KorAP: Find »[drukola/base=surâs & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...112 113 114 ...163 >

4,066 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687

colț în colț, consternați. — Sigur că da, spune tipul cu cravată mov după o pauză îndelungată. Nici o problemă. Ha. Ceva îmi spune că tranzacția asta s-ar putea să nu mai aibă loc până la urmă. — Haina, domnule ? spun cu un surâs, oferindu-i-o. Și, încă o dată, îmi pare foarte foarte rău. Partea bună a unei educații juridice e că te învață să minți așa cum respiri. Te învață, de asemenea, să suporți cu stoicism când șeful tău te face troacă de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-ului. Și... ce ciudat. Toată lumea se trage înapoi și-i face loc să treacă. Îl privesc mirată cum scoate din buzunar o legătură imensă de chei, după care se uită în urmă după mine. — Hai, îmi face semn cu un surâs. E timpul să deschidem. Nathaniel are un pub ? — Ai un pub ? zic, după ce agitația inițială se mai calmează. L-am privit siderată un sfert de oră, în timp ce a pus bere în halbe, a glumit cu clienții, a dat instrucțiuni personalului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ochi lacomi peste fereastră. De parcă am fi într-un local cu striptease, și din clipă-n clipă o să-i ofer lui Nathaniel un dans erotic. — Păi... cred că parcă ar merita să o lăsăm frustrată la maxim, spun cu un surâs abia schițat. — Deci ne vedem mâine ? — La zece sunt la mama ta. — Ne vedem dimineață, atunci. Îmi întinde mâna și ne atingem ușor degetele, după care se întoarce și pleacă. Mă uit după el cum dispare în întuneric, apoi mă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
doare capul. — Și ce-o să fac în clipa următoare ? spun într-un final, ridicând neputincioasă din umeri. — O să mă ajuți să curăț fasolea pentru prânz. Vorbele ei sunt atât de fără drept de apel că nu-mi pot reprima un surâs. O urmez ascultătoare în casă, iau un castron mare cu păstăi de fasole și încep să le rup cum îmi arată ea. Păstăile într-un coș de pe podea. Boabele zdravene de fasole în chiuvetă. Același gest, iar și iar și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
zdrăngănea pe ea : o lingură minusculă de lemn. Pufnesc iar în râs. Un șorț cu volane și acum o lingură de lemn. Mi-a amintit de ziua când ne-am cunoscut, spune Nathaniel, și gura i se lățește într-un surâs. — E... superbă. Îl înconjor cu brațele și îl sărut. Îți mulțumesc foarte mult, îi șoptesc la ureche. Trish ne privește cu ochi avizi și ne depărtăm. — E foarte limpede ce te-a atras la Samantha, îi zice lui Nathaniel. Talentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
ban în plus, o chestie de genul ăsta. Împărțire a muncii cu prietenii. Simt că mi se încălzește ușor sufletul când îl aud. Mi-ar plăcea. Îi zâmbesc. Mersi că te-ai gândit la mine. Eamonn îmi răspunde cu un surâs. — Și, dacă vrei cumva să vii cu noi, în spatele barului te așteaptă un pahar sau două. — Păi... ăă. Mă uit la Trish. Poate mai târziu... — Duceți-vă ! spune aceasta, fluturând o mână. Distrați-vă ! Nu vă mai gândiți la muncă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
o tăcere stranie. — Da, spune Lara după o pauză. Păi bine atunci. Îți fac legătura. Câteva clipe mai târziu, glasul familiar al lui Arnold îmi răsună în ureche. — Samantha, fată dragă ! Tu ești ? — Sunt chiar eu. Reușesc să schițez un surâs. Să știi că n-am dispărut pur și simplu de pe fața pământului. — Asta speram și eu ! Zi, ești bine, da ? — Sunt... bine, spun jenată. Mersi. Am fost doar surprinsă când am auzit că te pensionezi. — Nu sunt o fire chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
aveam un birou atât de dezordonat. Arnold mă cunoaște destul de bine. Poate că pe asta a și contat. Nenorocitul. Nenorocitul. — Bună. Nathaniel îmi flutură o mână prin față. Pământul către Samantha. — A... scuză-mă. Bună ! Reușesc cumva să schițez un surâs. Care e surpriza ? — Vino cu mine. Zâmbește și mă conduce la mașina lui, o broscuță antică decapotabilă. Ca întotdeauna, bancheta din spate e ocupată cu ghivece cu semințe și de undeva din spate iese coada une lopeți vechi de lemn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Deci cu asta te ocupi acum ? Tipul cu ochelari fără ramă pare de-a dreptul bulversat. Ești chelneriță ? Stagiarii încă se mai uită la mine de parcă aș fi Stafia Viitorilor Avocați Ratați. Nu e chiar așa de rău. Încerc un surâs relaxat. Primești sandvișuri fantezi gratis ! — Deci o singură greșeală... și gata ? zice cu un nod în gât fata care a scăpat eclerul. Cariera juridică ți-e distrusă pentru totdeauna ? — Ăă... cam așa ceva. Încuviințez. Ecler ? Dar se pare că tuturor le-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Doamne, e total dependent de drăcovenia aia, mă gândesc ușor agasată. Și unde naiba ai dispărut ? În fine, se oprește din scris. Ce-ai făcut tot timpul ăsta ? Doar nu ești chelneriță pe bune ! — Nu. Nu-mi pot reprima un surâs. Nu sunt. Am o slujbă. — Știam eu că o să te înhațe imediat cineva. Dă din cap cu satisfacție. Cine te-a angajat ? — Ei... nu-i cunoști, spun după o pauză. — Dar lucrezi tot în domeniul ăsta, nu ? Își pune bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
băncii singuratice pe care sunt așezată. Stă în profil, umbrit de soarele după-amiezei, și n-am nici cea mai mică idee ce gândește. În cele din urmă ajung la final și își ridică încet capul. Dacă speram să văd un surâs, nu-l obțin. În viața mea nu l-am văzut atât de bulversat. — Ești avocată, spune într-un final. Da, încuviințez rușinată. — Credeam că ai o relație abuzivă. Își trece mâinile prin păr. Credeam că de-asta nu vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
firea. Înțelege. — ... cel mai nou partener de la Carter Spink, Samantha Sweeting ! Glasul lui Hilary și ropotul de aplauze care urmează abia dacă ajung la mine. Ce anume înțelege ? spun îngrozită. Ce i-ai zis ? — Samantha ! Hilary mă întrerupe cu un surâs dulce și ușor dement. Te așteptăm cu toții ! O groază de oameni ocupați ! Mă apucă de mână cu o strânsoare de fier și mă trage cu o forță surprinzătoare după ea pe iarbă. Baftă ! Mult succes ! Îmi dă un ghiont puternic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Fără măcar să-mi spună. — A lăsat un bilet pentru eventualitatea că o să treci pe-aici. Eamonn caută în buzunar și scoate un plic. Mi-l întinde cu o grimasă de tristețe. Îmi pare rău, Samantha. — E în regulă. Schițez un surâs. Mersi, Eamonn. Iau plicul de la el și scot hârtia dinăuntru. S Cred că știm amândoi că ăsta e capătul liniei. Hai să renunțăm cât încă ne e bine. Vreau să știi un singur lucru, vara asta a fost perfectă. N

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454

știe ce i-oi fi spus. Cred că vreau să cobor din avionul ăsta, chiar acum. Îmi pare rău, zic stîngace. Trebuia să mă fi oprit. Mi-e teamă că ar fi fost destul de dificil. Mă privește cu un mic surîs. Erați pornită rău. — Mi-e Îngrozitor de jenă ! Încerc să zîmbesc, dar nici măcar nu mă pot uita În ochii individului. Vreau să spun că i-am povestit despre chiloții mei. Și despre punctul meu G. — Nu vă faceți probleme. Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
are dreptate. Așa e. Oare de ce ? — Deci, ce părere ai ? Numai dacă vrei și tu. Absolut ! zic repede. Vrau să spun că așa e, ai dreptate. Sigur că ar trebui. Îmi dreg glasul. Iubitule ! — Mersi, iubito, zice el, cu un surîs drăgăstos, iar eu Îi Întorc zîmbetul, făcînd eforturi să-mi Înăbuș micile proteste care-mi fîlfîie prin cap. Nu e bine deloc. Nu mă simt deloc ca o iubită. Iubita e o femeie măritată, cu perle și parcare personală. — Emma

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
cadourile sînt foarte frumoase. Amîndouă. Se uită din nou la felicitarea mea. Doar sînteți foarte bune prietene, nu ? Și nu vreau să vă văd certîndu-vă. Mai ales de ziua mea. Îmi zîmbește, iar eu Încerc să-i răspund cu un surîs. Dar, undeva În adîncul sufletului, mă simt din nou ca o fetiță de zece ani. Nu știu cum, dar Kerry reușește mereu să mă prindă pe picior greșit. A făcut asta din clipa În care a venit la noi. Orice ar fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ghete de baseball, neștiind dacă să intre sau nu. Pune o mîna pe ușă, apoi se retrage un pic, după care se apropie din nou de ușă și se chiorăște Înăuntru. — Haide, Kenny, intră ! spune Cyril, deschizînd ușa cu un surîs un pic prea larg pe față. El este Kenny Davey, unul dintre designerii noștri. Kenny, trebuia să fii aici de zece minute. Mă rog, te iert ! Îl Împinge pe Kenny, total nedezmeticit, Într-unul dintre lifturi după care ridică ochii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
am. Fuck. OK, unu ori nouă face nouă. Doi ori nouă face... Nu. Hai că știu. Opt ori zece face optzeci. Deci opt ori nouă trebuie să fie... — Șaptezeci și doi ! strig și mă crispez În clipa În care Îi zăresc un surîs abia schițat. Face șaptezeci și doi, adaug mai calmă. — Foarte bine. Arată politicos În direcția unui scaun. Așa. Ai terminat ce aveai de spus sau vrei să Îmi mai spui și altceva ? Mă frec pe față, confuză. — Deci... nu mă dați afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ce-o ține Connor morțiș să se dea băiatul perfect ? Liftul face ping și mă străbate un val de ușurare. Slavă Domnului, pot În fine să scap... Se pare că mergem cu toții În același loc, zice Jack Harper cu un surîs. Connor, ce-ar fi s-o iei tu Înainte ? Nu pot să fac asta. Pur și simplu, nu pot. Torn cești de ceai și de cafea pentru membrii departamentului de marketing, și În exterior par calmă, zîmbesc, reușesc chiar să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
concedierea mea ? Ce e ăsta, un fel de training despre cum-se-dau-oamenii-afară ? — Bună, zic, străduindu-mă să-mi păstrez calmul. Dar simt că-mi ard obrajii și știu că arăt probabil destul de fîstîcită. — Bună. Chipul lui Jack se destinde Într-un surîs. Emma... te rog, relaxează-te. N-ai de ce să-ți faci griji. Voiam doar să te Întreb ceva. Aha, spun, surprinsă. OK, hai că acum m-a zăpăcit de tot. Ce naiba poate să vrea să mă Întrebe ? Jack ia o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
ia punga de pe față. — Adevărul e că a decurs destul de bine, spune. O să ne mai Întîlnim ! — Vezi ? spun Încurajator. — E fermecător. Și blînd. Și avem același simț al umorului și ne plac aceleași lucruri. Pe chipul ei se așterne un surîs ușor rușinat. Adevărul e că e foarte, foarte drăguț ! — Așa și pare ! Vezi ? Îi strîng brațul. Probabil că Phillip și cu tine sînteți un cuplu mult mai potrivit decît am fost eu cu Connor. Vrei o cafea ? — Nu, mersi, trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
inventez repede ceva. Nu e important. Încerc să iau hîrtia, dar Jack se trage un pic mai În spate, ca să nu-l ajung. Din partea biroului domnului Ernest P. Leopold, citește cu glas tare, și chipul i se destinde Într-un surîs Încîntat. Văd că vrea să comande 6000 de cutii de Panther Cola. Un client de nădejde, văd, acest Leopold. — E pentru un eveniment al companiei lui, Îi explic. În mod normal, se servește Pepsi, dar recent unul dintre angajații lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
am dat papucii lui Connor pentru el, nu ? Ei bine, n-am de gînd să spun așa ceva. În nici un caz. — Și eu la fel, Încuviințez. Tot cu filialele europene. Fără să vrea, În colțul gurii lui Jack se formează un surîs. — Am Înțeles. Și... ești OK ? — Da. De fapt, sinceră să fiu, mă bucur din plin de libertatea de a fi din nou singură. Deschid larg brațele, gesticulînd. Știi cum e, libertatea, flexibilitatea... — Foarte bine. Păi atunci, Înseamnă că poate nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
zic nimic. Mă Întorc În departamentul de marketing, făcînd eforturi uriașe să-mi păstrez calmul și să nu mi se citească absolut nimic pe față. Dar Încîntarea din sufletul meu nu are margini și nu reușesc deloc să-mi șterg surîsul care Îmi cuprinde fară voia mea chipul. O, Doamne. O, Doamne. Ies În oraș cu Jack Harper. Pur și simplu... nu-mi vine să cred. Ei hai, pe cine păcălesc eu aici ? Știam că o să se Întîmple asta. În clipa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
scări. Deschid ușa de la intrare și În pragul ei se află Jack, În sacou și cravată. Îmi zîmbește, și toate temerile mele dispar ca niște fluturi. Jemima se Înșeală. Nu sînt adversara lui. SÎnt cu el. — Bună, zice, cu un surîs călduros. Arăți foarte bine. — Mersi. Apăs pe mînerul portierei, dar un bărbat cu șapcă se grăbește să mi-o deschidă. — Ce proastă sînt ! zic stresată. Nu-mi vine să cred că urc În mașina asta. Eu. Emma Corrigan. Mă simt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]