3,258 matches
-
pierde sufletul, românii au de făcut, În mentalități și comportamente, măcar un pas spre Occident. România are nevoie de Europa, fiindcă numai În cadrul european Își poate afla stabilitatea și dezvoltarea. Dar și Europa are nevoie de România. Latini, dar ortodocși, tentați de Occident, dar nu mai puțin atașați propriului lor specific, românii aduc civilizației europene o notă distinctă și se prezintă ca o trăsătură de unire Între Vest și Est. În plus, România este un bastion avansat În fața imensului spațiu oriental
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bronzat și de gras că dacă ai fi desenat o față pe e gogoașă gigantică și ai fi proptit-o în fața unui laptop nu ți-ai fi dat seama de diferența dintre noi. Și, bineînțeles, ieșit din formă fiind, mă tenta să fac baie gol-goluț în Atlantic, doar la cincizeci de metri de cabana care mă costa 20,000 $ pe lună și, da, îmi cam căzuse cu tronc un tinerel care lucra la Pâine și Pește. Așa că dacă Trisha mă părăsise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de studenți se întâlnea doar o dată pe săptămână pentru trei ore.) Mi-am dat seama că mă aflam într-un proces de metamorfozare și că n-aveam de ales decât să sper că această conversie mă valida. Nu mă mai tentau senzațiile tari. Intensitatea vieții marelui oraș dispăruse - suburbiile era fragmentate și dezlânate; nu mai trebuia să răsfoiesc Dicționarul Diavolului (Zagat’s) ca să găsesc un restaurant ca lumea, iar războiul licitațiilor pentru a obține o rezervare s-a terminat. Cui îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
building-urile înalte ale unui city supermodern, care pare să fi răsărit peste noapte în preajma vechiului, pitorescului și culturalului Paris. Este Parisul financiar, care avansează într-un marș implacabil, amenințând tihna și dezinvoltura ușor iresponsabilă a urbei artistice. VITALIE CIOBANU: Suntem tentați să mergem pe jos de-a lungul Senei până în rue d’Opera, la sediul Mission Literatur Express - locul de întâlnire fixat pentru manifestarea programată la orele amiezii. Dar timpul este prea scurt și renunțăm la idee în favoarea metroului, conștienți fiind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ea, mi se potrivește. Până atunci, pot să mă amuz pe socoteala altora. Mergem cu autobuzul spre Ypres, un oraș din Belgia, unde vom vizita și un muzeu al Primului Război Mondial. Peisajul e frumos („ce frumos e și nordul Franței!”, sunt tentat să strig, dar mă sfiesc să-mi divulg entuziasmul). Mi-ar plăcea să rătăcesc vreo două zile, singur, pe aceste meleaguri, să trec prin sate și orașe și să vorbesc cu oamenii. Numai așa, cred, voi putea spune că am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ore de mers - și e un bun prilej să ne cunoaștem mai bine și să discutăm pe diverse teme. Annie Saumont și Jacques Jouet - doi esteți incorigibili - mă ascultă oarecum mirați, dar și, cred eu, cu ceva interes. Aș fi tentat să presupun că lor chiar le place ceea ce aud de la mine, dar își camuflează cu iscusință reacțiile. Despre literatură: noul roman francez, Nathalie Sarraute - mai puțin, chiar deloc prizat în Franța, azi -, condiția scriitorului francez și șansele de afirmare ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
poet a anunțat la televiziune căderea lui Ceaușescu. Eu nu știu dacă într-adevăr poeziile lui Dinescu, vândute în Germania, la acea vreme, în două volume, au fost cumva recepționate din punct de vedere al valorii literare. Nu știu... Sunt tentat să cred că dacă n-ar fi fost situația aceea politică, publicul german nu l-ar fi cunoscut deloc. Acest fapt, ca și multele altele, deformează într-un fel receptarea unei literaturi, dar trebuie să spun că în Occident, mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
comentariu. Or acestea se fac în timpul după-amiezii. Și apoi, dimineața, ai făcut un duș, ești curat, poți urca la ceruri pentru a le întâlni pe cele patruzeci de hurii mirosind a aftershave. Acestor două rațiuni obiective, mediatică și igienică, sunt tentat să le adaug o a treia, de ordin psihologic: răsăritul soarelui incită la "hotărâri capitale" dar și, uneori, nefaste. Se spune că viața e făcută din dimineți, moartea voluntară de asemenea. Nimeni nu se simte în formă maximă la ora
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
care se înghesuie zor-nevoie la căpătâiul lui. Poți subscrie oricând, de Crăciun, la "chemarea pentru o pace dreaptă între părți", un castan al binecuvântării cu o solidă plasă de siguranță la poalele lui. În orice caz, dacă nu cumva este tentat de genul cucernic îndoielnic ori de cel naiv-ridicol (pozând, așa cum am văzut într-o revistă, în postură de Fecioară Maria, cu brațele larg deschise în fața Mării Moarte), e mai bine ca justițiarul să ocolească această mlaștină etică pe care numai
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
pus niciodată. Spre finalul lucrărilor unui seminar ultrasavant de antropologie comparatistă, în cursul căruia se încercase o abordare structurală a celor trei monoteisme, el m-a întrebat către care anume înclin personal. Când i-am răspuns că niciunul nu mă tentează, el a insistat, făcând întreaga sală să râdă: Da, dar dacă totuși ați fi obligat să alegeți, cu revolverul la tâmplă?... Mă cam puneți în situația lui Paris din mitologia greacă. E un lucru foarte periculos, să știți. Părerea mea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Pentru creștin, e un pământ al contemplației. El nu presupune (sau nu mai presupune) o afirmare a suveranității. Dacă o astfel de convingere nu face din creștinul ca atare un patriot, cel puțin putem afirma că el nu va fi tentat să-și exproprieze vecinul. A considera Cerul drept singurul și adevăratul Pământ îți permite să te detașezi mai ușor de lumea terestră. Indigenul din împrejurimi nu va fi nevoit să se "care" sub pretext că intinează puritatea unui loc predestiant
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
e cel mai intelectual scriitor de la Eminescu încoace" (Treptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu, 1978). Intelectual în perpetuă combustie fusese, să zicem, și Camil Petrescu, cel care spunea despre sine că "a văzut idei". Un Sadoveanu tentat de reflecții ale altora, mereu deschis generalizărilor, decupează cu grijă, din cărți, producții de acest gen; carnetele sale din 1945 cumulează sute de sentenții și adagii: din Horațiu și Quintilian,din Montesquieu (L'Esprit des lois), din Voltaire și Rivarol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din boieri. Ștefan a păstrat în Sfatul Domnesc pe cea mai mare parte a boierilor care făcuseră parte din sfatul lui Petru Aron. A trimis salv-conducte celor ce pribegiseră ca să vină în țară. Pornind de la textul lui Ureche am fost tentați să considerăm că „Închinarea țării” s-a făcut pe un câmp, al dreptății, prin alungarea asasinului tatălui său făcându-se o dreptate istorică. Cercetări din ultima vreme consideră că locul Dereptate este un toponim, după numele unui stăpân pe care
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
zece sate. Statistica nu este nici ea lămuritoare în toate privințele. Sunt ani când se dau foarte puține documente, datorită unor împrejurări interne nefavorabile. Statistica nu ne arată întotdeauna condiția socială a beneficiarului unui privilegiu. Pe cumpărătorul unui sat ești tentat să îl treci în categoria proprietarilor mărunți, dar, de fapt, el este Hărman, pârcălabul de Cetatea Albă. După cum cumpărătorul unei seliști, pe care l-ai crede sărac, este marele logofăt Tăutu. Privilegiile se dau doar atunci când are loc schimbarea de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Caloianis Valacus s-ar putea traduce prin românul Ioniță cel Frumos). S-ar putea spune că venețienii nu își mai aminteau de Ioniță, pentru că așa cum spunea un istoric german, când noi nu știm ce știau oamenii din Evul Mediu, suntem tentați să credem că nici ei nu știau ceea ce nu știm noi! Oamenii erau destul de informați și nu rămâne decât să amintim că, atunci când regele Vladislav al II-lea îi cerea lui Baiazid al II-lea să îi restituie lui Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
am ieșit din oraș și mi-am continuat drumul. Portomarin în cale întâlnesc cătune, ca peste tot de când am intrat în Galicia, unde miroase puternic a bălegar de vacă iar străzile sunt murdare și deteriorate. într-un sat am fost tentat să mă opresc la un han dar mirosul neplăcut m-a determinat să plec mai departe deși tălpile picioarelor mă dureau rău de tot. Ceea ce mai remarc este numărul crescând al pelerinilor pe camino. Sunt mulți copii cu rucsăcele pe
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sovietic, spre sfârșitul vieții lui, sau Gustav Husak, Eric Honecker sau Todor Jivkov, omologii săi din Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria, cât și în nenumăratele cuvântări publice la diferitele ședințe, plenare, congrese, unde Ceaușescu mai adăuga câte ceva la textul scris. Eram, astfel, tentat să dau crezare "bârfelor" intens circulate printre "membrii conducerii superioare de partid și de stat", că de fapt "tovarășa conducea tot angrenajul funcționării statului nostru socialist". Comportamentul ei mi-a devenit mai clar după două vizite făcute la Fabrica de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
dosar și n-o să-ți fie bine. De ce ? N-am zis nimic împotriva țării mele sau a conducerii ei. Tovarășul Ceaușescu a spus public, în 1968, de exemplu, mult mai multe aspecte și foarte bine argumentate, deci dacă cineva este tentat să mă toarne, s-o facă, e liber! Hai, mai bine să-i cântăm sărbătoritului "Mulți ani, trăiască", schimbă vorba un coleg mai inspirat. Mi-a mai venit în minte și o convorbire, pe un culoar, cu un înalt demnitar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
strat de praf. Fascinația pentru scriitori am păstrat-o, cu un plus de simpatie pentru cei care au avut un destin nefericit... Ai ajuns la Iași. Și ai rămas la Iași. De ce ai rămas la Iași? Cu ce te-a tentat până la a rămâne probabil definitiv? Care ți-au fost prietenii literari adevărați de la Iași, cărora le datorezi ceva? Ce? Am rămas la Iași... pentru că, întâmplător, a fost posibil, am început să lucrez aici după terminarea facultății și am reușit cum-necum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
păstrează ceea ce este autentic uman, și fără această rezervă aparent inutilă orice societate o ia razna și se întâmplă, ca de atâtea ori, o catastrofă. Prietenia trebuie construită și întreținută cu efortul neîntrerupt al prietenilor, ca un adăpost Te-a tentat vreodată să scrii proză? Sau teatru? În textele tale sunt embrioane de schițe, de teatru scurt ...! Deții un oarecare dramatism, o gestică dramatică ... Nu mi-am propus să ilustrez genuri și specii literare, dar nu cred că aș fi fost
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
tău de poezie. Cum arată, cum respiră, cum se mișcă în spațiul public? Dacă ai sta cu cititorul (tău) ideal de poezie față în față, la o masă, la o bere, ce i-ai spune? În primul rând să fie tentat prin ceva să se apropie de cartea mea; să-i ofer un titlu incitant, o poză haioasă, un ceva ieșit din comun, apoi să mă cunoască, cunoscându-mă s-ar simți oarecum obligat să-mi deschidă volumul. Asta se poate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
îngrijorător că și cei care, fizic, s-au stabilit în străinătate nu izbutesc (sigur, cu câteva excepții) să se integreze în culturile respective. Grefele arareori reușesc, acești strămutați rămân anexați în continuare la viața literară românească, singura lor supapă. Sunt tentat să-ți dau dreptate, e vorba de un complex al nostru, pe care cum să-l numim, complexul de enclavă, de neadaptare, de incomunicabilitate, de izolare, sau, pur și simplu, complexul de inferioritate? Dacă e real pentru generațiile noastre, să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mentalități. Dar de o revizuire care să țină cont și de acest aspect va putea fi probabil vorba. Și o va face cineva "detașat" de epocă. Cred că o "istorie a compromisurilor" ar fi mai interesantă decât un justițiarism condiționat, tentat să amestece moralul cu esteticul. Puteți face portretul robot al scriitorului român care va lua Premiul Nobel? În ce colț al lumii va fi el rezident în momentul în care s-ar produce (să zicem) evenimentul? Nu-l pot face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
înseamnă că ne lipsește omologarea. Acuma, fie că nu suntem omologați pentru că nu suntem interesanți (ceea ce înclin să cred), fie din cauză că limba nu permite, fiind ea prea intranzitivă, fie pentru că nu știm să facem negoț cu producția noastră simbolică. Sunt tentat să cred că, în calitatea noastră de europeni de mâna a doua, nu suntem suficient de fascinanți. Nici destul de europeni, nici destul de exotici, așa că stăm așa, nici în car, nici în căruță. Limbajul, la români, servește doar la disimulare... Ați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
decât altă dată. Deși, n-ar lipsi să faci aici puțină istorie: eram la un moment dat, în primul an de liceu, într-un impas: îl citisem pe Blaga, mă vrăjea dincolo de vreun sens pe care-l bănuiam doar, eram tentat să citesc cu voce, doar pentru mine, cuvintele acelea deodată stranii, răsfoisem fascinat unul-două volume de Dinescu pe care mi le arătase cineva (unul dintre colegi visa o reîntoarcere la poezia latină eu pariam pe Dinescu), citisem antologia de poezie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]