel de urme pe mochetă (deși în visele mele aceste urme erau și în sufragerie, iar acum chiar în biroul meu). În cele din urmă m-am îndreptat spre ușa camerei lui Robby și am ezitat din nou înainte de a intra. Zgârieturile se aflau în continuare în partea inferioară dreapta și cineva ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
auzit niște zgomote produse de zgârieturi. Veneau din afara ferestrei camerei-media. Am închis imediat televizorul și am rămas acolo, ascultând. Apoi zgomotele au încetat. După câteva momente au reînceput. M-am ridicat în picioare și am pornit spre bucătărie, luminile din sufragerie diminuându-și și sporindu-și forța în timp ce treceam pe sub ele (încercând - cu succes - să ignor mocheta verde și mobila rearanjată). Asta s-a repetat în holul care ducea spre bucătărie, care fusese cufundat în întuneric până în momentul în care am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
aceeași culoare ca cea a casei în care crescusem. Avea aceeași culoare ca în Valley Vista din Sherman Oaks. Această constatare m-a lăsat orb pe moment, apoi convingerea mi-a revenit. M-am retras rapid înăuntru, mergând direct în sufragerie. Luminile n-au pâlpâit de data asta. Au rămas aprinse. Acum am realizat ce mă deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și canapelele și lămpile erau aranjate exact așa cum fuseseră aranjate în sufrageria casei din Valley Vista, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
rapid înăuntru, mergând direct în sufragerie. Luminile n-au pâlpâit de data asta. Au rămas aprinse. Acum am realizat ce mă deranjase în privința mobilei și mochetei: scaunele și mesele și canapelele și lămpile erau aranjate exact așa cum fuseseră aranjate în sufrageria casei din Valley Vista, iar mocheta avea acum aceiași culoare de verde de pădure. Mai știam că urmele de pași îmbâcsiseră mocheta cu cenușă, dar acum era atât de întunecată încât nu se mai distingeau. M-am uitat la tavan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
seama, cu uimire bolnavă, că asta era casa în care se mutase tata la Newport Beach după ce părinții mei divorțaseră. Am scos un strigăt, apoi mi-am dus mâna la gură, când l-am văzut prin fereastra mare, stând în sufragerie, într-un tricou alb și chiloții de baie roșii, înflorați, pe care îi cumpărase de la Mauna Kea Hotel în Hawaii. O mașină trecu silențios pe Claudius Street, lumina farurilor străpungând ceața, iar după ce a trecut de aparatul de filmat a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
la Iași și liniștește pe păgubaș că pălăria despre a cărui soartă nu se va fi știind se află În bună stare - cu grijă păstrată, la noi. După plecarea Dv., spre seară am găsit-o uitată pe un scaun În sufragerie. Cu sănătate, M. Niculăiasa P.S. Rugămintea e justificată și pentru faptul că nu cunoaștem adresele de la Iași, spre a urmări pe păgubaș. </citation> <citation author=”NICULĂIASA Mihai” loc=”Lămășeni” data =”22.7.1977”> Pentru d. Eugen Dimitriu - Suceava Deosebite mulțumiri
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
liniștită de vară. Trandafirii Înfloriți răspândeau parfum Îmbătător, iar livezile din Lămășeni erau În stăpânirea grangurilor și altor păsări cântătoare... O mașină de Iași adusese trei oaspeți necunoscuți și unul cunoscut (de la Suceava) . Când s-a Înserat, am intrat În sufragerie, să urmăresc emisiunile micului ecran. Fiind semiîntuneric, dau să mă așez pe un scaun. Pipăi și descopăr prezența unui obiect pufos. Era o pălărie străină. Am dat alarma. La fața locului a venit și soția - Întrebându-ne a cui va
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
casă, era socotită ca fiind foarte bogată. Căminul de bătrâni a funcționat pe vremuri acolo unde a fost În urmă poștă pe strada ce duce de la hală la tribunal . Nastasia era soră cu Iorgu Ciudin, care s-a sinucis În sufrageria caselor sale din str. Sucevei din cauza pierderii de bani la joc de cărți, moștenind dumneaei și la moartea dânsei a moștenit tatăl meu, vânzând-o mai târziu familiei Lovinescu. Mama tatălui meu era nepoată dreaptă a Mătușichii Cichirdic, fiind născută
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
care ne aflăm și auguștii săi locatari. Vizităm doar odăile de la parter. Interior - destul de sobru, auster, mobilier de țară. Fotografii de familie, gravuri, bibelouri, farfurii pictate, împletituri de trestii aduse de Mauriac în urma unei călătorii în munții Pirinei. În centrul sufrageriei se află o masă rotundă și câteva scaune, la care familia lua prânzul și cina. Un rit imuabil fixa locul fiecărui membru al familiei. Cei doi soți, François și Jeanne Mauriac, stăteau față în față, fiicele, Claire și Luce, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
a sălii de proiecție. Unii au reușit să se aghezmuiască binișor. Noroc că hotelul la care vom fi cazați e la câțiva pași de Bibliotecă... La Astron Suite-Hotel - uriaș, supermodern - primim, fiecare, nu câte o cameră, ci un adevărat apartament: sufragerie cu bar, tejghea și chincetă; dormitor; lavoar; baie... Mi se pare o risipă incredibilă, dar cum să protestezi față de asemenea condiții, mai ales că nu știm ce surprize ne așteaptă pe traseul nostru în Europa de Est, în Rusia. Un lucru e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
propriile mele reflexe s-au instalat perfect și mă trezeam la orele două de dimineață, „ca-cu vecărul!”, voiam ori nu voiam. De la două până spre cinci, șase, uneori șapte dimineață lucram; nu rareori, la sfârșitul scrisului, sub fereastra amplei sufragerii unde scriam și dormeam, fereastră ce dădea spre râul Timiș, auzeam pașii și vorbele primilor cetățeni care se grăbeau spre „locul muncii” sau ale țărăncilor din satele vecine Lugojului care umblau să vândă lapte: „Laapce, doamnăă... lapce!”. În același regim
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aerian, cabine telefonice în toate părțile pe străzi, radio la fiecare casă". Pe stânci, în jurul stațiunii, inscripții amintind că "acolo a stat un Kronprinz, dincolo o arhiducesă, dincolo un rege". Un episcop slovac tăcut, cu care se vede cotidian în sufragerie, devine subiect de portret. "Probabil că n-am să-l întâlnesc iar decât la judecata cea din veac, când ne vom opri sub o arcadă și ne vom întinde unul altuia mâna ca niște vechi cunoștințe". Deși de repetate ori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
2,20 după miezul nopții, cum arată pendula din camera lui de muzică, un dar frumos al d-nei de Pompadour pe care o întorcea regulat el singur. Camera lui Voltaire. Camera lui Frederic Wilhelm IV care a murit la 1861. Sufrageria ovală, unde aveau loc celebrele prânzuri de la table ronde și unde Voltaire își avea locul lângă rege. Sala de audiențe. Sala de concerte unde se vede și flautul regelui și o partitură de flaut pe un pupitru de muzică. Camera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]