11,843 matches
-
groapă acoperită apoi cu pământ. În alte legende etiologice, vinul este o coproducție divino-demonică. Fiind făcut de Dumnezeu, vinul era bun, dulce și nealcoolic (mustul), dar și-a băgat Dracul coada „și de atunci oamenii se îmbată” (94). Este o tipică rezolvare dualistă (bogomilică) a situației. Sunt deci de căutat originile maniheiste ale acestei legende din folclorul religios al românilor. „Vinul era, potrivit maniheenilor, veninul Prințului Tenebrelor”, își nota Emil Cioran în jurnal (95). în literatura ebraică de exegeză biblică (Midrash
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
ar fi fost un fapt uzual) că la aceste beții (probabil rituale) luau parte și femeile, care, altfel, nu aveau voie să bea vin (cf. Plutarh, Quaestiones romanae, 6). în al doilea rând, vinul neamestecat cu apă era o licoare tipic dionisiacă : „La început - scrie Diodor din Sicilia -, când vinul a fost descoperit, Dionysos nu se gândise să-l amestece cu apă și vinul se bea curat”, și asta pentru că doar „vinul fără amestec [cu apă] îl duce pe omul care
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
dulce. În alte zone, în locul semințelor de cânepă se puneau semințe de mac (17, p. 142 ; 18, p. 54 ; 114, pp. 165-166 ; 281). În societățile arhaice și tra- diționale, astfel de compoziții (făină, miere, lapte și un anume narcotic) sunt tipice pentru „prăjitura morților”, pentru libațiile și ofrandele rituale aduse unui „spirit gardian” al lumii de dincolo (142, p. 35 ; 143, pp. 407 și 623). în basmul Harap Alb, de pildă, Sf. Duminică adoarme ursul - păzitor al grădinii de dincolo, cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
într-un institut de joc de bursă și de speculațiune. E curios asemenea a vedea administrîndu-se domeniile, al căror capital fix reprezintă miliarde, de oameni cari n-au nici cunoștințe agricole, nici altfel de cunoștințe tecnice și cari, după un tipic cenușăresc cu totul netrebnic, dirijează în același mod primitiv de acum 250 de ani esploatarea unor averi imense. Daca acestea s-ar fi esploatat în mod rațional, demult ar fi servit de model țării întregi, ar fi ridicat nivelul intelectual
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și eu, își reluă femeia vorbirea șuierată. Și n-ai avut curaj să faci nimic. Culmea e că te-ai hotărât abia acum, când ai face cea mai marc prostie din viața ta ucigîn-du-ne. De ce să ne mirăm însă? E tipic pentru un quint să nu priceapă în lipsa ordinelor ce se întîmplă în jurul său. - Ce vrei să spui? întrebă îngrijorat N'Gai Loon. - Nu mă lasă să intru la tânărul acela, la Xtyn. Pretinde că e periculos... - Nu pretindem nimic. Știm
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
University; din 1955 abilitat, apoi profesor la Universitatea Göttingen; între 1959 și 1962 la Universitatea Erlangen-Nürnberg, iar din 1962 profesor onorific de Filologie engleză la Universitatea din Graz. Cele mai importante cărți publicate: Die typischen Erzählsituationen im Roman [Situațiile narative tipice în roman] (1955, 1963); Typische Formen des Romans [Forme tipice ale romanului] (1964, ediția a 11-a: 1987). (c) 2001, Vandenhoeck & Ruprecht GmbH & Co. KG Franz Karl Stanzel: Theorie des Erzählens. Göttingen, 7. Auflage (c) 2011, Institutul European Iași, pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
1959 și 1962 la Universitatea Erlangen-Nürnberg, iar din 1962 profesor onorific de Filologie engleză la Universitatea din Graz. Cele mai importante cărți publicate: Die typischen Erzählsituationen im Roman [Situațiile narative tipice în roman] (1955, 1963); Typische Formen des Romans [Forme tipice ale romanului] (1964, ediția a 11-a: 1987). (c) 2001, Vandenhoeck & Ruprecht GmbH & Co. KG Franz Karl Stanzel: Theorie des Erzählens. Göttingen, 7. Auflage (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție în limba română INSTITUTUL EUROPEAN, editură academică recunoscută
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
58 2.3. Gradul zero al intermedierii în Caietele lui Henry James / 62 2.4. Titlurile de capitol rezumative / 72 2.5. Addenda și excurs: schimbarea timpului verbal în povestirile ilustrate / 81 3. O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice / 85 3.1. Elementele constitutive ale situațiilor narative tipice: persoană, perspectivă, mod / 87 3.1.1. Opoziția I (persoană): referință la persoana întîi referință la persoana a treia / 100 3.1.2. Opoziția II (perspectivă): perspectivă internă perspectivă externă / 102
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
lui Henry James / 62 2.4. Titlurile de capitol rezumative / 72 2.5. Addenda și excurs: schimbarea timpului verbal în povestirile ilustrate / 81 3. O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice / 85 3.1. Elementele constitutive ale situațiilor narative tipice: persoană, perspectivă, mod / 87 3.1.1. Opoziția I (persoană): referință la persoana întîi referință la persoana a treia / 100 3.1.2. Opoziția II (perspectivă): perspectivă internă perspectivă externă / 102 3.1.3. Opoziția III (mod): narator reflector / 103
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
The Craft of Fiction), la care Lubbock adaugă teza că showing ar fi mai bun decît primitivul telling. Înaintea lui Wayne C. Booth, care a ajutat la readucerea în atenție a naratorului-personaj, F.K. Stanzel a afirmat în lucrarea sa Forme tipice ale romanului din 1955 că există moduri de valori egale ale actului narativ și că în funcție de mod predomină la un moment dat una sau alta dintre formele narațiunii. În afară de aceasta, Stanzel a reușit să extindă paleta posibilelor forme ale narațiunii
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Franz Karl (1997) Europäer. Ein imagologischer Essay. Heidelberg: Winter. Stanzel, Franz Karl (2008) Telegonie Fernzeugung: Macht und Magie der Imagination. Viena: Böhlau. Prefață A trecut deja un sfert de veac de cînd am supus dezbaterii teoria mea despre situațiile narative tipice. În momentele de după cel dintîi ecou al acesteia, disputa critică pe marginea ei nu s-a lăsat decît puțină vreme așteptată. La o duzină de ani după aceea, a trebuit totuși să iau la cunoștință faptul că noțiunea de "situație
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
scrie "în cercuri". În încheierea prefeței, un sfat pentru cititor. Raționamentele fundamentale pentru teoria mea narativă sînt expuse în primul capitol, Intermedierea ca marcă de gen a narațiunii, în cel de-al treilea, O nouă abordare a definiției situațiilor narative tipice, și în cel de-al șaptelea, Cercul tipologic: schemă și funcție. Astfel, o lectură prescurtată a cărții ar trebui să se concentreze înainte de toate asupra acestor trei capitole. Cititorilor vorbitori de limbă engleză li se oferă un rezumat al celor
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
dezacord; ceea ce a încercat el să țină separat în mod forțat a trebuit, potrivit celor mai profunde necesități ale ființei mele, să aspire la unitate. (Goethe, "Povestea studiului meu botanic") Cînd a apărut, în 1955, prima ediție a Situațiilor narative tipice în roman, studiul artei narative se afla în epoca sa linnéană: în prim-plan se afla strădania ca, pe calea unei clasificări a modurilor narative și prin introducerea unei nomenclaturi cît mai clare cu putință, să fie totul în așa
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
despre o dezvoltare și o diferențiere a tipologiei modurilor narative pe baza situațiilor narative descrise în 1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice ale romanului 2 în mai multe domenii din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea studiul de față, în ciuda limitelor preconizate, va trebui să se pună de acord cu rezultatele și
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
diferențiere a tipologiei modurilor narative pe baza situațiilor narative descrise în 1955. Ca urmare a menționatei extinderi a cercetării naratologice, poate fi perceput, de asemenea, un ecou parțial aprobator, parțial critic al lucrărilor Situațiile narative tipice în roman și Formele tipice ale romanului 2 în mai multe domenii din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea studiul de față, în ciuda limitelor preconizate, va trebui să se pună de acord cu rezultatele și cu argumentele disciplinelor amintite. Chiar
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din afara științei literaturii: lingvistica textuală, "critica lingvistică", teoria comunicării etc. De aceea studiul de față, în ciuda limitelor preconizate, va trebui să se pună de acord cu rezultatele și cu argumentele disciplinelor amintite. Chiar această varietate a reacțiilor la Situațiile narative tipice în roman lasă să se întrevadă în ce măsură a început în ultimele decenii să se întindă, mult dincolo de spațiul teoriei literaturii, ceea ce în 1955 era încă în esență o chestiune de teorie a romanului. În consecință, noul stadiu al cercetării se
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ci a contribuit și la rafinarea instrumentarului cu ajutorul căruia pot fi analizate textele narative. Orice diferențiere a conceptelor operaționale aceasta este o experiență comună oricărei cercetări sporește numărul, varietatea și variabilitatea formelor și fenomenelor recognoscibile. În ceea ce privește conceptele despre "situațiile narative tipice" utilizate din 1955, aceasta înseamnă că ele trebuie revizuite în lumina noilor cunoștințe din cercetarea narațiunii, dacă funcționalitatea lor rămîne valabilă. Acum, după ce a fost atins țelul originar al unei clasificări cuprinzătoare și sistematice a modurilor narative esențiale, putem să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
intermediare și a combinațiilor ce se pot modula la nesfîrșit, așa cum sînt acestea subînțeles evidențiate în schema cercurilor tipologice, intenția precumpănitoare a lucrării de față este aceea de a încerca o dinamizare și o diferențiere a conceptului de situații narative tipice. Pe parcursul acestui demers se va arăta să anticipăm deja de aici acest lucru că, dincolo de efortul de a îndepărta teoria narațiunii de o clasificare rudimentară a formelor și a lucrărilor, devine iarăși vizibilă o tendință care pare, cel puțin la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
curentă pentru noi încă de la Kant, conform căreia noi nu percepem lumea așa cum este, ci mai degrabă așa cum a trecut aceasta prin mediul unei conștiințe care observă. Prin percepție, mintea separă lumea factuală în subiect și obiect"6. Situațiile narative tipice trebuie înțelese înainte de toate ca descrieri schematice ale celor trei posibilități fundamentale de reprezentare a intermedierii în narațiune. Este o trăsătură a situației narative la persoana întîi faptul că intermedierea ține în totalitate de tărîmul ficțional al personajelor romanului: mediatorul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
multă vreme. Acest lucru a fost sugerat încă din 1921 în interpretarea făcută de Viktor Șklovski romanului Tristram Shandy, ca antidot literar la "familiarizarea" formei narative a romanului, ca "defamiliarizare" a convențiilor formei narative prin "dezvățarea" cititorului cu ajutorul înstrăinării. Este "tipic pentru el să-și demaște propriile tehnici", după cum spune foarte potrivit Șklovski în studiul "Parodia romanului: Tristram Shandy"13. Din punctul de vedere al acestuia, Sterne folosește înseși anomaliile actului narativ ca instrument pentru a-l face pe cititor să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sporește complexitatea structurii semantice a unei narațiuni, corespondența exactă dintre forma narativă și unul dintre cele trei tipuri ideale de situații narative dacă este posibil așa ceva nu este în mod necesar dezirabilă. Primii recenzenți ai ediției germane a Situațiilor narative tipice în roman au pornit adesea de la premisa că un asemenea lucru ar fi de dorit, o greșeală care a fost probabil cauzată de formularea imprecisă a descrierii originale a funcției tipurilor. În virtutea clarității, trebuie afirmat în mod emfatic faptul că
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
sisteme de norme, acela al prototipului istoric al situației narative și acela al situației narative ca tip ideal. Devierea de la tipul ideal al unei situații narative se produce de obicei inconștient, întrucît de regulă autorul nu cunoaște sistemul situațiilor narative tipice. Devierea de la prototip totuși ar putea fi interpretată ca o reacție conștientă a autorului la modelul narativ cel mai obișnuit din literatura populară 19. În ultimele decenii, deviația de la toate normele și convențiile literaturii narative a fost dusă la extrem
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
2.1. Rezumatul: povestire fără narator "Sînt puține opere de artă care să nu fie ridicole sau lipsite de înțeles cînd sînt redate într-un rezumat (care poate fi justificat doar ca mijloc pedagogic)"69. Acest citat reflectă o atitudine tipică a criticii literare față de instrumentul intens folosit al rezumatului 70. Este surprinzător faptul că pînă acum naratologia și teoria interpretării au neglijat aproape complet rezumatul în sensul acestuia de mijloc de revelare a acelor componente ale procesului narativ care determină
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rezumatelor sînt influențați de structura temporală reală a unui roman și de situația narativă, cu toate că determină acest punct zero temporal, s-a bucurat pînă acum de puțină atenție. Prin urmare, trebuie să mă mulțumesc cu o ilustrare a unui exemplu tipic. Ceea ce urmează este un extras din rezumatul romanului Tristram Shandy din Student's Guide to 50 British Novels al lui Abraham Lass: Imediat după conceperea lui Tristram, care s-a petrecut undeva între prima zi de duminică și prima zi
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
referința la persoana întîi la erou (dictată de situația narativă la persoana întîi din roman), cu toate că acestea apar din ce în ce mai rar în a doua parte a romanului. Acest lucru pune două probleme. În primul rînd, de ce a fost păstrată persoana întîi, tipică pentru intermedierea reprezentată, în ciuda utilizării generale care cere ca persoana întîi să fie transformată într-o persoană a treia neutră din punct de vedere rezumativ? În cel de-al doilea rînd, din moment ce timpul trecut ar fi mai concordant cu intermedierea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]