2,880 matches
-
copii ai străzii, convocați de Sorin, ne așteptau și ei. Când am coborât, toți deodată, au Început să aplaude. Noi ne-am Înclinat În fața publicului, am Început să dăm autografe, copiii ne aruncau flori, au păstrat câteva garoafe și pentru taximetriști, ăștia le-au primit complet stupefiați, privind la bannerul pe care copiii Îl Întinseseră de-a latul drumului și pe care scria: SFÎRȘIT. ÎN SFÎRȘIT. Acțiunea asta, socotită de toți un succes, m-a ajutat să-mi regăsesc locul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sfârtecată, ca să auzim vaietele. Cine știe? La câtă scârbă și mizantropie ne-am permis să acumulăm la un moment dat, nu cred că ipoteza-i exagerată. Dar noi eram, cică, artiști! În fine, nu știu câtă artă au simțit În jocul nostru taximetriștii, sunt sigur Însă că i-am Întors pe dos. I-am văzut cu ochii mei. Și i-am văzut și În filmulețul Andreei, ea umblase cu camera de filmat după ea, tot ea mă ajutase să pun la punct scenariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
și cam tîmpă, și În cele din urmă rosti nervos, cu un glas strident și uimit: — Ce-a pățit? A chemat cineva o ambulanță? Din cercul de privitori tăcuți, aflați acolo, nu-i răspunse nimeni, dar, Într-o clipă, un taximetrist, un bărbat cu trăsături aspre și brutale trădînd viața de noapte, cu pielea smeadă, gălbejită, ciupită de vărsat, cu părul și ochii negri, purtînd o șapcă, o scurtă de piele și un pulover gros de lînă neagră - se Întoarse - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
CÎnd brancardierii Își făcură apariția la ieșirea din metrou, mașina mortuară a poliției aștepta la bordură și cîțiva șoferi de taxi, cu fețe Întunecate și murdare, se adunaseră lîngă ușă, pe trotuar. În timp ce brancardierii traversau trotuarul cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu povara lor, un taximetrist veni În spatele lor, Își scoase umil șapca În fața mortului și rosti amabil: — Doriți un taxi, domnule? Un taxi? Polițistul care ținuse pălăria mortului se opri brusc, se Întoarse rîzÎnd și-l amenință În glumă pe taximetrist cu bastonul zicînd: — Șterge-o, mă, derbedeule! Apoi, rîzÎnd Încă și exclamînd „O, Doamne!“, aruncă pălăria mortului În duba verde În care brancardierii băgaseră deja trupul neînsuflețit. Unul dintre brancardieri Închise ușile, ocoli mașina și se duse În față, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
obligații viitoare, spuseră „Noapte bună!“ tuturor și plecară, doi În susul străzii, spre spuza de lumini de un cafeniu livid, și trei În josul străzii, unde locul era mai Întunecat, mai liniștit, mai pustiu și unde străluceau alternativ luminile verzi, galbene, roșii. Taximetristul cel glumeț, care-și oferise serviciile mortului de pe brancardă, se Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Întoarse iute spre colegii săi cu expresia celui care a dus la bun sfîrșit o treabă și rosti ironic și apăsat: — Ei, ce ziceți, băieți? Ce mai aveți de zis? gesticulînd totodată către un alt șofer cu mîinile desfăcute. Apoi taximetriștii porniră toți spre șirul de mașini tăcute și strălucitoare, glumind, discutînd, dezaprobînd și rîzÎnd cu glasuri stridente și batjocoritoare. Și am privit din nou și am văzut cerul cel veșnic, chipul uriaș al nopții presărat de stele, și am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ridicat geamul de la portieră și a izbucnit într-o cascadă de înjurături la adresa minerilor - împuțiții ăia care fac legea în țară și poliția asta care n-are coaie și umblă doar după șpagă să ne belească pe noi, amărâții de taximetriști, în loc să facă ordine unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
tăcere încordată. Cum naiba putea fi așa de puternic mirosul când pusesem blugii la fundul valizei? Ar fi trebuit să-i bag într-o pungă. Am achitat cursa și am șters-o șchiopătând din fața șoferului cu ochii bulbucați de plâns. Taximetriștii bucureșteni sunt niște ființe extrem de afectuoase; despărțirea de client îi lasă adesea cu sechele. Odată luat biletul, m-am târât până la tren și am ajuns primul în compartiment. Am desfăcut rapid valiza și, după cinci minute de răscolire a boarfelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de ce! Nimeni nu știe! Nimeni, nimeni în țara asta nu știe cum funcționează, totuși, lucrurile! Ah, îi vine să... De dimineață i-a mai picat pe cap și-un fraier, un roșcovan din Iowa pe care l-a ușurat un taximetrist de vreo cinci sute de dolari, după ce-l purtase toată noaptea în jos și-n sus pe Ștefan Furtună. Omul se alesese și cu banii dați și cu ochii scoși, cum se spune pe la români, știu ei bine de ce. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
patru, opt și așa mai departe. Când ajunge la colț, se urcă pe bancheta din spate a unui taxi. Unde mergem? întreabă șoferul, care mozolește o scobitoare între dinți. În Pajura, îi răspunde Iulia și glasul îi tremură puțin. Dar taximetristul pornește motorul fără să se uite la ea, slavă cerului. În mașină, aceeași poveste. Umbra îi cade pe scaunul de lângă șofer, de acolo se lățește la șofer, apoi urcă în întuneric, ca să se ivească din nou în colțul din dreapta, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
În Paris-Tours, prima sa cursă importantă. Roșise și Începuse să râdă și apoi urcase plângând cu ziarul gălabui În mână. Soțul patroanei de la Bal Musette conducea un taxi și când el, Harry, trebuia să prindă un avion mai de dimineață, taximetristul Îi ciocănea la ușă ca să-l trezească și apoi beau fiecare câte un pahar de vin alb la tejgheaua barului Înainte să-și Înceapă ziua. Își cunoștea vecinii din cartier, pentru că erau toți săraci. Cam două feluri de oameni se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și sub ușă. „Literatură o ocupație bună pentru trîntori.” Electricianul de la parter mi-a strecurat În buzunarul de la haină un bilețel Împăturit În opt, albastru, pe care scria: „Obuz Din el se fac pendule și călimări. Suflul obuzului te orbește”. Taximetristul de la zece mi-a trîntit-o drept În față: „Artiști SÎnt cu toții niște impostori. Trebuie să le lauzi dezinteresul (formulă Învechită). Să te miri că sînt Îmbrăcați ca și ceilalți oameni (formulă Învechită). SÎnt deseori invitați la petreceri. Ceea ce fac ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
iese la iveală că De Niro joacă precum Scorsese sau invers), numai că fiind un tip tăcut și excesiv, driverul Își cumpără vreo cinci pistoale plus un cuțit de vînătoare ca pentru grizzly. Subiectul filmului e limpede și amar: un taximetrist solitar bate noaptea străzile New York-ului și-i descoperă treptat urîțenia, Întunericul, se Îndrăgostește de Cybill Shepherd, acumulează o ură tot mai densă față de sordidul și gunoaiele metropolei, ce trebuie măturate, șterse de pe hartă, și tot zice chestia asta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Împușcă un client, iar la sfîrșit pe moșu’ care ținea registrul cu porcării, Îi retează două degete c-un foc, Îl Înjunghie, că ăsta nu se potolea, și-n epilog Îi zboară creierii de azil pe perete. Concluzia fiind că taximetristul e un om drept. Unul ce nu mai suportă mizeria și vrea să curețe planeta de deșeuri de undeva trebuia Început și să o salveze pe micuța Iris ce nu dădea nici cel mai mic semn c-ar fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
auditiv, cu scrisoarea de mulțumire a părinților din off ai lui Iris, ce-i transmit eroului că ea e cuminte acum, Învață. De aici ar fi putut ieși un Taxi Driver II, unde Iris ajunge avocat, se Îndrăgostește cuc de taximetrist și el Îi Împușcă părinții. Scena cu baia de sînge, petrecută În camera de lucru a fetei, apare ca o justificare fără cusur a deviației spre normal, adică spre școală, a minorei. Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Filmul (Palme d’Or, Cannes) este solid construit, cu o terifiantă grijă pentru detalii, mișcări subtile ale camerei În cele mai banale secvențe de pildă aceea unde De Niro Îi telefonează blondei: sînt trei telefoane pe perete, de dimensiuni descrescătoare, taximetristul vorbește la cel mare din dreapta și pe neașteptate compoziția se echilibrează prin deplasarea aparatului tot spre dreapta, În vizor intrînd un lung culoar la capătul căruia se vede strada (În aceeași carte a lui Scorsese despre el Însuși, am Înțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mai infernal , De Niro oferindu-i iubitei un disc cu Jim Morrison și ducînd-o apoi la filmul suedez, scena cu balansarea televizorului, măcelul). O sumedenie de cadre ți se fixează-n minte Într-o lume a psihiatriei curate, netaxate, singur taximetristul pornește Întruna aparatul de taxat și-i taxează pe toți, deși toți sînt În rol, iar Bobby, la 33 de ani, joacă desăvîrșit. Ce rămîne totuși neclar: dacă Scorsese chiar crede Într-un asemenea personaj transformat În erou (un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu un scop declarat pozitiv), sau Își bate joc de societatea care transformă În erou un criminal obișnuit (chiar dacă fost luptător În veșnicul Vietnam), cu motivație inversă. Pentru că o motivație În plan strict moral nu poate exista. La urma urmei, taximetristul este un tip amitriptilinoid ce-și scrie jurnalul și nu face altceva decît să lichideze niște indivizi departe de-a Întruchipa răul major. Șoferul de taxi fiind de fapt un alt Perry cu sînge rece care, În loc să omoare la Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după un război, făcînd mici afaceri la fel de dezolante, habar n-are ce vrea Sașa, ce cîntă, iar muzicianul nu-i În stare să-i explice, fraze despre insondabil nu cunoaște, așa că Încearcă, de vreo trei ori, să i-l cînte, taximetristul ascultîndu-l c-un ochi Închis de efort și fum de țigară și sfîrșind invariabil prin a nu da doi bani pe-o asemenea muzică care nici măcar nu se poate ține minte. Totuși, din cînd În cînd, cu un confortabil sentiment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
al destrămării și-al singurătății Într-o lume nu foarte bine fixată-n balamale. Peste cîteva luni intervine hazardul, și muzicianul, descoperit de o trupă americană de jazz aflată-n turneu, este cooptat pentru un concert. Oprit la un stop, taximetristul privește prin parbriz și, dincolo de semafor, Îl recunoaște deodată pe Sașa pe-un ecran uriaș de stradă, nu-i vine să creadă, se apleacă mult Înainte ca să vadă mai bine, pornește-n trombă spre casă și dă drumul la televizor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Sașa care, pe scenă, cîntă devastator, cu mușchii gîtului Încordați, venele gata să plesnească și ochii strîns Închiși, improvizînd la saxofon Întreaga lui viață improvizată, muzica e țipăt, spaimă, furie, cutremur, și atunci, pe neașteptate, apar cîteva lacrimi În ochii taximetristului. Insurmontabilul baraj dintre cei doi se fisurează cu zgomot de lacrimi, apoi se surpă și este pulverizat de forța uriașă și tragică a saxofonului care nu mai e doar un instrument, e Sașa, și, pentru o clipă de o inimaginabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
durează mai puțin decît o piesă de jazz, decît o minune. Dar s-a petrecut. Și se va mai petrece un timp În capilarele sufletului celor care Încă mai cred În copilăria lumii. Cu lacrimile acum șiroindu-i pe obraji, taximetristul intră În muzică cu Întreaga lui inocență uitată, se pierde În absolut. Momentul este atît de covîrșitor Încît poți plînge și tu, deși nu te filmează nimeni. Pentru că dacă limitele pot fi făcute praf prin muzică sau orice altceva, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
drept, dar nu mai contează, miracolul s-a produs, de finalul filmului, care readuce lucrurile la locul lor, În brațele derizoriului, cu litere albe pe fond negru: după două discuri scoase În America, Sașa e internat Într-un ospiciu, iar taximetristul Își cumpără o mașină nouă. Cum s-a văzut, nimic asemănător la Eastwood sau Stone, mai bine rămîneau la ce se pricep, western și Vietnam. Și dacă tot am ajuns la Saigon, să spunem că Platoon este un film bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
spitalul. Nu ca vagabondul. Nu ca mine. — Mi-aș dori să ai pe cineva cu care să stai, spune ea, atingîndu-mă pe Încheietura mîinii. Nu sînt niciodată cu adevărat singur, dar vocile au amuțit. Deocamdată. ZÎmbesc și Îl urmez pe taximetrist. Mi-aș dori să fi avut pe cineva cu care să pot sta000000000 Te-ai dus să staica oamenii adevărați. De parcă aș fi foscu bunica ta În Penicuik. Ea nu femeie ciudată. Măcar dacă ți-a spus prea multe despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]