2,970 matches
-
În pielea goală - Își Îndemna spre râu catârii Înhă mați la carul cu rufe rămase nespălate, leneșa de ea, până În ajunul nunții sale; apoi, pungulițele mele Întocmite dibaci din peticele de oaie vopsite În cafeniu, În galben și În roz tandru, cu zeamă de coji de nucă, de scumpie, de ceapă și alte buru ieni, și [cu] lem nișoare de băcan, strânse la gură, ca o babă fără dinți, cu baiere Înflorate și petrecute apoi, cu cor delele lor lungi și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
îi spune la ureche c-aș fi zis nu știu ce... Și până să-l conving pe șef că n-am zis ce a zis ăla c-am zis, gata, nu mă mai ia în seamă...“ Totuși, în noaptea următoare, deputatul e tandru, în ciuda celor o sută douăzeci de kile la care a ajuns în numai patru luni de la alegeri, și o caută prin pat pe femeie, până ce se trezesc amândoi jos. „E de bine, mămico, șeful a fost drăguț cu mine, mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
spovedire decât o conversație sau o dezbatere de idei. Ce ne aseamănă pe noi, cei care discutăm despre iubire cu străinii, e nevoia de a ne lămuri asupra sentimentului, dar nu pentru câini, ci pentru oameni. Datorită cățeilor, datorită relațiilor tandre pe care le stabilim cu un animal, căpătăm curaj și ne întrebăm ce e adevărat și ce nu în toată vorbăria oamenilor despre iubire. S-ar zice că unii dintre noi suntem îndelung nevorbiți despre iubire. Și nu fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
Petru Mârț, dându-și sufletul în confesional; lacrimile de îndrăgostit față de Maica Domnului ale părintelui Gheorghe Patrașcu atunci când vorbea la predică despre frumusețea și iubirea ei; nelipsitul rozariu, părul ca neaua și vorba apăsată ca a unui tată respectat și tandru ale părintelui Alois Donea, ce a murit în tren călătorind demult spre rai; vorba gravă și caracterul ferm al părintelui Iosif Sabău; atitudinea de patriarh smerit a părintelui Anton Dămoc, mai mult privind înspre lumea cealaltă decât înspre aici; sfințenia
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
la „cercetarea condițiilor cosmice, solare și terestre care favorizează aceste accidente”. Când inima ar începe să tacă, să întrebăm de soare, de lună, de meteoriți, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
ori în viața femeilor și bărbaților cel mai categoric „da”, în această epocă minunată în care mașinile zburătoare sunt mai minunate decât epoca - în această zi încântătoare a unei epoci încântătoare peste poate trebuie să aducem un elogiu concis și tandru, cu toată melancolia cuvenită, domnișoarei Diana din Leicester care și-a amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în fața pastorului care oficia unirea lor pe viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amânat căsătoria cu domnul Tony Weston fiindcă, în fața pastorului care oficia unirea lor pe viață, logodnicul n-a rostit un „da” limpede și răspicat, ci a mormăit ceva ininteligibil la întrebarea fundamentală. Și un elogiu și mai concis, și mai tandru, și mai sincer dlui Tony Weston; în această comedie a silabelor, dânsul e singurul care se ridică la drama minunată a epocii noastre zburătoare. La două săptămâni după atacul (în plină Londră) a unor bandiți admirabil înarmați asupra unui camion
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
al lumii. Eram departe, în altă țară, la mare, și încercam o nebunie de dor ininteligibilă. Scriam toată ziua ilustrate - eu, care detest genul! -, descopeream cantități importante de nostalgie, de melancolie, urlam mai prelung decât ecoul în munți; găseam expresii tandre și inoxidabile, scriam tuturor fără rușine și fără dezinvoltură: mi-e dor de voi, vreau acasă, nu mă interesează nimic. Dezvoltam o căldură sentimentală care dilata vorbe neînsemnate, amintiri de o secundă; nimicuri căpătau proporțiile unor epistole dramatice; eram ridicol
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
curate, deloc populate și în pragul policlinicii mă întrebă, cu o grijă care mă intimidă, dacă poate fi adevărat ce a zis doctorița: cum se poate ca unui om sănătos să-i fie rău fiindcă e sănătos? Am mângâiat-o tandru cu EKG-ul pe obraz și după aceea mi l-am pus, ostentativ, la reverul pardesiului, în amintirea Obs-ului pierdut. Anunțându-l pe șofer că sunt bine sănătos și acesta felicitându-mă cu un „bogdaproste”, stabiliră să mă ducă mai
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
emiterea în România a decretului de interzicere a întreruperii de sarcină cu doi ani înainte de istoricul 1968, când în Apus tinerii se lăsau amețiți de sloganul „Totul este posibil, totul este permis“, înscris pe ziduri și intonat când revoluționar, când tandru de barzi pletoși și bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
diuretic și Rebus, un joc de table, fise de telefon. Când intru pe ușa salonului, toți se bucură - m-au așteptat -, iar eu trec de la pat la pat, împărțind ca Moș Crăciun ceea ce și-au dorit, dar și puțină atenție tandră. Tata e mândru de mine și cam gelos că risipesc pe străini din timpul ce i se cuvine exclusiv. S-a înviorat, îl interesează iar rezultatele la fotbal, dacă lui Tomi i-a trecut amigdalita și dacă poștașul a vrut
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
regretat din tot sufletul: era mai degrabă o caricatură, nimic nu mai amintea de talentul și de inteligența scenică pe care le avea altădată. Acum, Bleonț a ajuns să interpreteze excesiv orice rol: indiferent dacă trebuie să joace o scenă tandră sau să vorbească în șoaptă, el răcnește ca un apucat și se tăvălește pe jos, ca în chinurile facerii. Probabil că Bleonț consideră că prin asta arată că trăiește rolul la cea mai mare intensitate. Rezultatul este, în schimb, ridicol
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
aceasta l-au condamnat poeții. Pleacă fără să sufere, iată izbînda și crima lui. Între el și ceilalți se interpune setea sa de noutate, care Îl biciuie și-l cîrmuiește. N-are nici timp, nici chef să fie sentimental și tandru. Nu simte plăcere decît În miezul fierbinte al Întîmplărilor. Îndată ce se relaxează, freamătă În el un nou neastîmpăr, făcîndu-l să uite și să fie ingrat. Sfîrșitul fiecărei aventuri Îl lasă singur. Ce mai rămîne de invidiat aici? Acest apologet al
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
perfid; astfel, cu ajutorul acestei experiențe cunoscute și înțelese, să se păzească de acum înainte de înșelăciunile sale obișnuite. 335. A șaptea. Acelora care înaintează din bine în mai bine, îngerul cel bun le atinge sufletele într-un mod blând, delicat și tandru, ca un strop de apă care intră într-un burete; iar cel rău atinge înțepând, cu tumult și neliniște, ca atunci când picătura de apă se izbește de piatră; în schimb, pe cei care înaintează din rău în mai rău spiritele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
bun și apoi vrem să mergem la cinema. Printr-o înțelegere tacită, Alin se apropia de unul dintre rafturile din cofetărie umplându-și buzunarele cu tot ce îi plăcea. Carlina stătea nemișcată în momentul acela, privindu-i chipul și expresia tandră, atât de vizibilă. Avea un sentiment de putere și dominare. Acest lucru o făcuse pe Carlina să își dezgroape unele amintiri din copilărie, pe care le strângea la piept și erau ca un felinar. Copilăria și adolescența ei fuseseră ca
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
locului și începe să lovească platforma de ciment cu vîrful pantofului. Brusc, întoarce capul, îl privește un timp pe Vlad, fața i se umple de zîmbet, iar mîna ei dreaptă se ridică încet, rămînînd cu palma întinsă, într-un gest tandru de chemare: Am ales... Vii? Vlad își saltă sacul, prinzîndu-l strîns sub braț și se apropie de Brîndușa, privind-o lung, întrebător: Ești hotărîtă? Altfel nu veneam aici. Știi ceva, Brîndușa: apropo, de ce i-ai spus lui Mihai, că tu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
speranța că va deschide ochii, dar pentru că ea continuă să stea în așteptare, cu ochii închiși, îmi plimb degetele peste tîmplele ei și-i cuprind buclele între palme. Bine-ai venit, Teona!... îi șoptesc. Ea deschide ochii încet, feminin și tandru, făcîndu-mă să mă regăsesc renăscut în seninul care mă învăluie, sorbindu-mă, împlinindu-mi rațiunea de a fi... implicîndu-mă în zbuciumul unei povești de dragoste și de ură, de dăruire și de renunțare, la finele căreia... ...Dar astea, de-acum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tine cu mândrie și tandrețe, cu un imens regret pentru zilele când noi două abia ne vorbeam, condamnate ale vieții, gâfâind și extenuate de oboseală, seara. Totuși, glasul îți răsuna prin casă, tu erai bună și dulce, eu - cârtitoare și tandră. Doi ani, scumpa mea, fetița mea, și eu îmbătrânesc în fiecare zi, fiindcă vârstei i se adaugă acum imensa mea disperare de a te ști departe de mine, de a te simți în fiecare clipă, de dimineață până seara, chiar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
miting cu mamele elevelor din clasa mea, în Piața Universității. Ăsta mi-e programul, draga mea. În seara asta, după atâtea articole, condeiul meu nu mai vrea să scrie, dar o fac pentru tine, ca să știi că gândul meu foarte tandru este pentru tine, Mamy! Vineri 5 martie [1948], ora 3 după-masă Mă crezi, draga mea, că umblu pe străzi beată de somn și de odihnă, că nu mai am timp să stau de vorbă cu tine ca înainte, dar, scumpa
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
prada lor. Ne crezi îndoctrinați, dar nu suntem decât terorizați, batjocoriți, amenințați la tot pasul. Uite, muzica de afară îmi arată cât de mare este distanța, ruptura dintre noi. Și când te gândești că există oameni care-și spun vorbe tandre, care iubesc, care văd iubi rea ca pe lucrul esențial, care surâd... Monică, Monica mea, preaiubito, dulcea și minunata mea nebunie. Te voi mai vedea vreodată, micuța mea? Să ne ru găm lui Dumnezeu pentru asta. Eu mă rog din
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
am spus destul de clar și n-am să pot niciodată să-ți spun de-ajuns cât de mult te iubesc, cât ești de prezentă în inima mea, în gândul meu, în sufletul meu, cum te legăn și acum cu vorbe tandre, cum nu-mi vine să cred în fericirea de a te fi avut, a mea, numai a mea, fetița mea, care m-ar fi apărat de orice. Ți-aduci aminte de ultima noastră vacanță la mare, când mi-ai spus
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
imaginea ta cu nasul în vânt, alergând pe străzile Parisului. Ce păcat că-ți trimit în schimb această imagine de motan încălțat, șchiopătând, cu bastonul în mână, încruntat. Contrast total în privința asta! Dar suntem atât de aproape sufletește, atât de tandru legate, încât restul nu mai are nici o importanță. Nu-i așa, draga mea? M. 32/1950 I 10 martie [1950], vineri [...] La capătul puterilor, după prânz am plecat din nou la verificare. Nu-ți poți da seama ce cumplit e
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
într una din zilele astea am să mă mut; dar se pare că pot beneficia de legea nouă care îi ocrotește pe funcționari. Draga mea, ce înduioșătoare sunt cărțile tale poștale. Fata mea cuminte, așa de dragă, scumpă inimă vitează, tandră și plină de dragoste. Nimeni pe lume nu-i ca tine. Draga mea, sunt mândră de tine și am să încerc să fiu demnă de tine. Dragostea ta, duioșia ta, bunătatea ta față de mine nu au pereche pe lume. [...] Ver
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
același timp un sentiment de bucurie și unul de tristețe: aș vrea așa de mult să te văd! Ești oare aceeași? Îmi scrii numele unor prieteni. Pentru tine, ei sunt ființe vii - poate că îl iubești pe acel Nicolas -, chipuri tandre sau prietenești; pentru mine sunt doar nume. Trei ani! Trei ani și aproape două luni! Mouette, e oare posibil? Chiar dacă am făcut greșeli în viața mea, le-aș fi putut plăti altfel, nu pierzându-te pe Tine, care ești opera
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
montat în aur, cu niște dințișori fini curbați. N-am văzut niciodată așa ceva, în viața mea. E perfect. — Îmi dai voie? — Da, șoptesc și mă uit cum mi-l strecoară pe deget. El mă privește din nou, cu ochii mai tandri decât i-am văzut vreodată și mă sărută, moment în care încep ovațiile, din toate direcțiile. Nu-mi vine să cred. M-am logodit. Trei OK. Acuma, oi fi eu logodită, dar n-am deloc de gând să las chestia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]