9,822 matches
-
marginea lecturilor, cu frecvente aluzii la aria culturală europeană, evocând însă și poezia românească (Ion Barbu, Șefan Aug. Doinaș). În Coline cu demoni viziunile nu mai au luminozitate, dar stăruie aspirația evaziunii spre undeva, departe (Prore spre sud). Domină totuși sugestia spaimelor expresioniste, a scenariului misterios, a nesiguranței, poetul fiind bântuit de himere neprietenoase. Elegiac, livresc, echilibrat și calofil, înclinat spre reverie, uneori vag oniric, C. este marcat de spiritul epocii, de modelele culturale și de direcțiile contemporane în poezia românească
CONSTANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286367_a_287696]
-
în timp (1997). Privite în ansamblu, dialogurile nu se încadrează în formula comună a interviului cu întrebări laconice și răspunsuri înregistrate automat. C. dialoghează cu adevărat, creează o atmosferă adecvată unei convorbiri spontane și degajate, dar mai ales lansează idei, sugestii și incită, prin exprimarea unor puncte de vedere personale, la construirea unor argumente diferite de ale sale. Interlocutori îi sunt Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Ioan Alexandru, Șerban Cioculescu, Al. Piru, Mircea Zaciu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, Ana Blandiana, Al. Ivasiuc
COROIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286429_a_287758]
-
lui C. spre construcția monografică era netezit. Pledează în acest sens numeroasele referiri la Caragiale și, în special, cele cincizeci de fragmente critice consacrate lui Eminescu, privind aspecte ca: Mitul Luceafărului, Natura - valoare subiectivă, Romantismul lui Eminescu, Structura versului și sugestia verbală, Tehnica simfonică a poemului, Problema variantelor, Proza poetică, Succesiunea lui Eminescu și altele. Se gândea la o „monografie introductivă” despre Lucian Blaga, nerealizată nici aceasta, din lipsă de timp, și preconiza „o serie de monografii complete, de studii comparative
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare la mijlocul deceniului al cincilea (C. Tonegaru, Geo Dumitrescu, I. Caraion ș.a.). În unele poeme e prezent tonul baladesc, declamator (Balada minerilor), aiurea - peisagistica rural-autumnal-vesperală, de sugestie intimistă, cvasibacoviană (Cuvinte simple). După mai bine de două decenii în care a publicat numai traduceri din limba rusă, C. revine ca poet cu mai multe plachete de interes estetic minor, conforme temperamentului său liric autentic, agreabile pe alocuri, dar
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
la exuberanța dialogului. Poeziile sale se caracterizează prin condensarea la maximum a emoției lirice, prin sobrietatea mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
plumb, și-am început să-l strig - / Stam singur lângă mort... și era frig... / Și-i atârnau aripile de plumb.” Simbolul se vede cu ochiul liber: singurătatea individului într-un univers închis, redus la maxim, sufocant, iar lirismul iese din sugestia acestei stranii stări de izolare și frig în vecinătatea cadavrelor. Sublimul romantic este astfel înlocuit de simboliști prin valorificarea estetică a macabrului, a derizoriului din real. Arghezi, care începe prin a cultiva aceleași elemente, introduce și o notă patetică și
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
șoptit. Scenariile, modelele, în fine, pozele luate de la alții și care se văd, ca o cusătură cu ață albă la un costum de gală, nu strică tonalitatea și nu falsifică mesajul poemului. Un mesaj care comunică, de cele mai multe ori, o sugestie despre tragicul existenței mărunte, solitare, fără orizonturi. B. transmite de o sută de ori aceste semnale de urgență ale ființei instalate într-o solitudine grea. O singurătate, iarăși, lipsită de orgoliul încercat de romantici, o singurătate care nu eliberează ființa
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
ameliorarea muncii prin inovații și invenții, lucru la care superiorii săi se opun din comoditate, când nu vor să devină coautori. Perseverența lui Spiridon Biserică e văzută de ceilalți ca un fel de „turbare”, dar „mielul” (personajul e construit cu sugestii caracterologice din Mitică Popescu al lui Camil Petrescu și Alexandru Andronic al lui Mihail Sebastian), ajutat și de întâmplare, înfrânge birocrația. Ziaristul Chitlaru, de la „Făclia vie”, luptă cu demagogia redactorului-șef ori cu înscenări și acuzații nedrepte, instituindu-se într-
BARANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285619_a_286948]
-
lume zace, ca în haosul începuturilor, întreagă, rădăcina miraculoasă a vieții. Oralitatea tonului și umorul transcriu minunarea poetului în fața imprevizibilei naturi umane. Verva stilistică, truculența verbală, echilibrul aparte dintre compasiunea pentru omenirea căzută, spunerea fără patos, reportericească și, prin ea, sugestia demonicului și a damnării fac din al doilea volum al lui A. un moment unic în poezia românească. În Cărticică de seară, îmbolnăvirii de vreme, vulnerabilității, frământărilor abstracte și sterile („Cântecul nu e bun,/ Cuvântul e oftat, / Brațul tărăgănat,/ Moleșită
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Dragoste, Căsnicie, Har). Mesageri îi sunt buruienile „cu fir aprins”, lăcusta, pământul, toate cele ce, fără glas, mărturisesc prezența lui Dumnezeu în creația sa (A venit, Denie, Urare). Simpatia argheziană pentru universul vegetal și animal intră și în jocul, cu sugestii satirice, în cheia căruia e scris ciclul Hore. Gluma poetului nu e niciodată nevinovată: lenea dospită a dovleacului, școala orătăniilor de curte au un ricoșeu semantic bătând înspre sensul ordinii sociale (Horă în grădină, Horă-n bătătură, Hora lui Esculap
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
revolta dintotdeauna a celor oprimați, și oferă ocazia exersării unei poeticități aspre. De o parte, încrâncenarea țăranilor și notarea brută a revărsării de mânie, de cruzime, de cealaltă, portretele „domnilor”, inapți a-i înțelege, tonul sarcastic și deformarea caricaturală, grotescă. Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
cu o morfologie cvasifantastică, vermina foșgăitoare din pamflete trec în sfera vastei teme argheziene a apocalipsei. A. a realizat cea mai cutremurătoare panoramă a „materiei care se îneacă în propria-i putreziciune”. Valoarea excepțională a artei sale pamfletare vine din sugestia piezișă a unei intenții de exorcism și din potențialul de halucinare al imaginilor. El rămâne un nume printre reprezentanții de prestigiu ai genului: Jonathan Swift, P.-L. Courrier, Léon Bloy, L.-F. Céline. Tablete din Țara de Kuty experimentează un
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
atenție deosebită culorii, pitorescului cu accente orientale, balcanice, stilizării pe tipare când baladești, când fabuloase, de legendă sau basm. Cu o vizibilă plăcere a jocului estetic, intertextual, în Abu-Hassan sau în Kir Ianulea, la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Istrati: o mobilitate picarescă specifică, pe fondul unei chemări a spațiilor deschise, tema haiduciei, prețuirea arătată unei umanități simple, fruste, văzută în asprimea ei deloc edulcorată, o, mai cu seamă, impresie de inepuizabilă disponibilitate narativă. Și, rezultantă a viziunii scriitorului: sugestia puternică a unei vitalități elementare, care are poezia ei autentică, de la ipostaza unei senzualități inocente (Chira Chiralina) și până la trăirile contradictorii, tensionate între „furia simțurilor” și tot atât de pasionala condamnare a „plăcerilor deșarte” (Cosma, Moș Anghel). De notat, în fine, și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
în textul matein văzute din perspectiva unui al patrulea personaj, Povestitorul, amestec de admirație și iubire pentru primii doi (reversul: dispreț și aversiune față de „soitariul” Pirgu) și profundă contrariere la spectacolul degradării și automaculării lor. Viziune ce implică și degajă sugestii de ordinul unei conștiințe tragice, a ratării existențiale, a impregnării existenței înseși de moarte, proiectată într-o structură înainte de toate simbolică, susținută și de atmosfera, tonul, somptuozitatea, armonia, dar și contrastele („culoarea” limbajului lui Pirgu față de cel hieratizant sau liric
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
din Candori la senzualele Rada și Tinca, ori „Fătălăul”, cu ambiguitatea lui anatomică, altfel, „tâlhar de drumul mare”, sau revoltatul Ion Ion, mortul cu lumina satului în ochii deschiși, narativitatea mulată pe tipare folclorice (Pui de găi..., Ucigă-l toaca), sugestia de mișcare, oralitatea și culoarea limbajului compun nu numai o imagine a închisorii ca „lume”, cu atmosfera ei distinctă, ci și un fel de mare metaforă, de ansamblu, a amestecului uman, a versatilității și a travestirii menite să înșele pe
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
a limbii literare, B. se apropie mai mult de Bolintineanu decât de Alecsandri. Uimitoarelor intuiții muzicale din Corbea Haiducul, Cântecul nebunului, Badea Haiducul, Cățelul pământului (refrenul acestei ultime poezii a fost preluat de M. Eminescu ca epigraf în poemul Strigoii), sugestiilor auditive folosite în Zodia racului li se adaugă, aici și în alte locuri, o fantezie plastică puțin obișnuită. La B. pot fi aflate versuri pline, meșteșugite, somptuoase uneori, alerte alteori, cu vădite delicii de coloratură lexicală și cu virtuozități de
BARONZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285654_a_286983]
-
Premiul Academiei), Poligonul de tir (1984), Monotonia metronomului (1985) - sunt dezvoltarea poetică firească a obsesiilor majore enunțate în ciclurile inițiale și adaugă ipostaze noi sub aspectul tematic și al discursului liric. B. este un tradiționalist care a știut să asimileze sugestiile celor mai importante direcții poetice contemporane. Deși marcate de ecouri din ermetismul și cromatismul barbian sau de topica și cadențele blagiene, primele culegeri de versuri arată în „cel dintâi poet moț” (Emil Giurgiuca) un peisagist elegiac, discret caligraf de reverii
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
fie în tablouri fumurii, grave, dominate de simbolicele turnuri ale reveriilor gotice, fie în peisaje delicat irizate de „brume” luminoase. „Brumate” (B. a impus „poezia brumei” în lirica românească) sau ninse, înălțimile alpestre figurează „scena fermecată a universului” (M. Petroveanu). Sugestiile de legendă și mit nordic induc sentimentul unei istorii fabuloase și al unui spațiu exotic/ utopic. În erotica din Brume, ființa iubită e reprezentată ca o himerică apariție în spațiul cast al unui Eden montan, învăluit în lumina Septentrionului. Rareori
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
XVIII-lea, cum, la data respectivă, se mai credea, ci în cel precedent, ca urmare a contactelor culturale cu Polonia și Ucraina; al optsprezecelea veac înregistrează doar a treia, și ultima, etapă a unui proces de receptare a stilului, cu sugestii italiene, venite pe filieră neogrecească, și cu mai multe contacte - acum directe - realizate cu literaturile apusene. Cercetătorul nu situează începuturile b. românesc mai devreme, considerând că în secolul al XVI-lea începe, la noi, cu Neagoe Basarab, Renașterea, spre a
BAROC. Termenul. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285653_a_286982]
-
Lucian Blaga. Despre marele poet, a scris o carte situată, ca factură, între reconstituirea biografică pozitivistă, comentariul critic simpatetic și eseul „poematic-filosofic”, considerat de B. încă necesar într-un moment (1970) de redescoperire euforică a „orizonturilor blagiene”. Cartea conține interesante sugestii interpretative, însă partea cea mai rezistentă se referă la anii lugojeni ai poetului (1924-1926) și la raporturile lui cu familia Bredicenilor. Ceva din lirica lui B. pătrunde și în cele două romane istorice, cu deosebire în Fericita jale a Cumbriei
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
pe spații mici, autorul se dovedește meșter în a-și grada narațiunea prin acumulări infinitezimale, până la finalul deseori în răspăr. Pictura de interior pe care o caligrafiază, într-un discurs stilizat, preponderent substantival, înnădește, printr-o urzeală de ecouri și sugestii, o povestire de grad secund. Prin exilarea personajului, obiectele devin „voci” ale narațiunii, fiecare detaliu întregind o compoziție statică în aparență, cutreierată însă de un duh când șăgalnic și când elegiac (Cât ține liturghia, Acasă). Paradoxal sau nu, unui autor
BASSARABESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285670_a_286999]
-
adulterul, inadaptabilitatea la condițiile vieții sociale), influența teatrului clasic, în genul comediei de salon. Reține atenția ingenioasa mânuire a elementelor ce dau savoare acțiunii (comicul de situații sau de caracter, surpriza, replica inteligentă, spirituală). Autorul este sensibil și la unele sugestii moderniste, fapt demonstrat de piesa Cine e nebun, în care dezvoltă ideea pirandelliană a labirintului sufletesc sau a esenței ascunse îndărătul aparenței. Se remarcă aceeași manieră incitantă de abordare, plină de vervă și umor, B. dovedindu-se un fin observator
BIBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285721_a_287050]
-
Mircea Radu Iacoban, Klopotliwy șwiadek [Departe], Varșovia, 1980; Cătălin Bursaci, Pierwsza ksiąxka, ostatnia ksiąxka [ Prima carte, ultima carte], Varșovia, 1982; Paul Cornel Chitic, Europa, aport, „Dialog” (Varșovia), 1984, 9; V. A. Gheorghiu, Rzeczywistoșć i fikcja [Realitate și ficțiune], Varșovia, 1984, Sugestia, Varșovia, 1987; Constantin Țoiu, Grzech pierworodny [Galeria cu viță sălbatică], Varșovia, 1985. Repere bibliografice: Velea, Paralelisme, 74-94; Velea, Interferențe, 49-51, 85-91; Stan Velea, Literatură polonă în România, București, 2001, 335-344. St.V.
BIEŃKOWSKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285735_a_287064]
-
trăite sunt cu adevărat așteptarea sau amintirea. SCRIERI: Lucruri într-un pod albastru, București, 1980; Somnul după naștere, București, 1984; Iulia în iulie, București, 1986; Fototeca. Temă cu variațiuni, București, 1989; Întâlnire la Paris, București, 2001. Repere bibliografice: Laurențiu Ulici, Sugestia poetică, RL, 1980, 28; Maria Banuș, Niște lucruri mai aparte, RL, 1980, 43; Lovinescu, Unde scurte, IV, 138-140, V, 34-38, VI, 88-91; Valeriu Cristea, Cariatidele cotidianului, RL, 1986, 25; George Pruteanu, „Balzacia și Lorena”, CL, 1986, 12; Nicolae Manolescu, Scurte
BITTEL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285751_a_287080]