3,756 matches
-
favorită a profesorului... Dar și-a luat de soție o fată mai tînără chiar decît mine; pe Fulvia, fostă prietenă, în timpul studenției, a colegului tău de uzină Dinu Zaharia. Asta m-a afectat puternic! se atinge Simona cu degetul la tîmplă. De la anticoncepționalele pe care mi le adusese profesorul din străinătate cît am fost favorita lui, mă credeam incapabilă să mai am copii, dar... după întîlnirea noastră la mare... cînd am aflat că-s gravidă, primul gînd a fost să fug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
meu stă cauza unei vieți trăită senin și frumos, atît cît depinde de noi! Altfel, frumoasă cum ești, te invitam la crîșmă... Tace un timp, alintînd cu vîrful unui singur deget zulufii blonzi. Apoi, toată palma lui se lipește de tîmplă și coboară încet pe obrazul umed și rece, din cauza fulgilor loviți de el. Mă interesează ce-a fost în sufletul tău cînd ai văzut-o pe Doris... Te rog!... Am și eu o fetiță... ba două!... tot blonde, tot cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
chemare în adîncuri. Și numai din cînd în cînd, vreunul mai mic, spart aiurea, înainte de vreme, îngînă celelalte nume, creează freamătul continuu, peste care tronează același suveran Teona! Urechile lui sînt tot mai îndurerate iar un clește nevăzut îi strînge tîmplele, sub care inima lovește apăsat. Ar mai fi, desigur, și Doris, dar ea e exterioară sistemului... Sau așa crede! Cît despre Ana... ea e soția! "Te știam de mult, i-a spus o dată. Mă plimbam cu o colegă prin centru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
lui la ceremonia de inaugurare a unei autostrăzi și Își Înfipse țeava pistolului În gură În timp ce bătrînul debita platitudini. Trăgaciul pe jumătate apăsat - trecere la un moment publicitar. Scoase patru cartușe și roti butoiașul revolverului, apoi Își duse țeava la tîmplă. Apăsă trăgaciul de două ori - În gol. Nu-i venea să creadă ce face. Aruncă pistolul pe fereastră. Un bețiv Îl Înhăță iute de pe trotuar și Îl descărcă În aer. Ed rîse, suspină și dădu cu pumnul În mobile. Alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
brîul lui White. Ed se ridică și Îl Înhăță. Două pistoale Îndreptate spre Vachss. Ed trase - punct lovit. Vachss se Învîrti pe călcîie, ținîndu-se de umăr. White trase pe alături. Vachss căzu, se tîrÎ și se ridică - cu pistolul la tîmpla unei chelnerițe. White se apropie de el. Vincennes venea ocol pe la stînga, Ed pe la dreapta. Vachss trase și Îi zbură creierii femeii. White trase. Vincennes trase. Ed trase. Toate focurile - rateuri. Trupul femeii Încasă toate gloanțele. Vachss se retrăgea pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pare că a împrumutat ceva din vigoarea zeului la piciorul căruia se află? Ascuns pe jumătate de glezna acestuia, se desprinde, abia sugerat, chipul unei fete brunete. Profilul este luat în racursi, părul coboară pe frunte și se prelinge peste tâmple, acoperind o parte a obrazului. O simplă sugestie, spuneam, mai degrabă semnalarea unei prezențe. Linia vagă, și ea estompată, este a unui profil surprins din ultimul său unghi posibil. Ochii, evident, nu i se văd, doar în prelungirea liniei nasului
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
un teren de golf, acolo a văzut-o probabil pentru prima dată În timp ce lovea cu crosa În mica minge albă care dispărea În perfecțiunea aceea verde și el Înainta și vîntul Îi răvășea părul dîndu-i un aer elegant, ondulîndu-i ușor tîmplele argintii și Înviorîndu-i pielea Întotdeauna bronzată; și pe urmă, de ce nu?, au băut Împreună gin and tonics, aduse pînă la piscina clubului pe tăvi de argint de mîini invizibile și ascultătoare care se retrăgeau În tăcere pentru ca ei să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
vechi, dar Gumersindo ajungea ușor la ușă fără să se ridice de pe scaun. Și Julius putea să observe mîna neagră, enormă și palma aceea de culoarea fildeșului, ce ciudat! Și apoi firele de păr alb. Părul atît de alb la tîmple făcea ca negrul să pară un bărbat foarte distins și el povesti acasă toate astea și Susan Îi spuse că Într-adevăr șoferul era un om foarte amabil, Îl văzuse și ea o dată, așa sînt negrii descendenți ai sclavilor, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și el se Îmbracă spunîndu-le să nu-și ia cărțile de rugăciuni, fiindcă ar distona cu Întreaga ambianță a petrecerii. Susan Îi potrivește fularul de mătase, dar nu se atinge de părul lui pieptănat cu grijă, cu firele argintii de la tîmple care-i dau un aer interesant și conferă eleganță profilului său pe care cineva Îl va fotografia, desigur, În timp ce Țiganul Își arată Întreaga măiestrie de toreador, va prinde pe peliculă acest profil de pasionat al corridelor, de spectator competent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
chiar În clipa aceea Arminda se ridică În picioare: „Santiaguito o să vrea s-o siluiască pe Vilma“, zise, Îndreptîndu-se agale spre maldărul de cămăși pe care le mai avea de călcat În seara aceea. „Coana-mare“, comentă Carlos, ducîndu-și mîna la tîmplă și făcînd semn că nu e În toate mințile cînd văzu că se Îndepărtează. Nu mai era nimic de făcut cu biata Coană mare, pierduse simțul timpului, Îi lăsa pe toți cu gura căscată cu trăsnăile ei. Abraham stinse țigara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
unde sentimentele se diluau, o zonă cufundată În beznă. — A șters-o Vlăjganul, nu-i așa? Întrebă Viceregele. Cred că da, spuse Santiago. — Hai, Șobolane, povestește-mi ceva. Siles, zis Șobolanul, puțin chel și cu fire de păr alb la tîmple, Îi Întoarse spatele lui Bobby și se apropie fericit. Imediat Începu să laude capacitatea de băutor a Viceregelui, dar glasul Puicuței, care le povestea lui Lester și lui Santiago ultimele isprăvi ale prietenului lor, numele Vlăjganului pronunțat permanent, auzit fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine stăm acasă, spuse el cu ochii în lacrimi. Voi fi îngrozitor. Oamenii au așteptări mari de la mine acum. Era diferit când nu aveam antecedente. Bufnița mea nu are nas... Ashling deja îi picura leacul salvator pe limbă, îi masa tâmplele cu ulei de lavandă și îi împingea o rugăciune sub nas. Citește asta și, dacă nu își face efectul, trecem la Desiderata. —Aduceți-mi-l pe Buddha cel norocos, se hiperventila Ted pe canapea. Ce face Jumătate-om-jumătate-bursuc? o întrebă Ashling
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
să o rog pe duduie să mă sune ea pe mine. Așa că am scris numele și numărul pe o bucată de hârtie și m-am întrebat ce ar spune Austin Powers. A închis ochii și și-a dus mâinile la tâmple, pentru a sugera publicului că ar comunica cu Austin Powers. —Și dintr-odată, mi-a venit. Bellez-moi! declară Marcus. Suav, șmecher, sofisticat. Ce femeie ar putea să reziste? Bellez-moi! Sunt faimoasă. Ashling avea o pornire isterică de a se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Banat; Dicționarul biographic al literaturii române; Lecturi simpatetice, etc. Ion Rășinaru, născut pe 2 ianuarie 1945 în orașul Moldova Nouă, cu domiciliul în Anina are diverse publicații, cum ar fi: Cioburile de silabe[versuri], Suntem[ versuri]; Mugur de veghe; Lânga tâmpla râului. A participat în anul 2011 la Festivalul Internațional din Mizil cu epigramele:Premoniție și Tocilarul din Mizil și a obținut mențiune. Benea Doina- profesor Universitar s-a născut în anul 1944, 18 iunie în orașul Moldova Nouă. Studiază la
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
poză În care nu par să am mai mult de trei săptămîni, Îmi face ochi dulci. Dar știu că am auzit destule despre forcepsul ăsta! Părul nu mi-a crescut niciodată pe cicatricea pe care mi-a lăsat-o pe tîmpla dreaptă, de aceeași parte cu un ochi atît de miop că face din mine aproape un chior și mă va Împiedica pe veci să apreciez cinematograful În relief - o invenție fără viitor -, dar și să conduc mașina cu succesul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să lovesc ușor marginea paharului cu extremitatea sticlei ca să-mi fixez un reper și să nu torn alături. E un mic truc folositor. Din cauza cicatricii mele, nu i-am agreat niciodată pe frizeri. Mă umileam singur spunîndu-le: „Atenție, nu dezgoliți tîmplele!“, dar, cînd Îmi Înapoiau ochelarii, Îmi descopeream cicatricea artistic dezgolită. Asta e una din problemele pe care le pune miopia: nu poți supraveghea ce fac frizerii cînd te tund. Moda părului lung a sosit prea tîrziu. Avusesem deja timp să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
frumoasă - II 3), iar aceasta observă că a încărunțit (cele dintâi zori cenușii care mi-au răsărit în păr - II 3). Agamemnon care era foarte frumos și foarte tânăr când a plecat (I 6) este și el acum cărunt (Pe tâmple ai spumă uscată ? Spuma uscată a anilor - II 12). Clitemnestra simte că e îmbătrânită (II 10, II 12), iar Casandra o acuză că și-a îndepărtat copiii pentru a nu mai avea sub ochi dovada vie a scurgerii timpului (mama
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
sală În formă de semicerc, unde se Înălța o siluetă cu chipul brăzdat de lacrimi de sînge și cu doi ochi negri fără fund, cu brațele deschise ca niște aripi și cu un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
avea o ieșitură; se așeza în colțul cel mai ascuns, pe o piatră, și stătea nemișcată aproape toată ziua, de dimineața până la ceasul când pleca cireada. Era atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
atât de slăbită din pricina tuberculozei, încât ședea din ce în ce mai mult cu ochii închiși, cu tâmpla lipită de stâncă și ațipea, respirând greu; fața îi slăbise, parcă ar fi fost a unui schelet, broboane de sudoare îi apăreau pe frunte și pe tâmple. Așa o găseam întotdeauna. Veneam pentru câteva clipe și nici eu nu voiam să fim văzuți. De îndată ce apăream, Marie tresărea, deschidea ochii și se repezea să-mi sărute mâinile. Nu mi le mai retrăgeam, pentru că asta pentru ea era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
În asemenea cazuri, se opreau de regulă în apropiere și se apucau să ne păzească de ceva sau de cineva, ceea ce era pentru ei o bucurie aparte. După ce plecam, Marie rămânea iarăși singură, tot nemișcată, cu ochii închiși și cu tâmpla sprijinită de stâncă; poate că visa ceva. Într-o dimineață n-a mai putut nici să iasă odată cu cireada și a rămas în casa ei pustie. Copiii au aflat de îndată și în ziua aceea aproape toți au trecut s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
cartea și să plec și mi-a alocat o gratificație de Paști, iar în Duminica Tomei și-a dat duhul. — Ce spui, Lebedev? — Chiar așa-i. A căzut din cărucior după ce-a mâncat de prânz... s-a lovit cu tâmpla de-o noptieră și, ca un prunc, ca un prunc, s-a dus pe loc. Șaptezeci și trei de ani avea după statul de serviciu; era roșu, cărunt, parfumat totdeauna și surâdea, surâdea mereu, ca un prunc. Și-a adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de pușcă pentru vreo trei încărcături. Pistolul e o rablă, trage într-o parte și n-are bătaia decât de vreo cincisprezece pași; însă, desigur, e în stare să-ți strâmbe țeasta într-o parte dacă ți-l lipești de tâmplă. Mi-am făcut planul să mor la Pavlovsk, la răsăritul soarelui, ducându-mă în parc, ca să nu deranjez pe nimeni dintre cei aflați la vilă. Explicația mea va lămuri suficient de bine poliția despre ce-i vorba. Amatorii de psihologie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Imediat, imediat, tăceți, să nu spuneți nimic; stați... vreau să mă uit în ochii dumneavoastră. Stați așa, ca să mă uit. Îmi iau adio de la un Om. Stătu și îl privi pe prinț, nemișcat și tăcut, câteva clipe, foarte palid, cu tâmplele umezite de transpirație și ținându-l cumva ciudat pe prinț, ca și cum s-ar fi temut să nu-l scape. — Ippolit, Ippolit, ce-i asta? strigă prințul. — Imediat... ajunge... mă culc. În sănătatea soarelui o să beau o înghițitură... Vreau, vreau, lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dăduse ghes să fugă după Ippolit. Dar nici el nu ajunsese la timp. A văzut doar cum în mâna dreaptă a lui Ippolit a strălucit ceva și cum în aceeași secundă micul pistol de buzunar i-a ajuns lipit de tâmplă. Keller se repezi să-l apuce de mână, dar în aceeași clipă Ippolit trase. Se auzi țăcănitul tăios, uscat al cocoșului, dar acesta nu fu urmat de împușcătură. Când Keller îl înșfăcă pe Ippolit, acesta îi căzu în brațe, parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]