30,883 matches
-
Senat și țin cuvîntări, iar seara pun la cale demonstrații și tipăresc în ascuns gazete și manifeste îndemnînd la revoluție, scot oamenii în stradă, fac gazete. El, cu mintea lui de adjutant, nu i-ar interzice, nu poți să-ți tai singur craca de sub picioare, să zic interzis, deci nu mai există, asta înseamnă să te obligi singur să nu iei în seamă o parte din realitate. Iar realitatea pe care n-o iei în seamă nu te iartă, ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mintea și toate astea pentru că vor să întoarcă țara pe dos; au ieșit din cazarmă și au dat de lume și lumea li se pare mai rea decît stabilimentele de la Crucea de Piatră. Vor să facă ordine, să curețe, să taie în carne vie, să numere și să împartă lumea pe căprării. Că nu era gluma i-o arăta punctul 13, lucrul dracului "Ne obligăm solemn în fața lui Dumnezeu și Țării că vom face repede din România noastră sărăcită și demoralizată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la Prefectură prin Iacobovici. A zîmbit în silă, a dat din mînă ca pentru a alunga o gîză insistentă, "sigur, energie este destulă, domnule maior, chiar și ordinea este mulțumitoare. Drept să spun nu mai am ce face pe aici, tai frunza la cîini, cum s-ar zice". Stavri clipi ștrengărește, totuși nu putea fi un om rău, viclean da, însă rău nu era, "adevărata ordine este aceea în care toată lumea este implicată, în care toți sînt băgați pînă în gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și mai și furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră! Uitîndu-se încă o dată înspre geamul luminat, i s-a părut că domnișoara K. F. a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
unui cîine, poate vreunul din copoii cu care Basarab Cantacuzino străbătea Calea Victoriei, ținîndu-l aproape numai cu un cuvînt, o șoaptă anume, atunci cînd se ducea pe jos la vînătoâre în pădurea dinspre Tîncăbești. Nu lua în seamă trăsurile, mașinile, trecătorii, tăia în lung strada, îndeajuns de mare, încît să fie recunoscut și ferit de la distanță, cu pas larg, încît cîinele abia se putea ține după el. Purta pușca pe umărul sting, cu țeava în jos, pălăria țuguiată, caraghioasă pe creștetul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ochii mari "Credeți... Mă rog, orice e posibil. Cum am apărut am fost îndreptat mai mult prin semne către magazie. Am intrat încetișor, fără să trîntesc ușa, auzind voci. Erau înăuntru Stoicescu, Corvino și locotenentul Georgescu. Pe o capră de tăiat lemne aveau un felinar de vînt cu o lumină galben-roșiatecă. Bîlbîie, palid, așezat pe o ladă, se străduia să pară nepăsător. Ceilalți nici nu s-au uitat la mine, ci îl cercetau cu privirea pe adjutantul Popianu, care arăta ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la casetofon acordeonul. Danilo Kiš, 1983 ENCICLOPEDIA MORȚILOR Ma rage d’aimer sur la mort comme une fenêtre sur la cour. Georges Bataille SIMON MAGUL După șaptesprezece ani de la moartea și minunea Învierii lui IIisus Nazarineanul, pe drumurile prăfoase care taie Samaria și se pierd În colbul deșertului, iată că Își face apariția cel numit de ucenicii săi Făcătorul de Minuni, Simon Magul, iar de potrivnici - cu numele de ocară Borboritul. Unii susțineau că venea dintr‑un cătun, Gita, din Samaria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
servea și ca recuzită de saltimbanc; Într‑o clipită, Împletitura se bățoșa brusc și, sub privirile uluite ale spectatorilor, el se cocoța pe ea ca pe‑un par. Alteori și‑o anina de gât, părând o vită căreia i se tăiase căpățâna dintr‑o singură lovitură de bardă, la formula lui magică. Într‑o clipită, capul și trupul zăceau despicate În colbul deșertului; Făcătorul de Minuni pronunța aceeași formulă magică, dar În sens invers și atunci capul se Împreuna cu trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
că e tâmplăria“, zise Simon. „Și milostenia“, adăugă Petru. Până la urmă, zădărât de căpoșenia lui Petru, care‑i tot pomenea de minunile Lui, Simon zise: „Și eu pot să fac o minune ca Nazarineanul vostru!“ „Ușor de zis“, i‑o tăie Petru, cu glas tremurând. „O fi deprins niscaiva șiretlicuri de prin bazarurile egiptene“, zise un ucenic din suita lui Petru. „Să fim cu luare‑aminte la solomoniile lui.“ „Și Nazarineanul vostru - cum Îl cheamă? - S‑o fi inițiat În magia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Și despre ea erau trecute toate cele, cauza bolii și a morții, anul nașterii, evoluția bolii. Mai scria cum fusese Îmbrăcată, cine o Îmbăiase, cine‑i pusese bănuții pe ochi, cine‑i legase bărbia, cine‑i rindeluise coșciugul, de unde fusese tăiat copacul. Acum cred că vă puteți face o impresie, măcar relativă, despre cantitatea de informație pe care o Înglobau În Enciclopedia morților toți acei care se Înhămaseră la misiunea atât de dificilă și demnă de tot respectul de a Înregistra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
citea - toată perioada tinereții lui timpurii condensată Într‑un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cât de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică a orașului, descrierea nodului de cale ferată, numele tipografiei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sprijinea făptura‑i șubredă; va elibera, așadar, manuscrisul de acele micimi În care s‑ar fi reflectat ca pe luciul unei bălți, chipul cu obrazul ciupit al lui Jeshua Krohal, cearcănele sale vineții ca și trupu‑i trândav; apoi va tăia dintr‑un condei orice aluzie răutăcioasă la adresa unor stări de lucruri ca și unele degresiuni biblice ca aceea despre femeia lui Lot, În care se recunoștea nemțoaica roșcovană din crâșma „Corona“ (care nemțoaică roșcovană avea o tainică legătură cu Lot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
aveam de la el Încă de la Începutul relației noastre; panglica neagră de catifea apăruse Într‑o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care‑mi trecea de la o tâmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mâinile mele, poate voisem să‑mi tai părul - și căderea s‑a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o poezie precum o enjambemenet ce trecea de la un vers la altul, precum cordeluța care‑mi trecea de la o tâmpă la alta peste pletele aurii. Am tăiat panglica cu foarfecele, care nu știu ce căutau În mâinile mele, poate voisem să‑mi tai părul - și căderea s‑a Încetinit. În clipa În care am rupt prima scrisoare am știut că nu mai exista cale de Întoarcere, În ciuda evidenței care mă Înjunghia, că mă voi căi, că deja mă căiam. Acum romanul nostru arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
marea îl ajută să vorbească. Puțin după aceea privi cerul, calcula poziția soarelui, se ridică cu greu și adaugă: Ar fi mai bine să plecăm, dacă vrem s-ajungem pe lumină. Și cu el ce facem? Îl luăm cu noi. Tăiară o ramură groasă, o curățară de frunze și, legându-și victima de mâini și de picioare că pe un porc sălbatic, porniră spre sat purtându-și povară pe umeri, asudând și înjurând. Era un efort deosebit, insă merită, căci pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
-i făcea pe bărbați, numai văzând-o, să simtă o căldură insuportabila între picioare. —Uită-te la ea! șopti. Îți vine s-o mănânci, iar mie îmi place la nebunie s-o mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila ființă se trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
centimetri. După ce terminau, măi coborau cam un metru și lăsau că apa mării să-i spele. Dacă era foarte cald, puteau chiar să facă o mică baie, fără să trebuiască să oprească vasul pentru asta. De asemenea, pe plasa erau tăiați peștii mai mari, înainte de a fi aruncați pe punte, ca să nu o murdărească de sânge, iar alteori era folosită pentru a purta discuții mai lungi, fără să-i deranjeze pe cei care dormeau. Se pare că asta dorea acuma și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pește fript în cenușă și însoțit de fructe proaspete, căci Miti Matái ordonase să se consume cât mai multe fructe și legume, acesta fiind cel mai bun mijloc de a-și păstra echipajul sănătos. În timp ce băiatul mânca, Vahíne Tiaré îi taie o nucă de cocos, iar apoi se așeza pe vine în fața lui, zâmbindu-i, si zise: —Maiana mi-a cerut să am grijă în mod special de voi. De toți trei. —De toți trei? —De toți trei, sublinie ea, si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
si, după ce îngenunche în fața ei și mormăi niște cântece mai bine de o oră, trecu la sacrificarea a tot felul de animale domestice, mânjindu-se atât de tare de sânge, încât atunci când termină s-ar fi putut crede că-și tăiase propriul gât. Apoi intra în apă, se spală bine și de acolo strigă încă o oră, chemându-l pe Teatea Maó, cu toate că știa foarte bine - sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
trebui să corecteze derivă, nelăsând fragilă ambarcațiune să se depărteze nici măcar cu un metru de cursul pe care și-l propusese. Zi și noapte, bărbații se înlocuiau la vâsle, iar femeile la aruncat apă, astfel că timp de cinci săptămâni tăiară oceanul că o săgeată uriașă pornită din arcul puternic al zeului Oró, iar Tapú Tetuanúi și prietenii lui trăiră că într-un vis, prinși de amețeala acestui vârtej nebunesc, care părea să-i conducă de-a dreptul spre hotarele universului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Și toți Oamenii-Memorie o să și-l amintească Miti Matái! Miti Matái! Viteazul care fără nici un ajutor a-ngenuncheat vântul și a supus marea. — Mi se pare în continuare o prostie. În ziua când l-ai compus ar fi trebuit să-ți taie limba, concluziona, convins, căpitanul Mararei, în timp ce se ridică în picioare, bătând de două ori din palme și ordonând: Iar acum, la vâsle! Vâsliră toată noaptea. Și următoarea. Și cea de a treia. Și cea de a noua. Vâsliră până pierdură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
punct. Când unul dintre copii apăru cu un ciocan și cu un mic fierăstrău în mână, arătându-i apoi și bietului dulgher cum se folosesc, acesta rămase atât de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape fără să apese, a unor oale care pot fi puse direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de uimit, încât în următoarele trei ore nu făcu altceva decât să taie scânduri și să bată cuie. Totuși, impactul obiectelor din metal sau din cristal asupra femeilor din Bora Bora fu încă și mai puternic. Descoperirea unor cuțite care taie aproape fără să apese, a unor oale care pot fi puse direct deasupra focului și a unor oglinzi în care își pot vedea propriul chip le fascina atât de mult, încât s-ar fi putut crede că, din acel moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ridicară decât cu două ore înainte de răsărit, astfel că zorii îi găsiră la mai puțin de o jumătate de milă de ceea ce era, într-adevăr, un con vulcanic, care părea să se ivească abrupt din valurile oceanului, cu povârnișuri parcă tăiate cu toporul, cu excepția coastei nordice, unde se află o plajă adăpostita, de nisip negru, protejată de un mic promontoriu care pătrundea că un deget murdar de stâncă în albastrul oceanului. Soarele încă nu se dezlipise de linia orizontului, când deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
primiseră de la spanioli nu erau fabricate din niște materiale căzute din cer. Tocmai de aceea majoritatea ramaseră stupefiați într-o dimineață calmă, torida și sufocanta, văzându-l pe Vetéa Pitó cum iese pe punte cu o sabie în mână și taie, dintr-o singură lovitură, sfoară cu care era legat clopotul pentru a-l aruncă, apoi, în mare, unde clopotul dispăru imediat. De ce-ai făcut asta? întreba Miti Matái, în vocea căruia nu se simțea mustrare, ci doar o simplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]