3,231 matches
-
apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale și statueta de alamă reprezentând o chestie hindusă care dansează sunt așezate pe consola șemineului, iar în jurul lor sunt presărate margarete galbene și garoafe roz. Întrerupătoarele de lumină sunt mascate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
veștejiți și maronii; florile stau într-o vază de sticlă verde cumpărată de la florărie, cu un pic de apă înnegrită pe fund. Pe masa din bucătărie sunt alte aranjamente florale - vrejuri moarte într-o apă cleioasă și împuțită. Pe podeaua sufrageriei, de-a lungul peretelui din fund, se aliniază alte vaze, din care se ridică câte un maldăr de spumă verde presărată cu trandafiri chirciți și uscați sau cu garoafe negre și păioase pe care se întinde mucegaiul. În fiecare buchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
haine murdare separate pe culori. Albe. Închise la culoare. Blugii și cămașa cuiva, pătate de ulei. Prosoape, cearșafuri și sutiene. O față de masă în carouri roșii. Trag apa, ca să se audă. Nu sunt nici scutece, nici hăinuțe de copil. În sufragerie, doamna Puișor se uită tot în tavan, numai că acum e scuturată de suspine lungi și spasmodice. Pieptul acoperit de șorț îi tremură. Helen îi tamponează machiajul scurs cu colțul unei batiste împăturite. Batista e înmuiată și înnegrită de rimel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe comodă, se deschide singură la pagina 27. Trag o linie, cu un ac, de-a lungul marginii interioare a paginii, chiar lângă cusătură, iar pagina se desprinde. Cu pagina împăturită în buzunar, pun cartea la loc, desupra teancului. În sufragerie, cosmeticele sunt trântite grămadă pe jos. Helen a deschis fundul fals al trusei cosmetice. Înăuntru sunt așezate straturi de coliere, brățări, broșe mari și perechi de cercei prinși împreună, incrustate cu sclipiri frânte, roșii, verzi, galbene și albastre. Bijuterii. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de curse se încruntă și zice: — De unde știi tu cum mă cheamă? Mijește ochii la mine și zice: V-a trimis Bonnie să stați de vorbă cu mine? Și Helen se apleacă într-o parte, uitându-se în spatele lui, spre sufragerie. Își deschide poșeta, scoate o pereche de mănuși albe și începe să și le tragă pe degete. Încheie năsturașul de pe manșeta fiecărei mănuși și zice: — Putem să intrăm? Nu ne gândiserăm că o să meargă așa de greu. Planul B, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și restul de bere dispare, bolborosind. Se dă într-o parte și zice: — Haideți înăuntru. Se uită la sticla goală și zice: Beți o bere? Intrăm, iar el se duce în bucătărie. Se aude un fâsâit de capac. În toată sufrageria nu e decât un fotoliu reglabil. Pe un bax de lapte este un mic televizor portabil. Prin glasvandurile glisante se întrezărește o curticică interioară. De-a lungul peretelui îndepărtat al curții sunt aliniate vaze verzi de la florărie, pe care ploaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
care ploaia le-a umplut ochi, de unde atârnă și cad flori putrede și negre. Trandafiri maronii putreziți pe tulpinile negre îmbrăcate în mucegai cenușiu. Unul dintre buchete este legat cu o panglică lată de satin negru. Pe covorul îmbâcsit din sufragerie se desenează urma lăsată de o canapea. Mai e și urma unei vitrine, apoi micile adâncituri lăsate de picioarele scaunelor și măsuțelor. Într-un loc e un pătrat mare, pe suprafața căruia covorul s-a bătucit uniform. Tot decorul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
dolari. Prima casă pe care am făcut-o era o o clădire de patru etaje cu acoperiș mansardat și două scări interioare, una pentru familie și cealaltă pentru servitori. Avea candelabre de metal și sticlă, cu niște beculețe minuscule. În sufragerie avea parchet; o lună și jumătate a durat până am tăiat și asamblat toate piesele podelei. În camera de muzică avea un plafon pe care soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte, până târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
parchet; o lună și jumătate a durat până am tăiat și asamblat toate piesele podelei. În camera de muzică avea un plafon pe care soția mea, Gina, a stat să picteze norișori și îngerași, noapte de noapte, până târziu. În sufragerie avea un șemineu; focul l-am făcut din sticlă de vitralii, cu o lumină care pâlpâia în spate. Pe masă am pus farfurii minuscule, iar Gina a stat până noaptea târziu să picteze trandafiri pe marginea fiecăreia. Atâtea nopți am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și soții Gutman, încărcați cu alte geamantane, precum și o sumedenie de rude, prieteni și cunoștințe pentru a-și lua rămas bun. Unii sperau să ajungă la rândul lor în scurtă vreme în Israel. Seara, la cină, în jurul mesei mari din sufragerie se reuniră rudele și prietenii cei mai apropiați ai celor două familii. Zalman Aron păstorea demn și grav adunarea dintr-un capăt al mesei. În dreapta sa stătea Levi, tăcut și misterios ca întotdeauna, dar cu un vag zâmbet de satisfacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Șemineu din aur, ceas-pendulă din aur, comodă din aur, birou cu cilindru din aur, măsuță de toaletă din aur, birou-pupitru din aur, sabie... ehe!, din aur bătut cu calcedonie, charoit și fluorit. A mai pășit și a ajuns într-o sufragerie maaaaaare, ca un apartament regal. Deasupra patului, încadrat într-un medalion oval, două litere se „îmbrățișează”: „F” și „G”. Un mic iepuraș timorat stătea pitit. Copilul îl persiflă și atunci doi dulăi au ieșit dintr-o nișă. A înțeles: cei
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
spălat. A! mi-am amintit cum Andrei își pune pe mine pensulele murdare de la pictură, prosopul și mușamaua pe care pictează, vorbi cada. Obiectele din baie erau revoltate. Voiau mai mult respect din partea familiei. Pe lângă aceste obiecte și cele din sufragerie erau nemulțumite. Pe mine se așează cu hainele de afară în fiecare zi și mă murdăresc! Măcar de m-ar curăța, spuse canapeaua tristă. Pe rafturile mele sunt o mulțime de cărți foarte interesante, care sunt pudrate cu un strat
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
din el un bărbat impunător. Moartea lui Gildas Îl contrariase atît de mult Încît se dusese să se Întindă pe pat pînă la dejun. Arthus Își scrută fiul, pe Pierre-Marie, numit de obicei PM, care, așezat În fața lui În imensa sufragerie a castelului, dezghioca cu o Încetineală exasperantă vîrful unor ouă fierte În coajă. Blond-roșcat, cu o veșnică eșarfă Înnodată În jurul gîtului, cu un aer Îngîmfat și avînd convingerea intimă, pe care n-o mai Împărtășea cu nimeni, că era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să-i placă. - E a mea. I-am agățat talismanul de la botez al lui Aude. Nu mi-am dat seama că am pierdut-o. Micul Nico. Marie Închise ochii pe jumătate și Îl revăzu cînd Îi Întindea brațele ca să străbată sufrageria familiei Kermeur, la fel de nesigur pe piciorușe ca micul Bambi. Nu o șoca legătura lui Chantal cu Nicolas, cu toată diferența lor de vîrstă - totuși -, ci faptul că avea impresia că toți aceia pe care Îi iubea și pe care credea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ei. - Cumnatul meu a murit ca un erou, căzut la datorie În războiul din Algeria. Din păcate, eu n-am avut fericirea să-l cunosc și... Observă o mișcare de agasare vizibilă la Arthus. - Și... vă propun să trecem În sufragerie, schimbă ea vorba, ca o amfitrioană model. În camera ei, Marie se Învîrtea În sus și-n jos. Încercase În zadar să se concentreze asupra primelor pagini ale unui roman, Însă ideea pe care o avea În minte Încă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Peste cîteva zile, nu se va mai observa nimic. Însă tînăra femeie știa că adevăratele răni vor avea nevoie de mult mai mult timp ca să se cicatrizeze. Ieșea din lift cînd Îi zări pe Jeanne și pe Christian așezați În sufrageria goală. Complot. Acesta a fost cuvîntul care Îi veni spontan În minte. De fapt chiar despre ea vorbeau și nu se Întrerupseră atunci cînd ea veni alături de ei. - Am grăbit data plecării noastre, spunea Christian. Din păcate nu vom fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea, găleată cu stropitoare). "Chiscant" m-a fascinat întotdeauna, multă vreme am crezut că e o insectă uriașă de iarbă. În vis, mă joc cu aceste cuvinte; ele zboară în jurul meu materializate în bule mici, colorate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
undeva. Și ea se gudura la atingerea brațului ei arcuit și picăturile de ploaie stăteau ca lacrimile pe pielea ei lucioasă de meduză. Absența ei din cuierul din dormitor o indispunea atât de tare, încât își petrecea restul serii în sufragerie, în fața televizorului, în loc să citească în pat, cum făcea odinioară. Telefonul. Preschimbarea viselor Întotdeauna ea știa când o suna D la telefon. Era o vibrație specială în aer, generată de sunetul telefonului, era ceva imperceptibil, dar aproape de fiecare dată ea știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
răcoreau ochii obosiți. Stătea așa, greoaie, cu mâinile atârnând, ușor încovoiată, simțind cum o pătrunde frigul de-a lungul picioarelor ca de plumb. Visa la palmierii drepți și mlădioși și la fata care fusese cândva. După ce se spălară, coborâră în sufragerie. Pe zidurile goale cineva zugrăvise cămile și palmieri, înecând totul într-un sirop roz și violet. Prin ferestrele boltite se strecura o lumină sărăcăcioasă. Marcel îl întrebă pe patronul hotelului despre negustorii de prin partea locului. Apoi, un arab bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
era de așteptat, nimeni nu încercă vreun simțământ de stinghereală la prezența lor, iar cele două femei se socotiră aici, încă din prima zi, ca la ele acasă. Încăperea cea mare căpătă cele mai felurite întrebuințări, fiind în același timp sufragerie, loc unde se călcau rufele și cameră de copii. În cămăruța în care dormea cel mic, depozitară pânzele lui Jonas și așezară un pat de campanie pe care dormea Rose, când venea singură. Jonas ocupa camera conjugală și lucra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
care se pricepea de minune la sărutat... de ce eram așa de ridicolă? și-atunci, amintirea mi-a invadat creierul cu detalii dureros de realiste... practic, în noaptea trecută, fugisem din apartamentul lui Randall! După cină, el mă condusese înapoi în sufragerie și încercase să se dea la mine - dar eu mă simțisem așa de rigidă și de stânjenită, încât inventasem o scuză jalnică, legată de o ședință la prima oră, și plecasem abrupt. — Sunt o mare tâmpită, am gemut. Randall probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Toată lumea se adună ca să mănânce, să bea și să recite poeziile lor favorite. În anul precedent, strânseserăm destui bani din donații ca să instituim o bursă universitară în numele tatei. La început, petrecerea reprezentase o întâlnire între vreo doisprezece oameni, reuniți în sufrageria casei noastre, însă, în timp, totul crescuse, devenind un eveniment popular în întreg campusul universitar. Anul ăsta, mama se aștepta ca peste două sute de oameni să ne viziteze casa. — Deci, ce crezi? Bucătăria ar arăta mai bine într-un verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
unei soprane. Randall m-a luat de mână și m-a tras către sursa râsetelor și al zgomotului de pahare ciocnite. — Dragii mei! Lucille Cox s-a ridicat și-a zburat către noi în secunda în care am pătruns în sufragerie, învăluindu-ne, pe amândoi, într-o îmbrățișare strânsă și plântându-ne câte-un sărut umed pe fiecare obraz. Lucille era cea mai bronzată și mai subțire femeie pe care o văzusem vreodată. Era îmbrăcată impecabil, iar ansamblul se finaliza cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
masa uriașă, de fermă, cu aer antichizat și portretele de familie pe care Bea le aranjase, cu mână de expert, pe unul dintre pereți. — Da, așa-i c-a făcut o treabă grozavă? m-a întrebat Harry, conducându-ne în sufragerie. — E superb! m-a secondat Randall, privind de jur împrejur. Bea, te-ar interesa să-mi decorezi casa cea nouă din Nantucket? Cred că simțul tău estetic ar fi numai potrivit pentru chestia asta. — Pe bune? a zis Bea, luminându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cealaltă, în vreme ce băieții plecaseră ca să se ocupe de vin. Îți spun mai târziu. Nu am un răspuns format dintr-un singur cuvânt. — Hei, Claire, am uitat să-ți transmit o mică bârfă de săptămâna trecută, a zis Harry, intrând în sufragerie cu două pahare de vin pentru noi. N-ai să ghicești pe cine am văzut giugiulindu-se într-un restăurănțel discret de lângă serviciul meu. — Giugiulindu-se? Iar ai citit Page Six, așa-i? — Ghicește! a râs Harry. — OK. Dă-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]