3,864 matches
-
în fiece noapte îi răsturnau căldările cu apă, de intrase omul în boale. Duminică, fiind zi de târg, s-a dus Grigore Crețu la Lespezi ș-a plătit cinstit ovreicii datoria. Și cum a făcut așa n-a mai avut supărare. Omul care povestea era somnoros, dar, povestind, își alungase amorțeala. Pe sub pielea lipită de oase îi ieșeau vinele groase iar sub pleoape i se rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Îngrijorată de soarta fratelui ei? Ce putea să-i facă? ― Fumat, băut, iar acum și mai rău. Și de unde lua bani pentru toate prostiile astea? Din gogoșile mele, de unde altundeva? Fiecare mărgea care-i aluneca printre degete era o altă supărare Înregistrată și eliberată. Desdemona, cu ochii ei triști, cu fața ei de fetiță silită să crească prea repede, Își Împărtășea grijile mătăniilor ca toți bărbații din familia Stephanides de dinaintea ei și de după ea (până la mine, dacă intru și eu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Lefty deja plecase val-vârtej. Părăsi cheiul și hoinări pe străzile orașului, bombănind de unul singur. Era supărat pe Desdemona pentru că Îl respingea și era supărat pe el Însuși fiindcă era supărat pe ea, pentru că știa că ea avea dreptate. Dar supărarea nu Îl ținu mult. Nu-i stătea În caracter. Era obosit, pe jumătate flămând, Îl durea În gât, era rănit la mână, dar cu toate acestea Lefty avea totuși douăzeci de ani, era la prima lui călătorie adevărată departe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Închiși, Desdemona detecta aroma de ceapă care o trăda pe unguroaica din dreapta ei și mirosul de carne crudă al armencei din stânga. (Și ele, la rândul lor, Își dădeau seama că Desdemona e elenă după aroma ei de usturoi și iaurt.) Supărările lui Lefty erau atât olfactive, cât și auditive. Într-o parte era un bărbat pe nume Callas, cu un sforăit ca o sirenă de ceață În miniatură; În cealaltă era doctorul Philobosian, care plângea În somn. De când plecase din Smirna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de zebră erau ca un șir de torțe. Și, Înnebunit, se Întoarse și se grăbi afară, la Oldsmobile... Unde mă Întâlni pe mine. ― Callie! Ce naiba cauți aici? ― Am venit să te ajut. ― Ți-ai pierdut mințile? țipă Milton. Dar, În ciuda supărării din glas, se lăsase În genunchi și mă Îmbrățișa. Mi-am Înfășurat brațele În jurul gâtului lui. ― Arde restaurantul, tati. ― Știu că arde. Am Început să plâng. ― Liniștește-te, mi-a spus tata, ducându-mă la mașină. Hai să mergem acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dintre picioarele mele i-ar fi fost Împărtășită o ghicitoare. Dar apoi găsi ceea ce căuta și se Întoarse. Începu să palpeze pe dinăuntru. ― Relaxează-te, spuse. Puse un lubrifiant și se ghemui mai aproape. ― Relaxează-te! Avea o nuanță de supărare, de poruncă În voce. Am tras adânc aer În piept și am făcut ce-am putut. Luke a Început să cotrobăie Înăuntru. Câteva clipe a fost doar ciudat, așa cum sugerase. Dar apoi m-a străfulgerat o durere ascuțită. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
procedezi corect și acum făcuse isprava asta, cea mai tâmpită care s-a pomenit vreodată. Nu-i venea să creadă că dăduse cu bâta-n baltă În halul ăsta. Ultimul său cuvânt, prin urmare, a fost spus În șoaptă, fără supărare sau teamă, numai cu derută și cu o nuanță de vitejie. ― Cap sec, Își spuse Milton sieși În ultimul său Cadillac. Și apoi Îl Înghiți apa. Un grec ar Încheia toate acestea Într-o notă tragică. Dar americanul tinde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
vă luptați în afară de ziduri împotriva împăratului Babilonului și împotriva Haldeilor care vă împresoară, și le voi strînge în mijlocul cetății acesteia. 5. Apoi Eu însumi voi lupta împotriva voastră, cu mînă întinsă și cu braț tare, cu mînie, urgie, și mare supărare. 6. Voi lovi pe locuitorii cetății acesteia, atît oameni cît și dobitoace, și vor muri de o ciumă grozavă." 7. După aceea, zice Domnul, voi da pe Zedechia, împăratul lui Iuda, pe slujitorii lui, pe popor, și pe cei ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
despre care ziceți: "Va fi dată în mîinile împăratului Babilonului, biruită prin sabie, prin foamete și prin ciumă": 37. Iată, îi voi strînge din toată țările unde i-am izgonit, în mînia Mea, în urgia Mea, și în marea Mea supărare; îi voi aduce înapoi în locul acesta, și-i voi face să locuiască în liniște acolo. 38. Ei vor fi poporul Meu; Eu voi fi Dumnezeul lor. 39. Le voi da o inimă și o cale, ca să se teamă de Mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
Desert Rose, mărturisind tot, ca o școlăriță. Fața lui Kitty luă foc. Toți se holbau la ea; se holba și ea la ei, căutând ceva care-ar fi putut s-o scoată din situația asta. Se hotărî să-și Înghită supărarea și să nu-i mai facă niciodată confidențe prietenei sale. Acum și-ar fi dorit din toată inima ca Matthew să nu apară la petrecere, măcar ca să salveze aparențele. Indiscreția prietenei sale fusese ca un duș cu apă rece. Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
dar ai venit aici cu grupul. — Bine, dar suntem oameni maturi, am trecut de mult de vârsta grădiniței. Pur și simplu nu poți să pleci așa, cu un necunoscut, zise ea sarcastic. Curând, Însă, curiozitatea se dovedi mai puternică decât supărarea. Bine, spune-mi, cum a fost? Întrebă cu ochii strălucind de interes. Bun În pat? Kitty Își privi prietena și, pentru prima oară de când o cunoștea, Își dădu seama că nu putea avea Încredere În ea. Nu voia decât detaliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
nu mai auzise În viața ei ceva atât de absurd. — Da. Era Înfierbântat după ceartă. Dar e Încă prea speriat ca să mă sărute. Încă o ceartă și gata - o să mă sărute. Desert Rose era fericită, dincolo de orice logică. Uitase toate supărările din noaptea care trecuse, era din nou În picioare, plină de speranța că acum lucrurile o luaseră pe un făgaș bun cu Charlie. — Încă o ceartă? Întreba Kitty siderată. Cam ciudat mod de-a te apropia de cineva, nu crezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Apoi o sună pe Desert Rose. Trebuiau să plece Împreună În seara aceea, nu voia s-o abandoneze. — Bună dimineața! zise ea veselă. — Bună dimineața, Kitty! Cum merge? Întrebă Desert Rose foarte Încet. — Totul e minunat, zise Kitty, simțindu-i supărarea. Nu pari prea veselă. Cum a fost la verișoara ta? — Nasol! Iar ne-am certat. — Iaaar? I-am povestit despre cearta mea cu Charlie și mi-a sărit În cap. Doamne, ce călătorie cretină! Un coșmar. Și asta nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zis mai demult? N-am vrut să divulg o conversație personală. — Dar vreau să fiu prietena ta cea mai bună. — Chiar vrei? Da. Desert Rose tăcu. Se Întinse din nou În șezlong și-și puse ochelarii, doar să-și ascundă supărarea. Ar fi trebuit să-mi spui ce ți-a zis Charlie. — Tu nu vrei să auzi decât că te iubește, că te admiră necondiționat și că e Înnebunit după tine. — Toți ceilalți prieteni ai mei, care ne-au văzut Împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
deși dinții ei, ca să nu crească strâmbi, au fost protejați lung timp de-o întăritură metalică, tipa cu care cot la cot îmi spărgeam ochelarii izbindu-i de tablă de la mare distanță, în ovațiile colegilor cu vederea bună și spre supărarea maică-mii, care nu mai înceta să mă plimbe pe la oculiști și să-mi monteze lentile noi. Se chema gelozie, zic eu cu mintea de acum, dar atunci glumele ei acre purtau alt nume și aveau altă greutate, fiindcă, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
o brunetă amețitoare (în fine, aici chiar nu mă bag, fiecare cu gusturile lui, plus că eram prea mic ca să observ detaliile de felul ăsta) i-au spălat veninul din rană și așa și pe dincolo, ar trebui spus, fără supărare, că Rahan a cam fost singur în momentul în care s-a trezit și că toată tărășenia cu săgeata otrăvită și moartea lui s-a dovedit a fi doar un coșmar cauzat de niște ciuperci otrăvitoare pe care le mâncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fufa și subinginerul Sandu au fugit cu Fiatul 800 și cu banii frumușei; miliția i-a prins, iar justiția R.S.R. i-a condamnat pentru furt din avutul obștesc, cu executarea pedepsei la locul de muncă; tata a venit negru de supărare la Sinaia, unde respirau aer de munte fiii lui (eu și bebelușul Matei) și i-a povestit totul, de-a fir a păr, soției (mama); ascultându-l, mama s-a făcut de piatră, ca scovergile din Ferentari când se răceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tine dacă... măcar, odată la o săptămână - sâmbăta - ai veni mai devreme acasă. Așai...?” Tony Pavone Își cunoștea prietena, destul de bine. Dacă Încerca să argumenteze la cel mai scăzut nivel, Carla respingea toate Încercările lui de a se apăra, iar supărarea se declanșa, din te miri ce. De aceea i’o reteză scurt. „Tu Înțelegi...? Mie foame...Te rog, trimete tigaia la datorie, Între timp eu, Încep să pregătesc mujdeiul de usturoi... „Bine, bine... nesuferitule. Ai mare noroc, după cum ști-i
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
din apropierea orașului pentru a cumpăra câteva păsări, ceva ouă proaspete precum și o damigeană două de vin. Avea de gând să-i facă o surpriză plăcută Carlei, sperând ca În felul acesta s-o Îmbuneze, s-o facă să-i treacă supărarea. În ultimele două săptămâni nu reușise s-o vadă decât o singură dată, după miezul nopții când stătuse de vorbă cu ea mai mult adormită...! Tony Pavone se plimba prin biroul său destul de nervos privind ceasul cu o oarecare grijă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
semn de mulțumire, porni către casă. Privi curios la ceas: patru fără zece. Nu-i era foame, de aceea va trage un „Pui de somn”, iar pe seară vor lua masa În oraș cu condiția expresă de-ai trece Carlei supărarea ce dura de cam multă vreme... Treptat, pe măsură ce se apropia de locuință, mersul Îi era tot mai nesigur În timp ce mâinile i se pornise pe o tremurătură enervantă, extrem de vizibilă. Încercând să descuie ușa, scăpă În câteva rânduri cheile jos, ca
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
parcurse distanța În două ore, În timp ce distanța de doi - trei kilometri de la agenție În cinci ore...!! Bucuria de-ași revedea locurile care-i duceau dorul, oamenii ce i se păreau atât de familiari Îl impulsionă să uite gerul cumplit, de supărare, de oboseală, adresându-se taximetristului. „Cât datorez patroane...?” Șoferul Îl iscodi câteva momente privindu-l pieziși, se mai gândi puțin dând impresia unor calcule exacte, apoi pronunță cu mâna Întinsă. „Cinci sute lei...” Tony Pavone Îi cercetă fizionomia feței să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
odată reclamația ajunsă pe biroul ministrului, nu putea rămâne fără urmări. Iluzii derizorii: de fapt “Corb la Corb nu-și scot ochii” totuși, marele Lt.Col. Tudose Ion, aflând de audiența la Ministerul de Interne,va plezni fierea-n el de supărare! În așteptarea rezultatului reclamației depuse, se apucă hotărât să reorganizeze echipele pe unele puncte de lucru, beneficiarii Înțelegând de fapt,nu poate fi nimic serios În toată povestea, apreciind acest tărăboi ca fiind făcut tendențios, din lipsă de alte ocupații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
o semnă, suspinând... „De data aceasta, Îl punem cu botul pe labe...!” „În mod sigur...” - opinie Șeful Șantierului. „Imposibil ca o plângere făcută de un om al muncii, să rămână la voia Întâmplării. Anchetatorul tău va fi zgâlțâit Încât de supărare, va plezni fierea În el...!” Întradevăr, aproximativ cam la o lună de zile dela depunerea reclamației, Tony Pavone primi o invitație spre a se prezenta la sediul guvernului pentru a i se lua unele declarații suplimentare expunând și prin viu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
amăgitoare...!!” - oftă Tony Pavone cu gândul la propiile necazuri, mai cunoscând faptul de toată lumea știut, acest organ legislativ era redus la neputință: țara era condusă cu Decrete Prezidențiale emise după bunul plac al unui singur om, Dictatorul Nicolae Ceaușescu...!! „De supărare era să plezneasă fierea În mine. M’am Îmbătat și venind acasă am luat nevasta la bătae fără motiv: desigur, nu avea vină sărmana...?! Ce părere aveți? Îmi voi căpăta averea Înapoi...?” „Greu de presupus...!” În prezent România se află
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
sunt...!! În dumineca următoare Îl vizită din nou, oferindu-i unele alimente din puținul lui cu promisiunea revederii, În zilele următoare. Însă, la două zile inginerul chimist fusese chemat la procuratură și nu se mai Întoarse. Cu sufletul cătrănit de supărare, de nesiguranță, efectua controlul prin camerele arestaților În virtutea inerției. Efectiv, uitase cum Îl chiamă unde se află și ce caută cu atâta disperare. Fantezia sa Îl călăuzea explorând alte planete și chiar unele sisteme solare din altă galaxie imaginând o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]