8,991 matches
-
îngerilor necunoscută pentru că numai lui Dumnezeu toate îi sunt cunoscute, drept aceea eu arhimandritul Varlaam Stratulat de la Mănăstirea Cetățuia am socotit mai înainte până a nu mă cuprinde sfârșitul vieții mele și până am mințile întregi și sănătoase, să fac testamentul către acel ce voiesc să chivernisească averea mea după petrecerea mea din viață. Cel dintâi mă rog lui Dumnezeu, ca unui milostiv, să-mi ierte mulțimea păcatelor mele cele ce am greșit ca un om întru această lume. Mă rog
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
cărțile citite. Și nu m-am înșelat: pe nepusă masă, mă întreabă: Da’ povestea cu pivnița lui Iordache Cantacuzino mare spătar o știi? O știu dintr-o copie făcută în 1743 după un izvod domnesc pe care diacul îl numește „Testament de la mărie sa Grigorie (Ghica) vodă, din vălet 7243” Și ce se spune acolo, fiule? Vodă zice: „Facem știre cu această carte a domnii mele că, avînd dumnealui cinstit și credincios boieriul nostru,...Iordache Cantacuzino vel spătar, un loc de
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Și sfârșesc declarându-se: „Robii mării tale, țiganii gospod, muncitorii Curții”. Constantin Mihail Cehan Racoviță voievod însă nu se lasă impresionat și la aceeași dată le răspunde: „Să știți cu hotărâre că v-am dat danie svintei Mitropolii, anume cu testamentu domnii mele. Și să vă astâmpărați supuindu-vă la toate slujbele Mitropolii ca cei ce sânteți drepți robi ai svintei Miropolii”. Apoi, dragule, de robi țigani se vorbește și în zapisul logofătului Iordache Cantacuzino care, la 20 mai 1753 (7261) scrie
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să citesc într-o carte în care se vorbea despre sfârșitul lui Miron Barnovschi vodă care, în scurtele lui domnii (1626-1629, 1633) a zidit mai multe biserici decât alți domni în zece ani!... În 1633, înainte de decapitare, și-a facut testamentul. Deși a dorit să fie înmormântat în ctitoria sa, mănăstirea Dragomirna, din spusele lui Paul de Alep aflăm că Vasile Lupu voievod - fostul său adversar în lupta pentru domnie - i-a adus trupul la Iași și l-a înmormântat în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
masiv și în contrast izbitor cu biserica. Apoi pridvorul în stil baroc, adăugat de călugării geci, nu se leagă cu sobrietatea bisericii, a cărei zidire a început în 1627. În 1629, când a fost mazilit, nu era încă gata. În testamentul întocmit în 1633, pe când se afla închis la Istanbul, Miron Barnovschi voievod spune: „Așijderea, sfânta mănăstire biserica Uspenia Preciste den târg din Iași, care iaste închinată la luminatul și Sfântul Mormânt a lui Hristos, și acea sfântă biserică este nesăvârșită
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
vodă lăsa lucrurile așa atunci ispravnicii împreună cu egumenii i-ar fi asuprit crunt pe bieții oameni, dar domnul își îmblânzește porunca: „Iar de le-a păre oamenilor cu greu a sluji după obiceiu vechi, să aibă a sluji după hotărâre testamentului domnii sale Costandin (Mavrocordat) vodă, câte 24 zile de an”. Deși sarcina nu era ușoară, totuși alta este a sluji un anumit număr de zile pe an și alta-i „la toate cele ce vor fi trebuință mănăstirii” c-apoi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de la sfânta mănăstire a domniei mele, nou-zidită care se cheamă Bârnova” Ei, da’ această biserică n-a fost pornită așa pe loc gol, ci lângă o biserică de lemn ce exista acolo mai de demult. Acest lucru îl găsim în testamentul lui Miron Barnovschi voievod, întocmit în 1633, unde se scrie: „Pentru sfânta mănăstire Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nimeni nu va putea să o săvârșească, numai o putere domnească...” Și mai departe
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
care începea cu prefixul 917. Am dezlipit bilețelul de pe plic și l-am pus pe birou, lângă telefon, și abia atunci am văzut că pe plic mai scria: „A se deschide după moartea mea“. Înăuntru erau douăsprezece pagini tipărite, un testament redactat de firma de avocatură Flyn, Bernstein & Vallero de pe Court Street, legal semnat și înregistrat cu martori pe 5 iunie 2000, cu numai o zi înainte să vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
vorbesc cu el la telefonul de la Chowder Inn. Am parcurs în goană documentul și, în trei minute, am înțeles ce dorise să spună cu „gestul măreț“, „cireașa de pe tort“ și „saltul amplu al lebedei în eternitatea măreției“. Făcea referire la testamentul pe care îl țineam acum în mâini, care era într-adevăr ceva măreț, ceva surprinzător și măreț, care dovedea că îmi ascultase avertismentele mult mai atent decât crezusem. Chiar dacă refuzase să dea urmare sfaturilor, se protejase acceptând posiblitatea ca Gordon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ar fi putut fi un individ răzbunător și duplicitar era același cu gândul la propria moarte. Primul ducea în mod automat către cel de-al doilea și, în cele din urmă, cele două erau unul și-același. De-aici și testamentul. Era un pas de un dramatism exagerat, poate, o reacție aproape isterică față de tulburarea care stârnea valuri pe dinăuntrul lui, dar cine îl putea condamna pentru că dorise să își ia (cu propriile lui cuvinte) „câteva măsuri de precauție“? Din perspectiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
putea condamna pentru că dorise să își ia (cu propriile lui cuvinte) „câteva măsuri de precauție“? Din perspectiva celor petrecute ceva mai devreme în ziua aceea, s-a dovedit a fi un act de supremă înțelepciune. Cei doi beneficiari numiți în testament erau Tom Wood și Rufus Sprague. Ei urmau să moștenească clădirea de pe Seventh Avenue, împreună cu firma pe nume Brightman’s Attic, inclusiv toate bunurile și drepturile bănești care țineau de numita firmă. Erau menționate și alte legate, mai mici - diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
părăsise țara, pentru Rufus venise timpul să plece acasă. — O să stau cu bunica, în Kingston, a declarat el. Ea e prietena mea, singura prietenă pe care o am pe lume. Aceasta a fost surprinzătoarea lui reacție când a auzit de testamentul lui Harry. Cât despre Tom, el a rămas pe scaun, tăcut, neștiind ce să creadă. M-am întors în apartamentul de la etaj puțin după ora zece. Nancy plecase deja acasă, la copii; Lucy adormise la televizor, după care fusese transbordată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și Rufus erau în living, stând în fotolii și fumând. Tom trăgea gânditor de Camelul cu filtru. Rufus, care pufăia ceva ce semăna a iarbă, părea puțin amețit. Drogat sau nu, s-a exprimat foarte clar după ce le-am citit testamentul lui Harry. Era hotărât și, orice a făcut sau a spus, Tom nu a reușit să îl clintească din ale lui. Nu voia decât să vorbească despre Harry, ceea ce a și purces să facă pe îndelete, cu o relatare amănunțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
întâmple. A doua zi a fost dedicată chestiunilor de ordin practic. Telefoane date prietenilor lui Harry (de care s-a ocupat Rufus), telefoane lui Bette, la Chicago, și câtorva colegi anticari din New York (de care m-am ocupat eu). În testament, Harry lăsase instrucțiuni să fie incinerat, dar nu precizase unde și în ce fel trebuia împrăștiată cenușa. După o lungă discuție, am convenit să o facem într-o zonă împădurită din Prospect Park. Conform legilor în vigoare la New York, răspândirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ori, dar, în afară de faptul că a renunțat la apartamentul lui minuscul și s-a instalat în locul lui Harry, deasupra anticariatului, Tom a continuat să șovăie, stând posomorât pe gânduri. Din fericire, nu era obligat să ia o decizie pe loc. Testamentul lui Harry se pregătea să pornească pe lungul și complicatul drum al autentificării și aveau să treacă luni de zile până când beneficiarii își vor primi actele de proprietate. Cât despre restul averii lui Harry - contul subțire din bancă, ceva acțiuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
fi pomenit și am cruțat-o de amănuntele dureroase ale escrocheriei cu Litera stacojie. Dar aproape toate celelalte elemente erau prezente: Cartea nebuniei omenești, vărul Tom, Harry Brightman, mica Lucy, călătoria în Vermont, aventura lui Tom cu Honey Chowder, conținutul testamentului lui Harry, Tina Hott făcând playback la Can’t Help Lovin’ That Man. Rachel m-a ascultat cu atenție, străduindu-se să absoarbă cantitatea mare de informație în timp ce își înghițea mâncarea și își bea vinul. Cât despre mine, cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am câștigat acest drept. Nu cred că-i sunt datoare lui Kang Sheng. Am fost unul pentru altul pietrele de trecut peste râul lui Mao. Suntem chit. După cum se dezvăluie istoria din documentele oficiale, Kang Sheng nu a scris în testamentul său nimic altceva în afară de opt ideograme, care spun Doamna Mao Jiang Ching este o trădătoare. Propun: eliminarea imediată. Însă în Yenan, atunci când se pun bazele parteneriatului dintre ei, el se uită la această frumusețe cu ochii unui proxenet - se bagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
musafiri. Liu începe să-și presimtă soarta. Se duce înapoi acasă și stă de vorbă cu soția despre temerile lui. Cei doi petrec o noapte de nesomn. La miezul nopții, discută dacă să îi trezească pe copii ca să le lase testamentul lor. Se răzgândesc, pentru că se conving pe ei înșiși că Mao este liderul Partidului Comunist, nu un rege feudal. Dar sunt, toșuși, neliniștiți. Stau în frig și așteaptă să se lumineze de ziuă. Înainte de crăpatul zorilor, Liu se sperie brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
lui Richard Nixon. Mao își descrie simptomele unui doctor. Aud cum burnițează. Zi și noapte, ploaia asta fără sfârșit în interiorul capului meu. Mă duce cu ea. Ea nu mai poate aștepta. Vrea să-l determine pe Mao să scrie un testament. E sigură că oricând el poate avea un atac sau poate intra în comă. Vizualizează apropierea acestora. Inundația care face creierul să explodeze. Mao nu vrea să o vadă. Dar ea vine întruna la el, găsind pretexte pentru a da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
La vârsta de optzeci și trei de ani, Mao Zedong își dă ultima suflare. Când află vestea de la Xin, Jiang Ching intră cu forța în Cabinetul cu Parfum de Crizantemă. Ea sortează scrisorile și documentele lui Mao, în căutarea unui testament. Însă nu există așa ceva. Ordonă o ședință a Biroului Politic la Pavilionul Luminii Purpurii. Vrea să anunțe personal vestea morții președintelui. Nimeni altcineva nu vine, în afară de membrii cabinetului ei. Își întreabă secretara ce se întâmplă și i se spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
ce se întâmplă și i se spune că la conducere a trecut o figură nouă, un bărbat pe nume Hua Guo-feng, secretar de provincie din orașul natal al lui Mao. Acesta intenționează să discute cu ea - Mao a lăsat un testament prin care îl numește pe el ca succesor al său. Ridicol! Absolut ridicol! Își aude ecoul în sala goală. Palatul e tăcut. E o zi fără vânt. Trupul lui Mao e depus în Sala Hunan din Palatul Poporului. E mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Are o jachetă gri, apretată. De la piept în jos e acoperit cu un steag roșu, având pe el simbolul galben cu secera și ciocanul încrucișate. Mincinosule! Doamna Mao Jiang Ching lovește masa cu pumnii. Tovarășul președinte nu a lăsat nici un testament! Stilul scrisului de mână este în mod clar al lui Mao, murmură secretarul. A fost confirmat de un arheolog și de un caligraf specializat în xing-shu. Ținându-și respirația, Doamna Mao se holbează la scris. Este înmormântarea secolului. Piața Tiananmen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cu o șopârlă bătrână. Pleoapele i se închid doar pe jumătate peste pupile, dându-i o expresie somnoroasă. Costumul lui gri îl copiază pe cel al lui Mao. Stă țeapăn, cu un zâmbet înghețat pe față. Când Doamna Mao pune testamentul la îndoială, el scoate din buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace. Ea râde isteric, se răsucește și se îndreaptă spre ușă, strigând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
buzunarul de la piept un sul de hârtie și arată scrisul familiar, care spune Pentru tovarășul Hua Guo-feng. Cu tine la conducere, mor în pace. Ea râde isteric, se răsucește și se îndreaptă spre ușă, strigând: Eu am versiunea adevărată a testamentului lui Mao. Mao mi l-a pus el însuși în ureche. Dă nas în nas cu mareșalul Ye Jian-ying, în vârstă de șaptezeci și nouă de ani, care tocmai venea să-și aducă omagiul lui Mao. Cum poți fi martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
singur pe lume! — Gândește-te, la vârsta, la banii, la situația lui, gândește-te că e singur pe lume! * Un biet orfan de 67-77-87-107 ani, la care se repeziseră, care mai de care, să Îl adopte, gata să facă incesturi, testamente false, delațiuni, crime, crize de isterie, pentru el! Puteai să fi stat și În cap, tot nu găseai una sub 40, dar, cum v-am mai spus, le charme n’attend point le nombre des années! Așa că el, În costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]