14,658 matches
-
cu o uimire crescândă, Asya s-a chinuit să descifreze scrisul de pe autocolantele de pe bara de protecție. Acolo, printre multe altele, a zărit un autocolant fluorescent pe care scria: NU-MI SPUNE CĂ SUNT TICĂLOS. ȘI TICĂLOȘII AU INIMĂ. Șoferul taxiului era un bărbat oacheș, cu o figură colțuroasă și o mustață à la Zapata, care părea să aibă cel puțin șaizeci de ani, fiind prea bătrân ca să se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se implice Într-o astfel de manifestare fotbalistică. Între Înfățișarea cât se poate de tradițională a bărbatului și frenezia cu care conducea exista un contrast violent. Totuși, și mai interesanți decât el erau clienții - dacă nu cumva chiar prietenii - din taxiul lui. Bărbatul de lângă șofer avea fața pictată - jumătate În galben și cealaltă jumătate În roșu. Asya a putut vedea clar lucrul ăsta din dricul din spate fiindcă bărbatul scosese capul pe fereastra deschisă, fluturând cu o mână o eșarfă galbenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
lume să se cutremure sub pașii noștri. Astfel s-au perindat cu toții de-a lungul bulevardului Într-un potop de roșu și galben, În mijlocul haosului și larmei. Armaoush, Asya și șoferul priveau În tăcere din dric, cu ochii țintă la taxiul galben din față. Îl urmau la o distanță periculos de mică, astfel Încât Asya putea vedea cutiile gole de bere rostogolindu-se Încoace și-ncolo În fereastra din spate. — Uită-te la ei! Așa ar trebui să se comporte niște oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de steag de fotbal? A costruit Allah vreun stadion În ceruri? Sunt campionate În rai? Neștiind ce să răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă, huliganul solid a făcut o Încercare de a răspunde la telefon, uitând că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
răspundă la această ultimă Întrebare, Asya s-a foit stânjenită În scaun, Însă apoi atenția șoferului a fost din nou atrasă de taxiul galben. O melodie mecanică răsuna din mobilul suporterului aplecat pe fereastra din față. Ținându-se Încă de taxi cu o mână, dirijând Încă orașul cu cealaltă, huliganul solid a făcut o Încercare de a răspunde la telefon, uitând că nu mai avea Încă o mână pentru treaba asta. Și-a pierdut echilibrul și, odată cu el, a pierdut Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
că nu mai avea Încă o mână pentru treaba asta. Și-a pierdut echilibrul și, odată cu el, a pierdut Încă două lucruri: mai Întâi bățul cu care bătea În tobă, apoi mobilul. Ambele au căzut În stradă, chiar În fața dricului. Taxiul galben s-a oprit brusc, iar dricul a oprit și el tocmai când distanța dintre cele două mașini se micșorase până la un fir de păr. Asya și Armanoush s-au aplecat În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
două mașini se micșorase până la un fir de păr. Asya și Armanoush s-au aplecat În față din cauza opririi bruște și apoi au verificat amândouă deodată sicriul din spate. Era intact. Într-o clipă proprietarul obiectelor căzute a sărit din taxi, Încă zâmbind și cântând, cu fața pe jumătate galbenă, pe jumătate roșie strălucind de Înflăcărare. S-a uitat În urmă de parcă și-ar fi cerut scuze de la șoferii din spate pentru că-i făcuse să se oprească. Abia atunci a observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
amicul lui a bătut nerăbdător toba cu mâna, și-a amintit să-și ridice mobilul și bățul din mijlocul străzii. După ce a mai aruncat o ultimă privire sicriului din dric, s-a Întors și s-a suit din nou În taxi. De data asta nu s-a mai aplecat pe fereastră, ci a rămas Înăuntru, liniștit. Armanoush și Asya nu s-au putut abține să nu zâmbească. — Trebuie să aveți cea mai respectată profesie din orașul ăsta, i-a declarat Asya
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
scris mecanice, așa cum nu se mai folosesc decît În regiunile de pe glob unde tot n-a pătruns Încă electricitatea! El Însuși ajungea să-și pună pînă la urmă Întrebări. Nu mai ieșea din cartier. Ultima oară cînd traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Nu mai ieșea din cartier. Ultima oară cînd traversase Sena cu taxiul, Îi ceruse șoferului să oprească. Nu mai văzuse de luni de zile „malul Senei“ pe care un poet Îl făcuse cîndva să rimeze cu „viață fără necazuri“. Luase taxiul ca să se ducă În Cartierul Latin, unde nădăjduia să găsească o carte apărută cu optsprezece ani În urmă și de a cărei existență abia atunci aflase: biografia lui Karl Abraham scrisă de fiica sa Hilda. Titlul era Karl Abraham, biografie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Două femei În rochie de seară Îl țineau de braț. Exista oare o viață mai frumoasă decît aceea a lui Sabu? François Îi ceruse un autograf și rămăsese apoi cu privirea ațintită În urma trioului care se Îndepărta, urcîndu-se Într-un taxi. Fachirii nu erau deloc de compătimit. La douăzeci și patru de ani, se dusese să consulte un psihanalist, pe doctorița Jacqueline Marchal, căreia Îi povestise interminabila și casta lui logodnă, evocîndu-și totodată masturbările de adolescent: − CÎnd mă masturbam, de Îndată ce simțeam că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ca să nu Întîrzie a doua zi dimineața la aeroportul Mirabel, unde urma s-o aștepte pe Delphine. Venea să stea cu el cîteva zile. Angajase o limuzină. Nu voia să se ducă s-o aștepte cu autobuzul și nici cu taxiul. O chemase În ajutor. Se refugiase la Montréal cu speranța să-și termine acolo cartea, dar, În loc să lucreze, pierdea vremea pe afară mai toată ziua. Cumpăra discuri și stătea toată noaptea să le asculte. Timp de două luni Încheiate, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
editorul meu. Fii strălucit. Dacă ai să mă auzi că spun minciuni, nu mă dojeni și mai cu seamă nu face pe miratul. Arată-te convingător, așa cum te pricepi atît de bine s-o faci». Și ne urcăm Într-un taxi. Pe tot parcursul Întîlnirii, nu izbutesc să plasez măcar o silabă. Proiectul meu vorbește neîntrerupt, ca o mitralieră. Nu se Înțelege nimic, În afară de faptul că e proiectul unei cărți uimitoare. Editorul și cu mine sîntem Încremeniți. Mai tîrziu, Îmi conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru a mă duce eu Însumi la Vatican. Am avut norocul să ajung la Sfîntul Petru chiar În momentul În care suveranul pontif În persoană oficia liturghia sub baldachinul cu coloane răsucite al lui Bernini. Mă Însoțea Delphine. Sosiserăm cu taxiul, lucru cam frivol, poate, dacă ținem seama de generațiile de pelerini care suferiseră zdravăn Înainte de a intra În această sfîntă a sfintelor. Pentru Delphine, crescută de părinți comuniști, a veni cu mine la Roma nu se deosebea prea mult de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
unul din cele mai frumoase hoteluri din lume, ne găseam mai des În pat decît pe plajă și nu ne temeam de viitor. Sau plecam la NewYork cu cele două fete ale noastre, care nu voiau să circule decît cu taxiul, ca să vadă zgîrie-norii prin geamul din spate al mașinii, stînd cu căpșoarele răsturnate de parcă se dădeau În leagăn. Doar cu Delphine m-am culcat În iarbă. La Începutul legăturii noastre - În cazul meu, un adulter - am făcut o plimbare lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
forme de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc s-o pun la poștă. Am fost nevoit să mă plasez sub supravegherea șoferilor de taxi. Taxiurile erau „securizante“, ca să folosesc un cuvînt apărut În cîmpul psiho-social al acelei epoci. Nu mă simțeam prizonier Într-un taxi, deoarece Îi puteam cere oricînd șoferului să oprească. Puteam coborî geamul de Îndată ce mă cuprindea teama că mă sufoc, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de comportament profitabile. I-am trimis chiar și o scrisoare tatei pe tema: „catolicismul este o deprindere“, scrisoare pe care am rupt-o În loc s-o pun la poștă. Am fost nevoit să mă plasez sub supravegherea șoferilor de taxi. Taxiurile erau „securizante“, ca să folosesc un cuvînt apărut În cîmpul psiho-social al acelei epoci. Nu mă simțeam prizonier Într-un taxi, deoarece Îi puteam cere oricînd șoferului să oprească. Puteam coborî geamul de Îndată ce mă cuprindea teama că mă sufoc, chiar dacă iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
am rupt-o În loc s-o pun la poștă. Am fost nevoit să mă plasez sub supravegherea șoferilor de taxi. Taxiurile erau „securizante“, ca să folosesc un cuvînt apărut În cîmpul psiho-social al acelei epoci. Nu mă simțeam prizonier Într-un taxi, deoarece Îi puteam cere oricînd șoferului să oprească. Puteam coborî geamul de Îndată ce mă cuprindea teama că mă sufoc, chiar dacă iarna eram insultat de șoferii care Îmi permiteau astfel să regăsesc, pentru a le răspunde, tonul arțăgos și tăios care mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
de ani și la care renunțasem plătind scump, ca de fiecare dată cînd refulezi ceva din agresivitatea aceea atît de necesară, totuși, pentru a-i Împiedica pe ceilalți să te trateze drept o cîrpă de șters podeaua. CÎnd chemam un taxi ca să mă ducă din strada Odéon pînă la Trocadéro, nu era nici o problemă, dar șoferii refuzau să mă ia cînd le ceream să mă ducă pînă la capătul străzii. Fluturam o bancnotă pe sub nasul șoferului: „Du-mă doar două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ajung Încă de la bun Început. De cîte ori a fost obligată Tina să vină să ia din prin locuri pe unde izbutisem să ajung, dar de unde nu mai reușeam să plec, mai ales la ore de vîrf, cînd nu găseam taxiuri disponibile! Tina a fost de o amabilitate extremă cu mine, cel puțin pînă În ziua cînd mi-a declarat: „N-am fost niciodată fericită cu tine!“, dar suportam greu ca ea să fie martoră la ceea ce numeam rătăcirile mele agorafobice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
numeam rătăcirile mele agorafobice și, uneori, doar fobice. Într-un fel aproape inevitabil, m-am Întors spre alte femei. Reușeam fără prea mare trudă să le ascund faptul că sufăr de agorafobie: Îmi făcusem ucenicia cu minciunile destinate șoferilor de taxi. Nu mai eram În stare să mă duc singur În locuri publice, galerii sau săli de spectacole. CÎnd Tina prefera să nu iasă, iar eu aveam chef să văd un film - și mai bine Încă: atunci cînd Tina lipsea - căutam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
o mașină de scris. Am găsit pînă la urmă una mică, portativă, care nu-mi era pe plac, dar, pentru a avea de unde alege, ar fi trebuit să merg pînă la Marsilia, iar eu eram grăbit. M-am Întors cu taxiul. Nu mai scrisesem vreodată un text atît de lung. Bătînd acum la mașină scrisoarea, am Înlocuit “dragă doctore“ prin “capitolul Întîi“. Tot nu reușisem să dorm. N-am mîncat nimic. Am continuat să scriu pînă seara, de mînă sau bătînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ofer cîteva pahare de șampanie cu suc de portocale lui Jennifer În ultima noapte pe care o petrecuse la Paris - a refuzat să mă lase s-o Însoțesc la aeroport și ne-am sărutat pentru ultima oară lîngă portiera unui taxi. Cu banii rămași, am plătit cheltuielile agenției, garanția și chiria pe prima lună la noul apartament ale cărui Încăperi Delphine a vrut să le zugrăvească imediat. Delphine este o emotivă activă. Eu sînt mai degrabă un inactiv. Lucrările Începuseră - cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Coliseului și am expediat pneumatice la trei-patru prieteni. Am scris de fiecare dată aceeași frază: „Tatăl meu a murit azi dimineață“. Eram Într-o stare neobișnuită. Mă gîndisem să iau a doua zi primul avion spre Marsilia, iar apoi un taxi pînă la stăreție, dar cînd, În sfîrșit, am dat de mama la telefon, la ora unu noaptea, În mica și sufocanta cabină cu geamuri de la etajul oficiului poștal deschis zi și noapte din strada Luvrului, am Înțeles că voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și sufocanta cabină cu geamuri de la etajul oficiului poștal deschis zi și noapte din strada Luvrului, am Înțeles că voia să fiu cît mai repede cu putință alături de ea. Delphine era cu mine. Am fost pe punctul să opresc un taxi pe stradă și să plec imediat. Ea m-a Împiedicat: „În starea În care te afli, n-o să faci opt ore pe drum cu cineva pe care nu-l cunoști“. A luat asupră-și să-l trezească pe Jean-Jacques, inginerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]