3,029 matches
-
ai cu noi? Cele patru căruțe cu lemn furat se opresc și un zdrahon pornește drujba. Rînjind, se apropie periculos de cei doi polițiști. Stai că trag! somează cel care apără legea. Trage în mă-ta! Cinci indivizi, înarmați cu topoare, se alătură motorizatului. Stați că trag! repetă speriat omul în uniformă. Banda de hoți se apropie, un foc răsună în aer și al doilea doboară un bandit. Văleu, ne omoară criminalul. Polițiștii scapă cu o fugă pe care n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită și am intrat în ruinele unei mari piețe deschise, cu o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cererea, Mariță? - Nu-i acasă omul. Să vie el, răspunse ea. - Da’ ce, fa, crezi că o țară întreagă stă în loc pentru voi? Iscălește-o tu. - Nu știu carte. - Pune degetul. - Cum să pun degetul? Mi l taie omul cu toporul. Șeful asculta tăcut. Ne făcu din nou semn cu capul. Am ieșit. De-abia ajunserăm la poartă, cînd dînsul apăru cu cererea iscălită în mînă. Toată iarna fusese un moloșag și-o moină. Fulguirea pe care noaptea o așternea, ziua
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Mama zace ca un morman de carne horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
horcăind pe linoleumul din hol; nu se știe dacă creierul ei mai funcționează, probabil că nu. Rainer lasă pistolul, care nu mai are nici un glonț, și se duce la closet de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
de unde ia un topor ascuțit, de 1,095 kg. Lama toporului are lungimea de 11,2 cm. Ciudat e că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
că în tot timpul crimei tata stă liniștit în sufragerie, îmbrăcat cu o vestă croșetată peste pijama. Rainer se îndreaptă cu toporul spre tatăl său - pe fața căruia se citește o uimire mută - și lovește. Dă pur și simplu cu toporul, fără să se gândească la nimic. Țintește în cap. Sub groaznicele lovituri de secure, părintele lui Rainer se prăbușește prompt și sângerează puternic. Oasele se rup, articulațiile se frâng, tendoanele plesnesc, arterele sunt secționate și nu mai pot fi lipite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
exclusiv în zona capului și a gâtului, ceea ce e de‑ajuns. Lovește până când tata e sfârtecat de tot. Apoi Rainer se duce la maică‑sa, care zace în hol grămadă, horcăind și cu spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spume la gură, și‑o lovește cu toporul. Încă nu se gândește la nimic, nici dacă‑i bine, nici dacă‑i rău. Nu vrea decât să lovească mortal. Când a tras ultimul glonț, a știut deja că va recurge la topor ca să‑și desăvârșească opera. Nici unul nu vorbește și nu țipă. Mama e întinsă pe burtă și în felul acesta e omorâtă în lovituri. Moare. Rainer n‑o clintește nici măcar cu un milimetru, nici înainte, nici după. Cum a căzut, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Cum a căzut, așa a rămas. După ce mama a murit, Rainer se duce dincolo, la soră‑sa, pe care a împușcat‑o adineauri în cap, fiindcă acesta era singura parte a corpului aflată deasupra păturii; o lovește pe Anna cu toporul în cap, la fel cum i‑a lovit pe mama și pe tata. Capul Annei e transformat într‑un terci de oase, sânge, ligamente și creier, din care mai lucește pe ici pe colo câte un dinte și un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mortale provocate de un obiect ascuțit, fără a mai pune la socoteală rănile mai mici, și unde tata putrezește și el, făcut terci, în lada țărănească din lemn sculptat. În total, cele trei persoane prezintă peste optzeci de lovituri de topor, fără a mai pune la socoteală împunsăturile cu baioneta, iar cele mai zdrobite sunt capetele. A lovit cu ambele mâini ca să aibă mai multă forță. Rainer nu poate să‑și petreacă noaptea lângă niște hoituri adus într‑un asemenea hal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe deasupra voi fi victorios, poate că Siloa o să catadicsească să se uite la Krog cu alți ochi. Pfuuh, numai că nu mai pofteam ca Siloa să catadicsească să se uite la Krog și, pentru asta, aveam cuvântul, sulița asta nevăzută, toporul ăsta nebăgat de seamă care zdrobea gânduri, piatra asta de mână care tăia și terciuia. Nu. Siloa nu trebuia să Îndrăznească să se mai uite la Krog, chiar dacă va căpăta chef s-o facă. Krog o să aibă el grijă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Și totul, din cauza cuvintelor. Crezi că merită? - Să dau lupta asta grea pentru cuvinte? - Nu. Să câștigi cu orice preț, Îmi răspunse el, zâmbind. Puteam s-o ținem așa ore În șir dar, pentru asta au rămas pe lume sulițe, topoare, bâte și arcuri. Ar fi trebuit să-mi iau rămas bun de la Logon, după frumoasele obiceiuri ale lui Gupal, dar n-am făcut-o. Când am simțit cum mi se pune nodul În gât, m-am răsucit pe călcâie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
cu asta Începea povestea mea pentru cea mai mare luptă de sânge care se dăduse vreodată. Simțeam deja cum sângele Începe să ne alerge În vine. Picioarele vroiau s-o ia din loc, mâinile ni se Încleștau pe sulițe, bâte, topoare și arcuri, inimile ne zgâlțâiau din creștet până În tălpi, iar ochii Începeau să vadă tot parcă, până și cel mai mărunt fir de iarbă clătinat de vânt Între sute și mii de alte fire pe care le vedeam deodată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
clipa aceea, mi-am luat sulița micuță pe care mi-o dăruise Kikil și am strigat din străfundul rărunchilor: - Poate mor, poate scap! Ceilalți Îmi răspunseră la fel și atunci, ne repezirăm spre vrăjmași, urlând precum fiarele, ridicând sulițele și topoarele, În timp ce arcașii noștri se dădură de-o parte și prinseră să azvârle săgeți după săgeți Înspre vânătorii lui Scept. Tropoteam precum o turmă de bivoli alergând peste câmpie, stârnind nori de praf și culcând ierburile la pământ - Poate mor, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
precum laptele. Părul negru și mătăsos Îi era prins În cozi groase și avea dinții albi, mari și neciobiți. Era atât de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de voinic Încât nu mă lăsa să mă mișc nicicum și se pregătea să-mi spulbere fața cu un topor scurt. - Piei, mutule! Câine puturos ce ești! L-am mușcat de mână cu toată puterea, dar el tot Își abătu toporul asupra mea. Abia dacă am apucat să-mi acopăr fața cu celălalt braț, că durerea mă făcu să urlu gros. Of, of, eram un mare ucigaș, așa că mi-am repezit genunchiul În vintrele lui pe cât am putut de repede, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Omul acela frumos pe care avea să-l ia Umbra se târa pe coate, ținându-se cu amândouă mâinile de beregată, iar printre degete i se scurgeau pârâuri groase de sânge. M-am repezit și i-am săltat de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
săltat de jos toporul pe care Îl scăpase, dar am auzit tropot de pași grăbiți și m-am răsucit, la timp ca să văd un vânător negru cum azvârle cu sulița spre mine. Am sărit Într-o parte. Am aruncat cu toporul, țintindu-i țurloaiele și am auzit un zgomot ca de creangă uscat zdrobită sub picior. Negrul se propti În cea de-a doua suliță pe care-o ținea În mână, dar tot se prăvăli În genunchi. Am vrut să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de șale și atunci i-am repezit amândoi genunchii În spinare. Ne-am ridicat amândoi - nu mai eram la fel de sprinteni ca la Început. Ne clătinam pe picioare, nădușisem ca niște porci și sângeram. Răsuflând grăbit, căutam amândoi ceva sulițe sau topoare, sau măcar pietroaie când, deodată am zărit-o pe Runa: era undeva În spatele lui Scept și Își ațintea arcul spre el. Trase de coardă, gata-gata să slobozească săgeata: - Nu! Nuuuu! - i-am strigat. Nu cu arcul ăla blestemat! Cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fulgi deși, mari și grei. 41. Era pentru prima oară când am văzut asemenea ninsoare, cu tunete și fulgere care nu mai conteneau. Odată Scept dat Umbrei, oamenii lui se Înmuiară. Ne-am repezit peste ei cu bâtele și cu topoarele, În timp ce arcașii nu-i slăbeau, doborându-i care pe unde se nimerea: pe malul lacului, prin mocirla care se năștea sub picioarele noastre și printre tufișurile Înghețate. La un moment dat, l-am zărit și pe Gau: Înconjurat de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
degetele rășchirate. - Sunt Krog, toiag al Tatălui și stăpân al vorbei, frate de sânge cu Moru! Ce? Nu mă mai cunoașteți? De cum auziră asta, se trântiră la pământ, iar cei ascunși prin văgăuni ieșiră la lumină, azvârlind deoparte sulițele și topoarele. Tare m-am mai mirat când am văzut că unii și-au lepădat arcurile la pământ - nu-i știam pe ai mei cu arcuri. Femeile și copiii care se pitiseră pe culmi prinseră și ei să coboare. - Krog. E Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
să-și mai descrețească frunțile și să nu-și ronțăie unul altuia gâtul. Acum iată una, chiar pe placul meu. In localitatea brașoveană Racoș, românii și ungurii au uitat de „nem tudom romaniok", s-au aliat, au pus mâna pe topoare, furci și ce mai are omul contondent prin casă, prin curte, sau prin codrii noștri de fag și au năvălit ca în vremurile de demult peste țiganii din localitate, după ce cinci bronzați dintre aceștia l-au agresat pe băiatul primarului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cârnat vienez, undeva la iarbă verde, printr-un parc public. Nici nu s-au îmbătat bine, că i-a și băgat pe vienezi în sperieți, tulburând liniștea capitalei austriece cu înjurături, țipete de femei, strigăte de luptă și lovituri de topor. Dar, popor român, vă rog țineți-vă firea, nu vă alarmați ci mai degrabă bucurați-vă, fiindcă în cei douăzeci de ani, de la prima invadare a Europei de țigănimea română, lucrurile par să fi evoluat enorm. Dacă în primii ani
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
cu cădelnița s-au făcut revoluțiile. Sunt azi de Sfântul Dimitrie foarte mâhnit, când văd cum guvernanții jubilează și zâmbesc plini de încredere cu gândul la moțiunea de cenzură de mâine, în timp ce amărâții acestei țări în loc să-și ia coasele și topoarele în mâini și să se posteze la intrările Parlamentului, stau cu zilele la rând ca să vadă moaștele știu eu mai cărui sfânt adus de aiurea, de către popii acestei țări, nu cu gândul la binele obștei, ci pentru îndestularea chimirului propriu
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]