5,246 matches
-
Dragul meu, de ce să cauți așa din greu? Există corupție În multe locuri. Îți pot arăta eu. — Fanny - fata care te-a condus - e foarte entuziastă, zise Feffer. Continuă rapid. — Așa-s fetele din ziua de azi. E Încă oarecum timidă. Nu chiar minunată la pat. În ciuda faptului că are țâțe mari. Măritată, bineînțeles. Soțul lucrează de noapte. E șef la talk-show-ul la care m-am referit... Și continuă: Îmi place compania. Petrecem mult timp Împreună. Apoi când a venit agentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Din moment ce nu o lăsa să vorbească În poloneză, aluneca spre altceva, spre infantilitate. Cu gingășie de copilă, Își plecă fața de femeie matură, Între două vârste. Îi Înfrunta acum privirea pieziș, cu un ochi mare, de copil și cu bărbia, timid, coborând spre halatul de lână. — Da? Bun, și ce-ai făcut În biroul domnului Widick? — Are o mașină din alea de copiat. Am mai folosit-o pentru vărul Elya. Iar domnul Widick nu se duce niciodată acasă. Probabil că-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
știau despre cei doi copii ai Shebei că se duc la școli private - profesoara de franceză Linda Preel o spusese la toată lumea încă de la începutul semestrului -, dar nimeni n-o întrebase încă direct pe Sheba despre asta. Erau toți prea timizi. Eu una nu aveam nimic împotriva școlilor private. Prima mea slujbă fusese la o școală cu taxe din Dumfries și, dacă n-aș fi avut niște probleme cu cei din colectiv, aș fi putut foarte bine să fiu și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
eu am dreptul să insist să fie însoțită de cineva în care am încredere, a zis Richard. Săptămâna trecută a dispărut cu el pentru mai mult de două ore. Lila și Hugh erau îngroziți. — Da, am fost, a îngăimat Lila, timidă. — M-am informat pe cale legală, Barbara, a zis Richard, așa că nu mai încerca, bine? Sincer, aș fi avut toate argumentele să-i refuz orice contact cu Ben. — Unde e el acum, a întrebat Sheba. — E sus, se joacă, a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
el, de sub gulerul cămășii s-a ițit o piele catifelată și rozacee. Ceața i-a împresurat pe amândoi; căpitanul a început o întoarcere lungă și lentă, ca și când încă nu era lămurit asupra topografiei. Merge prea încet. Nu poți să fi timid pe apă. Fluxul o să-l întoarcă imediat. Vocea aproape că i-a stricat imaginea. Era o voce fermă și mai profundă decât a băieților pe care-i cunoscuse în est, mai puțin catifelată decât cea a lui Earl, care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
părți inegale doar pentru mine aveam rezervat trofeul așezat în fiecare colț al camerei în care eram pereche (nu nu știai să mă tragi de ureche) „mă luai de mână și cu dor mă sărutai” cântam cu glas de lebădă timid dar mă tratam (netam-nesam). Proximitate Trăiam la timpul imperfect cu norii trași peste cap soarele refuza să bată în sticla ferestrei de sub picioare pământul fugise lăsându-mi trupul dincolo de orarul diurn numai tu erai frumoasă am așteptat în liniște simțeam
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Privind mai atent, intuiam și micile bisericuțe formate între prieteni, dar după accentul și dialectul diferit pe care le foloseau, am înțeles că nu locul lor natal îi ținea împreună ci principiile după care se ghidau. Eu eram un tip timid și plin de complexe. Ajunsesem la șaisprezece ani fără să fi cunoscut mai îndeaproape o fată, nu-mi plăcea să vorbesc decât celor pe care îi știam și atmosfera din jur mă inhiba. Ceilalți, abia veniți păreau la fel de speriați și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cunoască mai bine, o să ajungă să te iubească...fiindcă și tu o iubești, nu-i așa? Suntem prieteni, i-am replicat, neștiind cum să clasific relația asta a mea atât de confuză. Poate că și eu eram la fel de confuz, prea timid să-i vorbesc despre mine și prea tăcut. În liniștea noastră, doar ea putea vorbi cu detașare de prieteniile vechi ce le lăsase acasă, de iubiți care ar face orice pentru ea, de puterea ei naturală de a seduce, de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu coperți maronii pe care-l purtam mereu în secret la buzunarul de la piept și pe foile lui îmi așterneam năduful sau vorbe alese pe care visam că am să le rostesc odată și-odată în fața alesei, dar eram prea timid. Poate nici până azi nu m-am schimbat, dar pe atunci acea stare îmi îngheța cuvântul la porțile buzelor. Mereu mă temeam să nu supăr pe careva, mereu aveam impresia că e o dovadă de prostie să rostești ceva neinteresant
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Parcă nu mai eram eu. Devenisem un actor care căuta să-și spună rolul cât mai perfect în fața lumii ca mai apoi să mă ascund după cortina sufletului, unde să-mi plâng neputințele. Toți îmi spuneau să nu mai fiu timid, dar niciunul nu mă învăța cum să mă schimb. Poate mă obișnuisem să-mi petrec timpul în umbra altora, poate că mi-era destul de comod să mă știu neînsemnat pentru ceilalți din jur, dar în acea zi toată rutina îmi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
asta În care sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
sîntem implicați. Era un tip deștept, energic, tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
tenace și bun de gură, un pic cam hain și În permanență preocupat dar teribil de cinstit: portofelul lui putea servi drept cutie de depuneri, Îi Încredințai liniștit bani. Era timid din fire? — Timid? Eu nu i-aș spune chiar timid. — Caracterizați-l pe scurt... cît se poate de concis. — De Încredere, truditor, un tip grozav care nu se dădea bătut. Și mai era și Încăpățînat. Odată ce zicea ceva, nu-și mai trecea peste vorbă nici mort. Ferească sfîntu’ să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
insulți, să pășteluiești, să fii rasist, sexist, speciist, să-ți dai drumul la gură cu toate șovinismele și măgăriile care-ți vin prin minte, că „așa vrea mușchii tăi” și la capăt să te trezești cu cel mult un deget timid care-ți arată obrazul. Mai mult, când e vorba de minorități etnice, te aștepți să-ți arate obrazul Gabi Andreescu, când e vorba de drepturile omului, Renate, când e vorba de sexism, te aștepți să ți-l arate Miroiu. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la propria nuntă și pe care nu-l mai îmbrăcase de atunci, păstrat de doamna Agripina, învelit în pânză albă, aerisit regulat și „ferit de molii”, și care - minunea, minunilor! - îi venea perfect și acum. Începuse, totuși, să bată, mai timid, mai netimid, adierea unei alte lumi, ușoară dorință de eliberare, nu „pe plan social” cum se spunea, căci vrând-nevrând, fiecare rămâne al grupului din care face parte, și pe care - într-o analiză atentă - îl determină nu averea, cum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
stâlpii de care se rezema amintirea timpului de tinerețe petrecut la începutul profesiunii mele în acele locuri erau acolo. Fiica Anei și cu soția lui Lung serveau, aveau grijă de toate câte mărunte ale acelei seri. Lung se simțea stânjenit, timid în lumina odăilor, în vorbăria și râsetele noastre, - și eu împotriva etichetei de musafir, ignorând cuviincios pe gazde, ciocnii cu el mai întâi, anume pentru a-i stinge complexele, însă el se intimidă și mai mult, nu știa că seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
am făcut deplasarea în calitate de mesager special al președintelui Ion Iliescu. Trebuia să-l conving pe președintele moldovean Mircea Snegur să nu se grăbească, să mai reflecteze în legătură cu aderarea Republicii Moldova la Comunitatea Statelor Independente (C.S.I.), sub conducerea Federației Ruse o încercare timidă de reconstituire a fostei U.R.S.S., pe alte baze, mai puțin ideologice. Convorbirea cu Snegur a fost și delicată, și dificilă. I-am sugerat să urmeze exemplul Țărilor Baltice care au făcut parte din fosta U.R.S.S. și care refuză
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nu-l auzisem venind. Mi-am ridicat privirea. Dă-le încolo de lumânări, a zis. Mi-a pus mâna pe gât, emițând unde electrice de-a lungul spatelui meu, și-a apropiat fața de a mea și m-a sărutat. Timid la început, apoi deodată ne-am dezlănțuit și am fost copleșită de senzația pe care mi-o dădeau apropierea de el, textura aspră a părului lui, căldura trupului sub cămașa subțire de bumbac. Am conturat cu degetul mare linia fină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și groasă, până și aerul mirosea exorbitant și o voce nevăzută a spus: —Bun-venit înapoi, Anna. Mi-a sărit inima. Era Lauryn Pike, șefa mea, și arăta de parcă ar fi stat toată noaptea acolo să mă aștepte. A întins mâna timid, ca și cum ar fi avut de gând să mă mângâie compătimitor, apoi s-a răzgândit. Mi-a părut bine. Nu voiam să fiu atinsă. Nici să fiu consolată. —Arăți grozav! a zis. Foarte odihnită. Ți-a crescut părul. Deci! Ești gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
apese pe umărul lui Saad: — Orice musulman care rămâne la Granada sporește numărul locuitorilor țării necredincioșilor și contribuie astfel la sporirea numărului dușmanilor lui Dumnezeu și ai Profetului său. O lacrimă se scurse pe obrazul bătrânului, înainte de a se pierde, timidă, printre firele bărbii: — Sunt prea bătrân, prea bolnav, prea sărac pentru a mai putea să mă târăsc pe drumuri sau pentru a înfrunta marea. Oare n-a spus Profetul: faceți cele ce sunt lesnicioase pentru voi și nu umblați zadarnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
islamului și până la capătul lumii. Neliniștea sporea printre ai mei, dar eu eram încă prea puțin atins, prins cu totul de învățătură și de prieteniile care atunci se nășteau. Când Harun a venit la mine acasă prima oară, încă foarte timid, și l-am prezentat unchiului meu spunându-i cărei bresle îi aparținea familia lui, Khâli a luat în mâinile sale mâinile prietenului meu, mai subțiri, dar deja mai bătătorite, și a rostit aceste vorbe care, pe moment, m-au făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
înecam în promisiuni emoționate și tăcute. Dinspre fereastră îmi ajungeau iarăși la urechi gălăgia, târguielile negustoreselor, foșnetul paielor călcate în picioare, sunetele unor vase de aramă, strigătele animalelor, ca și mirosurile purtate de un vânt ușor, dar răcoros, care ridica timid perdeaua. Iubeam totul, binecuvântam totul, Cerul, deșertul, drumul, Tombuctu, pe seniorul din Uarzazat și până și durerea care, discret, îmi chinuia trupul, privilegiu al primei mele călătorii, arzătoare și stângace, pe drumul cunoașterii unei necunoscute. Deschise ochii, închizându-i pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Dacă tu îți ții jurământul, dacă nu te măriți, nu voi avea nici copii, nici nepoți. Harun stătea în spatele meu, uitându-se când la firul de apă, când la paznic. Surorii mele nu-i adresase decât un gest de salut timid și furiș, dând impresia că nu-l interesează schimbul nostru de cuvinte. Brusc, își drese zgomotos glasul și se uită țintă în ochii lui Mariam: — Dacă reacționezi astfel, dacă cedezi în fața descurajării, ai să ieși de aici nebună de legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
automat, dar un automat care funcționa, făcând gesturi precise pe care sultanul impasibil părea că mi le dictează. Atunci poemul mi-a țâșnit din memorie, fără efecte de elocință, dar și fără bâlbâieli, însoțit la ultimele versuri de câteva gesturi timide care m-au costat eforturi și sudoare. Sultanul dădea din cap, schimbând uneori câte un cuvânt scurt cu apropiații săi. Nu purta barbă, ci doar o mustață răsfirată de care trăgea întruna; tenul lui mi s-a părut pământiu, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfânta noastră Biserică cu un teritoriu în care ea să se simtă la adăpost... S-a întrerupt, dându-și seama că avea să facă referire la o chestiune din care nu pricepeam nimic. Am profitat ca să risc să exprim o timidă părere: — Pentru mine, nu e nimic scandalos în acest lucru. Califii, urmașii Profetului, au comandat întotdeauna oștiri și au cârmuit întotdeauna state. A ascultat tălmăcirea cu un interes neașteptat. Și s-a grăbit să mă întrebe: — Așa au stat mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]