5,159 matches
-
ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența ecoului la apelul solitarului. „Ca un tavan ne-apasă, prieteni, viața scundă” - putem citi, bunăoară, În Incantații, de unde e de reținut, Între altele, și acest vers rezumativ pentru o Întreagă dramă a noncomunicării: „În geamul viziunii, asculți, nu bate nimeni”, - vers amintind de un altul, din Zodiac
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
dețină prioritate fantezismul debordant care „acompaniază freneticul reportaj cotidian”, insolitul imaginativ, o anumită obstinație a poetului de în a-și conserva, nealterată, libertatea interioară. Așa s-ar explica uriașa apetență pentru umanizarea obiectelor umile: deschizi ușa și, drace, vezi că tavanul făcea pe șamanul o glajă purta mască de coajă mănușa era Purusha cearceaful de pat era Prajapat; pe covor pâlpâia scarabeul și Hor; pentru Tanit se prostitua un chibrit; mielul tuna: eu sunt Dumnezeul poporului Izrail întortocheat și viril; în
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
Este timpul! Dar încă nu se întămplă nimic. Liniște! Doar liniște! Sper că nu îți bați joc de mine, șarlatanule! îl amenință Ștefan bătănd nervos din picior și trecăndu-și măna prin părul arămiu. De prea mult timp... Dar muți , deoarece tavanul camerei începu să cadă cu bufnituri puternice. Începu să alerge speriat, căci nu putea să își piardă viața într-un mod așa de stupid. Era prea prețioasă în acest punct al existenței sale. Deși brațele sale pistruiate alcătuiau un x
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
îl întrebă pe Luca. Au sosit. Acum repede vino și așează-te în genunchi și pleacăți capul. Acum! Foarte bine acum închide ochii și taci. Vei deschide ochii doar atunci cănd ți se va permite. Trebuie să arătam respect. Cu toate că tavanul se prăbușise ceea ce se întămpla acum atingea culmile fantasticului. Din praf se ridicară trei contururi de persoane. Încet, începănd din vărful picioarelor aceste schițe se umplură cu materie. Erau niște manechine fără cusur a căror frumusețe ademică nu putu fi
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
și ocupație. O voce puternică comandă: Mantiile, te rog. Ștefan simți cum Luca se ridică de lăngă el dar rămase nemișcat cu toate că în graba sa de a se pune în genunchi nimerise pe niște bucăți ascuțite din care fusese confecționat tavanul. Beton poate, găndi el. Genunchii îi săngerau. După ce își îmbrăcară mantiile , aceeași voce vorbi din nou: Poți deschide ochii acum! Oh vai de mine dar căt dezastru... Luca dragul meu.. Maestre este în regulă. Îmi place dezastrul. Flatant, flatant asta
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
său se întoarse prin zgărieturi. Zgărieturile se cicatrizară. Cicatricele dispărură. Durerea dispăru. În timp ce Ștefan își contempla vindecarea, Roșul se găndi să repare cea ce stricase prin apariția sa așa că în același timp cu săngele, cărămizile și stălpi de rezistența ai tavanului reconstituiră cadrul inițial inclusiv zgărăiturile parchetului se topiră. Acum să trecem la ale noastre. Luca pregătește camera pentru schimbare.Restul sa mă asculte fară întreruperi. Înainte de asta , Gavriel pășește te rog în fața lui Ștefan. Așa. Acum te rog dă-ți
Lumi paralele. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Ionela-Roxana Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2296]
-
Dar cine îi dicta cu atâta claritate ceea ce ar fi urmat să se întâmple? Era cumva meritul acelui gigant, dintotdeauna cuibărit în sufletul său, sau al leșului de șopârlă păstrat într-un exemplar din Claudianus ? Stătea cu ochii țintă în tavan, cu mâinile convulsionate, cu glasul ce parcă nu era al lui, ca și cum ar fi citit într-o carte sfântă, soarta fiului Regelui. În timp ce Tommaso rostea frazele și proiecta evoluția unei ființe încă în pântecul matern, Ludovic XIII, convins că este
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
femei cu bucăți de câlți aprinși și cu mucuri de lumânare. În mijloc a fost aprins un foc. Tommaso s-a temut de ce e mai rău atunci când văzu ridicându-se un fum negru și dens care însă se îndreptă spre tavan unde era o fisură prin care putea să iasă. L-au adus pe regele din cârpe și, după o seamă de imprecații scurte, l-au aruncat în flăcări. Se auzi un strigăt barbar: "A murit regele. Regele a murit pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Tommaso lui Filip, sunt ținut într-un soi de ghețărie, bântuită de o necontenită duhoare și beznă, nu văd niciodată soarele și nu sunt scos la aer, nici la slujbă sau să mă spovedesc, iar când plouă, curge apă prin tavan". "Plângeri asemănătoare ce corespund adevărului, comentase Regele, trimițând o mustrare reprezentantului său de la Napoli, ruinează imaginea unei națiuni și a unei dinastii, să fii de aceea mai atent la circulația epistolelor și mai ales să nu tratezi în halul ăla
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
acest hal, decât să mă omorâți, spre triumful flăcărilor. Directorul se strădui din răsputeri să-l alunge din temnița sa pe acel tip ce nu lăsa în pace pe nimeni și deranja zi și noapte deținuții și chiar păjanjenii de pe tavan și în fiecare noapte convoca duhurile rele dintr-un regat doar de el cunoscut și le vorbea cu glas tare și blestema și invoca legăminte ale iadului, înfiorând inimile tuturor și primejduind conducerea penitenciarului. Astfel, Tommaso fu transferat la Castel
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
mai bine. A trăit acea perioadă cu zbucium și entuziasm, cu neîncetate căderi în halucinații; născocea dialoguri imaginare cu stelele, cu luna, cu esența lucrurilor. Numea lucrurile: "tandră, floare, măduvă, pâine a ființelor neînsuflețite". Adesea se adresa pietrelor din bolta tavanului și, îngenunchind, se ruga: "Tu piatră deții taina vieții și a morții, de aceea deschide-ți brațele, ia-mă și du-mă departe, fă-mă să zbor". Atunci când paznicii îi aduceau mâncarea, surâdea și, cel mult, îi ruga să asculte
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
buldozerelor. Vara se scoteau câteva mese și scaune de nuiele, pe trotuar. În rest, bodega avea o cameră măricică, cu linoleum pe jos și o tejghea înaltă, proptită de peretele din spate. Singura lumină venea de la un bec agățat de tavan cu două fire împletite și atârnând atât de jos, încât cei mai înalți trebuiau să se aplece, să nu-l ia în frunte. Orice mișcare a celor de la mese se proiecta pe pereți, ca o perdea întunecată. — Credeam că nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ne torturau cu ajutorul unora dintr-ai noștri. Ne torturau chiar cu părți ale trupului nostru care chinuiau alte părți ale aceluiași trup.“ — Ceva nu e în regulă cu mine... cugetă Filip, rotind paharul în mână și privind prin el la tavanul luminat. Am devenit ordonat. Îmi găsesc cu ușurință hârtiile pe birou. Ba n-o să mă credeți, pe unele, mai nou, le așez chiar în teancuri, ceea ce pentru mine, altădată, era un chin mai mare decât să fiu răstignit de urechi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
clipe în tăcere. Papi se foi pe canapea, altădată s-ar fi cuibărit lângă umărul lui Efrem, acum ezită, ghemuindu-se în colțul ei. Filip își muie buzele în pahar. Shiva își întindea aripile deasupra tejghelei, umbrele lor alcătuiau pe tavan un cerc rotitor, precum șarpele Kundalini mușcându-și coada. — Cine începe ? întrebă. — Începutul a fost deja făcut, spuse Cosmina, privind spre Efrem. — Suntem oameni în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit să venim aici, interveni Papi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Pantelimon. Se ridică. — Vine masa de seară, spuse, te las să mănânci în liniște. — Nu mai... desenezi ? — De unde știi că desenez ? — Văzând... — Nu aveai cum să vezi. Țineai ochii închiși. — De-acolo, spuse el și Cosmina își îndreptă ochii spre tavan. — Erai acolo... sus ? Și ce desenam ? — Gânduri... — Cum ai văzut toate astea ? — De sus... repetă. Peste umăr... Cosmina se apropie de pat și-l prinse de umăr. Înseamnă că începi să-ți amintești ? — Eu nu... El. Ar fi prea ușor
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Dacă i-ai dat prilejul să ți-o spună înseamnă că ceva n-a fost în regulă, ți-ai făcut treaba doar pe jumătate. Iacob al lui Zevedei își ridică privirea. Vocea îl privea agățată, ca un liliac, de grinzile tavanului. — Dă-mi hârtia, ceru Iacob. Să vedem ce-i de făcut mai departe. — Astăzi nu mai am niciun petic de hârtie să-ți dau. — Socotim așadar problema încheiată ! — Nu, răspunse Vocea, cu aceeași intonație seacă. Numai că de data asta
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fără să-și dea seama că plânsul ei îl întărâta și mai tare. Când simți că fata nu mai opune vreo rezistență, își luă mâna din ceafa ei, o apucă de șolduri și, cu venele umflate și ochii holbați spre tavan, icni iarăși, slobozindu-se. Răma seră o clipă așa, nemișcați, ea cu plânsul înțepenit în gât, el cu mâinile înfipte în coapsele ei. Femeia își reluă plânsul, ca pe un suspin întretăiat. El se desprinse și, ridicându-se, o împinse
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
fi fost un ceremonial care impunea o anumită ținută. Și, ca de fiecare dată când era pusă în situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau cele trei dimensiuni, praful se tot depusese pe o pânză părăsită de păianjen care fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
tine, liniile sunt piezișe. Și tu ai făcut la fel, fără să-ți dai seama. Copiilor o să le placă. — Oblicel... murmură Maestrul, punând păpușa deoparte. Ia să vedem acum ! Camera avea ferestre mari și geamuri strălucind de curățenie. La fel tavanul, cu un luminator, tot din sticlă transparentă. Tili făcea asta cam o oră pe zi, când soarele era la amiază. Atunci lumina, venind din toate părțile deodată, nu dădea obiectelor nicio posibilitate să lase umbră. Altminteri nu pot lucra, spusese
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cât să citești și data din calendar, ai fi putut vedea că nu doar lunile erau într-o stranie nepotriveală, ci și anul scris cu litere albastre pe moțurile înzăpezite venea din veacul ce se terminase de ceva vreme. Colțurile tavanului erau umbroase, dar, dacă observai statornicia petelor cenușii, indiferent de unghiul luminii, ți-ai fi putut da seama că nu era vorba de efectul luminii care nu ajungea prin unghere, ci de faptul că aici timpul, după cum arăta și calendarul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
el în umbra zidului, cred că, mai degrabă, avea trup de om și cap de câine. — De-atâta liniște, zise Jenică, dar cu oarece ușurare, au murit și câinii... Mașinăriile mor ultimele, spuse Maca, din pragul halei uriașe, privind spre tavan, acolo unde se întindeau șinele podului rulant. Lumina răzbătea cu dificultate până în mijlocul încăperii imense. Razele se strâmtau prin ochiurile de geam, apoi se răsfirau, difuze. Bancurile pe care se aflau strungurile arătau ca încrețiturile de pe fundul unei ape adânci
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la spate. Apoi, cu un al doilea, își făcu și din barbă codiță. Deja începe să semene, ce zici ? zâmbi. Se prinse de scara metalică lipită de perete și se cățără, la început cu agilitate, apoi, pe măsură ce se apropia de tavan, cu băgare de seamă. În timpul ăsta striga din răsputeri, pentru a se face auzit de cei doi care îl urmăreau, cu cefele înțepenite și mâna streașină la ochi : Pentru nebuni nu există linii drepte. Nici pentru bețivi. Metrul de croitorie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
athanorul cepei prăjite. Fata se propti în mâini și sări. Își desfăcu sandalele, ajutându-se de la un picior la altul. Apoi, cu o mișcare iute, își împinse tălpile, una câte una, în sus, sandalele săriră din picioare, lovindu-se de tavan și căzând aiurea. — Plouă cu sandale, râse ea. — Să nu-mi spargi becul, spuse Maca, fără să pară neliniștit. — Ți-l dau pe-al meu. N-am decât unul în cameră. La baie și la bucătărie, dacă țin ușile deschise
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Coprol ! strigă, înainte de a trânti ușa. Fata se oprise în pragul băii. Avea un prosop în jurul coapselor și cu altul, mai mic, își usca părul. — La cine strigai așa ? Nu strigam, spuse Maca, întinzându-se în pat și privind în tavan, cu mâinile sub ceafă. L-am prins pe unchiul că trăgea cu urechea. — Oricum nu prea aude... — Tocmai de-aia. Să tragi cu urechea când ești surd e și mai urât. Fata pe care n-o mai chema Beatrice și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nedumerită. Maca făcu semn spre ușă, desenând cu degetul un cerc în aer. Gargara cu mușețel se porni iar, semn că ceva se legase în mintea molohului. Ieși, mai degrabă îmbrâncit, dar fără să se supere. Maca ridică privirile în tavan și strigă după el : — Ne e și foame ! Numără cu degetele în aer, dar ajunse la zece și ușa nu se mai deschise. — Zicea bătrânul să nu faci glume cu omul ăsta, observă Jenică. — ăsta arată a om ? se miră
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]