3,036 matches
-
34 asemenea caiete, burdușite de însemnări. Și pe coperta cîtorva e însemnată dispoziția "A se distruge", iar pe cea a primului caiet se preciza: "Toate aceste caiete vor fi distruse". Dna Boué n-a ținut seama de această decizie, aproape testamentara și, citindu-le, le-a încredințat spre publicare Editurii Gallimard, unde au apărut în cinci corpolente volume. A greșit? Nu cred. Mai ales că a aflat, într-o însemnare din iunie 1971 a autorului, următoarea mărturisire: "M-am hotărît să
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17644_a_18969]
-
Washington, la rândul lui unul din cei mai apropiați prieteni ai lui Leonard Cohen, îmi spunea zilele trecute: „Probabil că știi, dragul nostru Leonard a scos un nou album. Se numește Old Ideas. Îl ascult chiar acum.” „Și cum e?” „Testamentar!” Râdem amândoi. Nu mă pot abține să replic, tot râzând: „Atunci, ar fi cam al treilea testament pe care ni-l lasă!” Mă gândeam, desigur, la anterioarele albume „mortuare”, Ten New Songs (2001) și Dear Heather (2004). Și poate chiar
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
elaborare (departe de ochii și de evaluările consacrate ale specialiștilor și percepția curentă a publicului), nu neapărat la conținutul propriu-zis al operelor supuse analizei. Îmi amintesc, în acest sens, de dilema regretatului Adrian Marino care dorea să lase o clauză testamentară prin care jurnalul său secret ("va stârni un imens scandal; aș vrea să văd reacția unor oameni în momentul apariției lui") să fie publicat abia după trecerea unui număr de ani de la moartea sa, și nu se fixase asupra cifrei
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Mircea Mihăieș Din titlu nu se referă, literalmente, doar la văduve. Am în minte o serie întreagă de moștenitori, de la copii, la nepoți, la rude apropiate sau îndepărtate, la executori testamentari și cunoscuți ori editori care-și imaginează că au dat lovitura publicând manuscrisele inedite ale unor scriitori mai mari sau mai mici. Nu e vorba doar de problema banilor, ci și de cea a dreptului posterității de a da la
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
spital, Nabokov i-a ordonat soției ca, în cazul în care va muri înainte de a-și termina romanul, să ardă manuscrisul. Evident, așa cum s-a întâmplat și atunci când Kafka i-a cerut un lucru similar prietenului său Max Brod, dorința testamentară n-a fost îndeplinită. Din fericire. Nu discut, aici, valoarea cărții, cu atât mai mult cu cât ea e, după expresia lui Martin Amis, "ceva între larvă și pupă. "E, însă, miraculos ce au reușit să facă editorii din cartonașele
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
pe care o suspectează de mîrșăvii uneori dar o admiră pios alteori, însă întotdeauna o respectă și de aceea acceptă să treacă, în numele său, prin orice. Ce-i drept, nici n-ar avea ce regreta, căci experiența Oedipei, ca executor testamentar, e fabuloasă: cunoaște cei mai ciudați indivizi, tot soiul de gangsteri de mucava, răufăcători care cîntă serenade, escroci cu suflet sensibil, pătrunzînd așadar, într-o lume interlopă miniaturală, de fairy-tale, doldora de qui-pro-quo-uri și de farse inocente edulcorată parodic și
Gangsteri de mucava și exilați romantici by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17362_a_18687]
-
de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării
Sculptori români contemporani by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10525_a_11850]
-
unui viciu de procedură (a venit prea târziu). Secretariatul Arhiepiscopiei Iașului „a emanat un comunicat țâfnos, în care se spunea că arhiereul accepta ca părintele Calciu să fie înhumat la Petru Vodă, dar nu-și dă binecuvântarea. Adică, respecta dorința testamentară, dar e nemulțumit că nu au fost respectate rânduielile”<footnote Ultimele sale cuvinte, op. cit., p. 95. Vezi și Viața Părintelui Gheorghe Calciu după mărturisirile sale și ale altora, București, Editura Christiana, 2007, p. 311-312 („Mitropolitul locului nu era de acord
Editura Destine Literare by TUDOR NEDELCEA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_257]
-
40-42. footnote>. Referindu-se la mult dezbătuta problemă a comunicării prin muzică, autorul descrie un interesant traseu al procesului comunicațional. Acesta pornește de la emițător - recte compozitorul, cel care crează mesajul muzical - și este preluat de transmițător - adică restitutorul, sau „executorul testamentar”, cum îl numește Sergiu Celibidache. Muzica este cea care favorizează interacțiunea emițătorului cu receptorul. Drumul străbate un canal de transmisie cu varii profile, mesajul ajungând la receptor prin intermediul sălii de concert sau pe cale electronică și computațională. Mesajul este însă denaturat
Despre...De musicae natura by Ovidiu Trifan () [Corola-journal/Journalistic/83695_a_85020]
-
de multe ori, senzația ciudată că artistul nu inventează, că imaginația sa refuză consemnele mobilizării și că totul se rezumă la o anumită ordine prestabilită. Artist al memoriei, al reactivării unor imense depozite de forme confirmate, Maitec pare un executor testamentar și un exponent al multor generații a căror existență nu a dobîndit niciodată funcții contemplative. Sculptorul vine acum să răzbune toate infirmitățile unei istorii anonime, mutînd accentul de pe funcții pierdute, erodate sau numai limitate, pe frumusețea proporțiilor, pe discursul elaborării
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
Carnets du voyage en Chine, conținând notele de călătorie ale autorului Gradului zero al scriiturii în China maoistă, din mai 1974 -, pe motiv că aceasta ar constitui un "derapaj" (chit că apar cu acordul lui Michel Salzedo, fratele și executorul testamentar al lui Barthes!), însemnările postume ținând de stricta intimitate a scriitorului. Nu este singura polemică din Franța ultimilor ani privitoare la publicările postume: seminarele lui Lacan, autobiografia lui Althusser, ineditele lui Foucault provoacă mânia unora și entuzisamul altora. Redactat esențialmente
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
sarcasm. Se face simțită, de asemenea, și o indiferență față de tensiunea cuvintelor, privite în sine, care sporește, de fapt, curiozitatea față de strania energie dintre acestea. Cu puțină empatie s-ar putea trage și o serie de concluzii despre dispoziția oarecum testamentară pe care-o etalează, acum, Nicolae Prelipceanu. Ideea aceasta, a vieții care și-a atins deja capătul, revine cu consecvență: „și când vei încerca să mai exiști o dată va fi în zadar/ cu toate că însă pe față nu-i nimeni vinovat
Ceva despre speranță by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4780_a_6105]
-
publicîndu-le, nu săvîrșim o pia fraus - o greșeală pioasă - în urma căreia imaginea filozofului are de cîștigat. Pe scurt, încălcîndu-i dorința, ne arătăm ingratitudinea sau, din contră, ne dovedim interesul față de memoria lui? Dacă ar fi să dăm ascultare dorinței sale testamentare - într-o însemnare publicată postum, în 1988, în revista Viața românească, Noica le cerea exegeților să-i caute spiritul exclusiv în opera scrisă, ocolindu-i cu totul viața - dacă i-am respecta dorința, nici un rînd din dosarul său nu ar
„Obiectivul“ Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7121_a_8446]
-
îndelungat. Se știe că Slavici a fost înmormîntat la Panciu, unde ceruse să meargă ca să-și vadă fiica, pe Lala. Din cimitirul de la Schitul Brazi, ulterior desființat, scriitorul a ajuns într-un altul, inundat și fără legătură cu dorința lui testamentară. Placa de pe mormînt, pusă de Academie, ar fi furat-o niște țigani ca să pună mămăliga pe ea. Cînd nepotul s-a adresat unor preoți din Panciu, a fost insultat de aceștia, demni propovăduitori ai blîndeței creștine. Dan Slavici dorește ca
ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10212_a_11537]
-
de mai mulți ani în Japonia. Nu este foarte clar și e complet lipsit de importanță dacă aceste scrisori au fost vreodată expediate sau dacă filosoful le-a conceput din capul locului sub forma capitolelor unei cărți (din fericire, nu testamentare), adresate unui public larg. Eu înclin să cred mai mult în a doua situație, care presupune o declarație publică de iubire pentru fiul său (poate și dintr-un nemărturisit sentiment de culpă pentru distanța - chiar și numai geografic vorbind - dintre
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
și disperarea personajelor vizate de această explorare a universului drogomanilor. Sub incidența privirii operatorului Darius Khondji (și el cu o carte de vizită impresionantă), doar personajul lui Robert Carlyle mai amintește de o anumită tușă personală, funcția sa fiind chiar... "testamentară". Boyle ar fi trebuit să inducă aceeași tensiune și episodului dur care-i opune pe epigonii hippies cultivatorilor de cannabis de pe insula thailandeză unde ajunge eroul folosind harta lăsată moștenire. Băștinașii nemiloși nu mai acceptă să fie deconspirați prin numărul
DiCaprio + Stuart Little = Toy Story 2 by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17044_a_18369]
-
Și astfel, fidel intenției sale inițiale, Ion Ianoși face exegeză prin comentariu de cărți și nu ideologie prin proces de intenție sau prin rostire de verdicte oportuniste. Al treilea lucru surprinzător este grija lui Ion Ianoși de a respecta dorința testamentară a lui Noica, așa cum a apărut ea pentru prima oară în revista Viața românească în martie 1988: " Dacă se va interesa cineva de activitatea mea cărturărească, îl rog să nu țină seama de biografia mea, ce n-are conținut, în
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
înțelege decît teoretic la nivelul fad al unor abstracțiuni sterile. Dacă însă nu-l ascultăm, atunci îl putem înțelege mult mai în adînc, pînă la nivelul unor intuiții umane. Iată cazul paradoxal la care poate duce respectul exegetic pentru dorința testamentară a unui filozof: îl asculți și riști a nu-l înțelege; nu-l asculți și îl înțelegi împotriva dorinței lui. Pesemne că Noica, pus în fața acestei situații, ar fi spus ceva de genul: după felul în care încalci dorința unui
Dorința lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10160_a_11485]
-
către „pivnițele” gândirii lui Fondane, mai ales că Baudelaire și experiența abisului este un volum cu o pronunțată încărcătură programatică. Nedesă vârșirea - care nu împietează cu nimic asupra valorii cărții, demult consacrată în critica franceză - subliniază și mai pregnant caracterul testamentar al textului. (Întrucât este vorba de o carte care reunește literatura și filosofia scriitorului, nu pot decât regreta decizia care a făcut ca versanții operei sale să fie parcurși nu de o ediție românească integrală, ci de două ediții paralele
Fondane testamentar by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3351_a_4676]
-
două planuri, unul extrem de captivant al prinderii, captivității și eliberării lui Labă de Jaguar, celălalt al punerii în discuție a condiției umane, a gesturilor fundamentale care edifică umanitatea. Sfatul șefului de trib, Cer de Cremene, către fiul său, dobîndește valoare testamentară: înainte de a fi ucis, acesta îi amintește fiului să nu-i fie frică. Frica este principalul ingredient al regimurilor totalitare, fie ele satrapii orientale, fie clone sovietice în sud-estul Europei, fie rafinate dictaturi sud-americane pe care le scrutează cu minuție
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
să nu-l facă de rîs și să nu se comporte ca un evreu fricos. Papa Ioan Paul al II-lea spune același lucru, nu într-o enciclică, ci într-o cuvîntare directă, iar cuvintele sale au de asemenea valoare testamentară: "Să nu vă fie frică!" În definitiv, întreaga acțiune, pe care mulți au găsit-o inutil de sîngeroasă, constă în această istorie inițiatică a lepădării de frică, a redobîndirii curajului și, prin el, a demnității umane. Orice mare curaj trece
Apocalipsa după Gibson by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9894_a_11219]
-
Ioan al Crucii, Tereza de Lisieux și să ne oprim la: Kavafis, Ezra Pound, Georg Trakl, Boris Pasternak,Umberto Saba, Emily Dickinson, Sylvia Plath, Seamus Heaney, Paul Celan. Tensiunile, disperările, suferințele, patimile, dragostea și, desigur, slăvirea, preamărirea, din textele vechi testamentare și din imnele Părinților Sfinți, cu adevărat sacre, izbucnesc, renasc cu aceeași putere în poezia acestor mari poeți moderni. E uimitor cum suflul divin și inspirația, în care cred profeții, evangheliștii și poeții, ajung, în fragmente mici, dar semnificative să
Gânduri despre poezia creștină by Ioan Pintea () [Corola-journal/Journalistic/4047_a_5372]
-
de investigație chitiți pe cazul Năstase erau pe punctul de a se recunoaște deocamdată neputincioși, Adrian Năstase le dă de lucru, cu propria lui declarație de avere, la capitolul moșteniri, din care reieșea că familia Năstase s-a trezit beneficiara testamentară unor rubedenii bogate. De la această declarație a început, de fapt, marea detectivistică din presă asupra provenienței averii lui Năstase. Chiar și ziarele care nu s-au prea simțit îndemnate să verifice declarația lui au făcut-o, deoarece subiectul a stîrnit
Secretul lui Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10954_a_12279]
-
aproape toate genurile și speciile literare: cărți de înțelepciune, cărți de poezie, romane istorice, romane de dragoste etc. Fără îndoială că una din cele mai poetice cărți ale Vechiului Testament, această capodoperă a literaturii ebraice, este Psaltirea ("Cununa poeziei vechi testamentare este Cartea Psalmilor sau, așa cum s-a impus prin terminologia greacă, Psaltirea" - spunea Î.P.S. Bartolomeu Anania) și, din această cauză și pentru că fragmente din ea au intrat în textul Sfintei Liturghii, a fost și una din cele mai traduse
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]
-
mâna ei, după ce s-a consultat și cu alți avocați. Conform legislația italiană, orice proprietate lăsată animalelor domestice nu are forță juridică. De aceea, persoanele care doresc să lase moștenire proprietatea lor animalului de companie trebuie să numească un executor testamentar, care poate fi o persoană fizică sau o organizație publică. Executorul, în cazul de față, fiind numit Esposito, va fi obligat să asigure o viață demnă de-a lungul existenței animalului de companie.
Italia: Un câine va moșteni două milioane de euro () [Corola-journal/Journalistic/65625_a_66950]